ICCJ. Decizia nr. 2994/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2994/2013
Dosar nr. 51545/3/2010
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2013
Deliberând, asupra recursului din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC K.G.I.E. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC R.B. SRL la plata sumei de 819.477,88 RON, reprezentând contravaloarea neîncasată a facturilor nr. AA, BB, CC şi DD emise la data de 30 septembrie 2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 4303 din 3 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă acţiunea reclamantei SC K.G.I.E. SRL, prin administrator judiciar S. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.B. SRL, ca neîntemeiată. S-a luat act că pârâta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivare, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, între reclamanta SC K.G.I.E. SRL, în calitate de executant, şi pârâta SC R.B. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de execuţie "La cheie" a lucrărilor de amenajare faţade Vatra Dornei, având ca obiect executarea de către executant, cu materialele sale şi pe riscul său a lucrărilor de amenajare faţade principale şi laterale la halele existente (hala metalică şi hala din prefabricate beton), hala rezervoare tampon, cabină poartă, conform Proiectului nr. 1/04/2007 executat de SC O.P. SRL şi acceptat de beneficiar.
Prima instanţă a reţinut că potrivit menţiunilor din facturile fiscale a căror contravaloare o solicită reclamanta, factura fiscală nr. AA din 30 septembrie 2008 în valoare de 233.631,66 RON a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor privind structura din aluminiu şi placare cu etalbond conform actul adiţional nr. 6, factura fiscală nr. BB din 30 septembrie 2008 în valoare de 311.677,57 RON a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor de instalaţii electrice - sanitare PSI, fără instalaţii de încălzire (Anexa 3), factura fiscală nr. CC din 30 septembrie 2008, în valoare de 296.720,99 RON, a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor de instalaţii electrice PSI, scurgeri pluviale, şi canalizare exterioară, iar factura fiscală nr. DD din 30 septembrie 2008 în sumă de 199.530,32 RON a fost emisă pentru contravaloarea lucrărilor privind montarea structurii de aluminiu şi placare cu etalbond - suplimentar, respectiv 649 mp.
În raport de prevederile contractuale şi probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu a dovedit executarea, în conformitate cu prevederile contractuale a lucrărilor a căror contravaloare o solicită, astfel că, în temeiul art. 969 şi art. 970 C. civ., a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 819.477,88 RON, ca neîntemeiat.
Pe cale de consecinţă, tribunalul a respins şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului având în vedere caracterul accesoriu al acestor pretenţii în raport cu debitul principal şi principiul accesorium sequitur principale.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC K.G.I.E. SRL, prin administrator judiciar S. SPRL, a declarat apel, care prin Decizia civilă nr. 358 din 27 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins, ca tardiv formulat, motivat de faptul că a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile instituit de prevederile art. 284 C. proc. civ., deoarece sentinţa apelată a fost comunicată la data de 27 iunie 2012.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că adresa/sediul la care s-a realizat comunicarea hotărârii apelate este eronată, întrucât conform dovezii de comunicare, hotărârea a fost comunicată la adresa din Bucureşti, str. H.B., sector 3.
Precizează că sediul profesional declarat al reclamantei este în Bucureşti, sector 2, str. V.C., iar aceasta nu a solicitat, nici în scris şi nici oral, ca actele procedurale să fie comunicate la o altă adresă.
Susţine că adresa la care s-a comunicat hotărârea instanţei de fond este menţionată în obiecţiunile depuse la dosarul cauzei de către debitor, prin administrator special, obiecţiuni pe care administratorul judiciar nu şi le-a însuşit, aprobat sau semnat.
Pe de altă parte, arătă că, întrucât hotărârea instanţei de fond nu a fost comunicată la sediul profesional, reclamanta a efectuat demersuri pentru obţinerea unei copii de pe sentinţa de la Arhiva secţiei a VI-a civilă, Tribunalul Bucureşti, în acest sens fiind ataşată la dosarul tribunalului cererea ce poartă data de înregistrare de 28 iunie 2012.
Ori în această situaţie, deşi la acel moment cererea de emitere a unei copii de pe hotărâre a fost doar înregistrată, nu şi soluţionată, întrucât dosarul se afla deja la beciul instanţei şi a fost programat pentru o altă zi în vederea obţinerii unei copii xerox de pe sentinţă, apreciază că instanţa de apel trebuia să ia în considerare ca dată de comunicare a hotărârii, data de 28 iunie 2012.
Astfel, calculând termenul de 15 zile pentru declararea apelului, din data de 28 iunie 2012, în condiţiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul se împlinea la data de 14 iulie 2012, care este într-o zi nelucrătoare - serviciul instanţei fiind suspendat, ca atare, termenul pentru depunerea apelului s-a prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, respectiv 16 iulie 2012.
Conchizând, susţine că administratorul judiciar a formulat şi a depus cererea de apel, prin poştă, la data de 16 iulie 2012, deci înlăuntrul termenului de 15 zile pentru formularea apelului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 284 C. proc. civ., "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", acest termen urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 C. proc. civ., care la alin. (5) prevăd că termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
În speţă, verificând modul de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei apelate, Înalta Curte constată că în cuprinsul procesului-verbal întocmit de agentul procedural, respectiv dovezii de comunicare a sentinţei tribunalului de la data de 27 iunie 2012, este menţionată adresa din Bucureşti, str. H.B., sector 3.
Or, din actele aflate la dosar rezultă că sediul profesional declarat al reclamantei este în Bucureşti, sector 2, iar aceasta nu a solicitat, nici în scris şi nici oral, ca actele procedurale să fie comunicate la o altă adresă.
Prin urmare, având în vedere că hotărârea apelată a fost comunicată la data de 28 iunie 2012, la solicitarea S. SPRL lichidator al SC K.G.I.E., iar cererea de apel a fost înaintată prin poştă la data de 16 iulie 2012, raportat la dispoziţiile art. 284, cu referire la art. 101 alin. (5) C. proc. civ., se constată că apelul a fost declarat în termen.
Comunicarea actului de procedură la o adresă greşită i-a cauzat reclamantei SC K.G.I.E. SRL - prin administrator judiciar S. SPRL o vătămare, constând în respingerea apelului ca tardiv formulat, vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., împrejurare ce atrage în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind fondate criticile recurentei vizând greşita admitere a excepţiei tardivităţii apelului promovat.
Distinct de cele reţinute, se constată că instanţa de apel, analizând "recursul" declarat în cauză, apreciază că acesta a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile instituit de prevederile art. 284 C. proc. civ. şi reţine ca fiind tardiv formulat apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova împotriva Sentinţei civile nr. 24213 din 9 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 54801/3/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.C. SRL, în condiţiile în care părţi în litigiul pendinte (Dosar nr. 51545/3/2010) sunt reclamanta SC K.G.I.E. SRL - prin administrator judiciar S. SPRL şi pârâta SC R.B. SRL Bucureşti, calea de atac este cea a apelului, care este declarat împotriva Sentinţei civile nr. 4303 din 3 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, existând astfel contradicţie între considerente şi dispozitiv.
Faţă de considerentele expuse, constatând că se confirmă motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru soluţionare pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC K.G.I.E. SRL - prin administrator judiciar S. SPRL împotriva Deciziei civile nr. 358 din 27 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2868/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2995/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
