ICCJ. Decizia nr. 3045/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3045/2013
Dosar nr. 39034/245/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 30 mai 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Iaşi reclamanta SC D.M. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 897,25 RON, reprezentând contravaloarea facturii din 1 decembrie 2008, precum şi la plata daunelor moratorii şi compensatorii conform contractului încheiat între părţi.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a prestat servicii de publicitate pentru pârâtă, dar că pentru luna noiembrie 2008 a omis să emită factură fiscală.
Conform contractului din 2007 încheiat între părţi, pentru sumele neplătite la timp se pot percepe daune moratorii art. 3.5 şi daune compensatorii art. 3.6.
Prin sentinţa civilă nr. 2730 din 6 februarie 2012 Judecătoria Iaşi, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
În motivare, instanţa a reţinut că sediul pârâtei este în Timişoara, conform art. 5 coroborat cu art. 10 C. proc. civ.
Investită prin declinare, Judecătoria Timişoara a pronunţat sentinţa nr. 3966 din 21 martie 2013, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, s-a arătat că Judecătoria Iaşi nu ar fi fost în drept să invoce din oficiu necompetenţa teritorială.
De asemenea, s-a reţinut şi că pretenţiile reclamantei izvorăsc dintr-un contract, în cuprinsul căruia părţile au înţeles să insere o clauză atributivă de competenţă, prin care au convenit că instanţa competentă să judece orice litigiu care izvorăşte din contract să fie Judecătoria Iaşi.
Analizând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 19 C. proc. civ. părţilor pot conveni, prin înscris, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât cele care ar avea competenţă teritorială, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 13, art. 14, art. 15 şi art. 16 C. proc. civ.
În speţa de faţă, pretenţiile reclamantei izvorăsc din contractul din 2007 semnat de părţi, aflat la dosarul Judecătoriei Iaşi.
În cuprinsul acestuia, la art. 10 se stipulează că orice neînţelegere apărută între părţi se va soluţiona pe cale amiabilă sau în instanţa competentă de pe raza Judecătoriei Iaşi.
Această clauză este atributivă de competenţă şi are drept consecinţă prorogarea voluntară de competenţă.
Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte va constata că Judecătoria Iaşi este competentă să judece soluţionarea cererii de chemare în judecată ce are ca obiect pretenţii, formulată de către reclamanta SC D.M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3028/2013. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3046/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
