ICCJ. Decizia nr. 310/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 310/2013
Dosar nr. 5804/86/2010
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. C.D.H.C. SA prin administrator judiciar A. IPURL - Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii - Consiliul Judeţean Suceava şi Municipiul Vatra Dornei, să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului - teren în suprafaţă de 21.877,55 mp situat în Vatra Dornei, şi să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei suprafeţe de teren în Cartea funciară a unităţii administrativ teritoriale.
Prin Sentinţa nr. 5832 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca nefondate excepţiile necompetenţei materiale, a inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes a lichidatorului judiciar, precum şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului judeţean Suceava.
A fost admisă acţiunea având ca obiect constatare drept de proprietate formulată de reclamanta S.C. C.D.H.C. S.A. - prin administrator judiciar A. IPURL Suceava, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Suceava şi Municipiul Vatra Dornei.
S-a constatat că reclamanta este proprietara imobilului - teren în suprafaţă de 21.877,55 mp, astfel cum este identificat în raportul de expertiză topometrică, aflat la filele 158-162 dosar şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei suprafeţe de teren în Cartea funciară a unităţii administrativ teritoriale.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul Municipiul Vatra Dornei - prin primar a declarat apel, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia nr. 17 din 15 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apelul a fost anulat ca netimbrat.
În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâtul Municipiul Vatra Dornei - prin primar a declarat recurs.
În motivarea recursului, pârâtul susţine, în esenţă, că instanţa de apel în mod eronat a soluţionat cauza pe excepţia netimbrării, având în vedere că la data de 15 martie 2012 a fost transmisă prin fax taxa judiciară de timbru.
În opinia sa, instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a constatat că reclamanta este proprietara imobilului - teren în suprafaţă de 21.877,55 mp şi a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Consideră că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală, întrucât SC C.D.H.C. SA fiind în insolvenţă nu putea promova o astfel de acţiune, iar potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 85/2006 acţiunile ce pot fi formulate de lichidator sunt doar acele acţiuni care vizează valorificarea drepturilor de creanţă a debitorului şi nicidecum patrimoniale sau reale.
Apreciază că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.D.H.C. SA, de către prima instanţă printr-o încheiere separată, susţinând că prin prezenta cerere înţelege să formuleze recurs şi împotriva încheierii de şedinţă prin care instanţa de fond s-a pronunţat pe această excepţie, întrucât această încheiere putea fi atacată doar odată cu fondul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată şi modificată, întrucât, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă, şi numai prin excepţie, când se poate pune în vedere achitarea până la primul termen de judecată.
În cauză, instanţa a pus în vedere apelantului Municipiul Vatra Dornei prin primar să depună până la primul termen de judecată taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate (fila 14 dosar apel), motiv pentru care, aceasta nu s-ar putea prevala în recurs de propria sa culpă constând în neonorarea obligaţiei legale de a timbra, de propria pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul depunerii dovezii de achitare a taxei de timbru, neputând fi imputată instanţei lipsa de diligentă a părţii.
Aserţiunea recurentului, în sensul că dovada achitării taxei de timbru a fost transmisă prin fax în ziua în care a fost soluţionată pricina, este lipsită de suport probator, din analiza actelor aflate la dosar neregăsindu-se înscrisurile de care se prevalează acesta.
Chiar şi într-o atare ipoteză, este de menţionat, că dovada plăţii trebuie făcută în condiţiile legii, dispoziţiile art. 39 din Normele Metodologice, statuând că dovada plăţii taxelor de timbru o constituie copia de pe chitanţa de încasare în numerar, eliberată de unităţile CEC sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificat pentru conformitate de organul prestator al serviciului, şi prin urmare, simplele copii xerox nu cuprind o atare certificare în înţelesul textului legal menţionat.
Succinta relatare a situaţiei de fapt, nemulţumirea părţii cu privire la analizarea fondului, exced controlului de legalitate al hotărârii cu care instanţa de recurs a fost învestită prin prezenta cerere, pârâtul fiind ţinut să formuleze critici prin raportare la soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar, respectiv de anulare a apelului ca netimbrat, la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, în limitele în care aceasta s-a pronunţat.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Atacarea odată cu fondul a unei încheieri pronunţată de prima instanţă, presupune exercitarea căii de atac odată cu hotărârea pronunţată în primă instanţă, iar nu odată cu hotărârea pronunţată în apel, astfel cum pretinde recurentul, o astfel de hotărâre nemaiputând fi supusă controlului de legalitate al instanţei de recurs.
Exercitarea şi efecte căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Prin urmare, o extindere a limitelor competenţei atribuite prin lege, pe care tinde s-o obţină recurentul, nu este permisă, per a contrario ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei prin primar împotriva Deciziei nr. 17 din 15 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Vatra Dornei prin primar împotriva Deciziei nr. 17 din 15 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 308/2013. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 317/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
