ICCJ. Decizia nr. 3143/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3143/2013
Dosar nr. 2258/99/2010
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 46 din 5 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi au fost admise apelurile declarate de SC C. SRL şi SC S.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 962 din 13 iulie 2012 a Tribunalului laşi, sentinţă pe care o anulează, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul laşi.
Examinând cererile de apel, Curtea a constatat că prin cererea de apel SC C. SRL a învederat nulitatea sentinţei pronunţate, motivat de faptul că a fost soluţionată cauza cu încălcarea procedurii repartizării aleatorii a cauzelor.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 s-a admis cererea de abţinere formulată de judecătorul căruia i s-a repartizat în mod aleatoriu cauza spre soluţionare. Judecătorul căruia i s-a admis cererea de abţinere a luat act de admiterea cererii şi a dispus înaintarea cauzei la completul de fond imediat următor, care s-a considerat învestit, soluţionând şi pronunţând sentinţa apelată.
Potrivit art. 98 alin. (2) şi (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti incidentele referitoare la toţi membrii completului de judecată precum incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor care judecă în aceeaşi materie. Dacă în urma soluţionării incidentelor procedurale se constată că din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu.
În raport de aceste dispoziţii, curtea a constatat că după admiterea cererii de abţinere, completul învestit cu soluţionarea cererii nu mai era în măsură să judece, astfel că trebuia să trimită cauza spre repartizare aleatorie şi nu trimiterea completului imediat următor şi care a soluţionat cererea de abţinere, în acest mod încălcându-se dispoziţiile imperative şi exprese ale dispoziţiilor art. 98, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
Drept consecinţă, au fost admise apelurile, anulată hotărârea, cauza fiind trimisă spre rejudecare în raport de conţinutul art. 297 C. proc. civ., în vigoare la data promovării acţiunii - 21 aprilie 2010.
Având în vedere că apelurile au fost soluţionate pe excepţie Curtea a considerat că nu se impune analizarea motivelor de apel.
Împotriva acestei decizii formulează recurs pârâta SC S.T. SRL invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
1. Instanţa de apel a constatat că în mod greşit au fost încălcate dispoziţiile art. 98 din Regulament prin trimiterea cauzei la completul imediat următor fiind astfel eludate prevederile privitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor.
În opinia apelantei, trimiterea dosarului la completul imediat următor este o formă de repartizare aleatorie în sensul prevăzut de Regulament potrivit adresei nr. 31788/1154/2011 emisă de către Serviciul legislaţie documentare din cadrul C.S.M.
Instanţa de apel reţinând că nerepartizarea aleatorie a cauzei după soluţionarea unui incident procedural referitor la toţi membrii completului de judecată este o încălcare ce atrage necompetenţa completului ulterior învestit, reprezintă un raţionament greşit având în vedere că problema competenţei se analizează prin raportare la instanţă şi nu la judecător sau la completul de judecată.
Apelanta concluzionează că repartizarea cauzei după soluţionarea incidentului procedural ivit, a fost corect îndeplinită, în acord atât cu prevederile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cât şi cu Hotărârea nr. 32 a Colegiului de conducere a Tribunalului laşi.
2. În cazul în care s-ar trece peste acest aspect, în cauză este incidenţă teza a II-a art. 297 alin. (2) C. proc. civ., caz în care instanţa de apel trebuia să dispună anularea sentinţei şi reţinerea procesului spre rejudecare. De vreme ce prima instanţă a intrat în cercetarea fondului, se presupune că la dosar au fost administrate probe sub acest aspect, ceea ce va face ca instanţa de apel să se pronunţe printr-o singură hotărâre atât asupra apelului, cât şi asupra fondului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata solicită respingerea recursului, în principal, ca lipsit de interes şi, în subsidiar ca nefondat şi, în consecinţă, menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes invocată de către intimată, înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată având în vedere că interesul justificat de către recurentă prin promovarea căii de atac a recursului, în condiţiile în care apelul i-a fost admis, vizează măsura instanţei prin care dosarul a fost trimis spre rejudecare primei instanţe, deşi în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 297 alin. (2) teza 2 C. proc. civ., ignorându-se astfel caracterul devolutiv al apelului.
Recursul este fondat, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul.
În speţă, prima instanţă a soluţionat cauza pe fond, în condiţii de legală citare a părţilor, astfel încât măsura trimiterii spre rejudecare aceleiaşi instanţe nu se justifică, instanţa de apel fiind obligată să soluţioneze fondul cauzei.
Măsura anulării hotărârii primei instanţe a fost justificată de faptul că această instanţă a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 98 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a C.S.M., în sensul că dosarul trebuia repartizat aleatoriu, urmare a admiterii cererii de abţinere a judecătorului iniţial învestit cu soluţionarea cauzei, şi nu păstrat pentru soluţionare de către completul care a soluţionat cererea de abţinere.
Sub acest aspect, măsura instanţei de apel care a dispus anularea hotărârii primei instanţe urmare a încălcării dispoziţiilor imperative referitoare la repartizarea aleatorie a dosarelor este legală, motiv pentru care înalta Curte o va menţine.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea urmează să admită apelul, să caseze în parte decizia atacată şi să trimită cauza aceleiaşi instanţe pentru judecata fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC S.T. SRL laşi împotriva deciziei civile nr. 46/2013 din 5 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, pe care o casează în parte şi dispune trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecarea fondului.
Menţine soluţia de anulare a hotărârii primei instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2013. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3146/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
