ICCJ. Decizia nr. 3146/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3146/2013
Dosar nr. 48524/3/2010
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10072 din 11 iulie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis în parte cererea precizată de reclamanta SC N.C. SRL (fostă SC B.N. SRL) în contradictoriu cu pârâta SC G.S.G. SRL şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 112.032,26 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare şi suma de 5.601,61 lei reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie aferentă, plus 6.453,4 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între pârâtă, în calitate de antreprenor general şi reclamantă, în calitate de subantreprenor, a fost încheiat contractul de execuţie lucrări din 22 mai 2006, având ca obiect executarea structurii metalice aferente staţiei CFR Feteşti, pentru preţul total de 926.060 lei şi TVA 175.951,4 lei.
Prima instanţă a reţinut că potrivit art. 11 din contractul mai sus evocat, s-a stabilit plata unei garanţii de bună execuţie astfel încât pârâta, în temeiul acestei prevederi contractuale, este obligată şi la plata sumei reprezentând garanţia de bună execuţie.
A mai reţinut prima instanţă că pe parcursul executării lucrărilor s-a procedat la înlocuirea profilelor HE 700 AA menţionate în documentaţie cu profile HE 700 A cu greutate mai mare, rezultând astfel o diferenţă de greutate rotunjită de 20.948 kg şi, în consecinţă, o cantitate de metal utilizată suplimentar stabilită prin expertiza realizată în cauză ca fiind 27.437,95 kg la preţul total de 133.732,56 lei.
Prima instanţă a înlăturat susţinerile pârâtei conform cărora nu şi-ar fi asumat obligaţia de a achita valoarea lucrărilor suplimentare reţinând că acordul beneficiarului lucrării şi al antreprenorului general rezultă din faptul utilizării altui tip de profile decât cel menţionat în proiect, neexistând niciun motiv pentru ca reclamanta-subantreprenor să suporte contravaloarea lucrărilor suplimentare efectuate în beneficiul pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC G.S.G. SRL, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 123 din 12 aprilie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prin contractul de execuţie lucrări din 22 mai 2006 părţile au stabilit un preţ unitar respectiv 926.060 lei, plus TVA 175.951,4 lei iar cu privire la garanţia de bună execuţie au convenit ca restituirea acesteia să se facă în proporţie de 70% în termen de 14 zile de la recepţia lucrărilor, dacă nu sunt înscrise în procesul-verbal remedieri sau completări în sarcina executantului, restul de 30% urmând să rămână în cont la dispoziţia antreprenorului general până la recepţia finală.
A mai reţinut instanţa de apel că expertul desemnat în cauză a stabilit montarea de către executant a unor profile laminate HE 700 A în loc de profile laminate, rezultând diferenţe faţă de cele din proiectul iniţial în ce priveşte dimensiunile, respectiv lungime, grosime şi greutate, apreciind totodată că acordul pârâtei cu privire la aceste modificări rezultă fără dubiu din probatoriul administrat în cauză respectiv din cuprinsul notei de calcul diferenţă greutate profile tip HE 700, precum şi al notei de calcul diferenţă greutate organe de asamblare, ambele semnate de pârâtă, prin conducătorul serviciului tehnic.
Instanţa de apel a înlăturat susţinerile pârâtei conform cărora semnătura reprezentantului societăţii se rezumă la constatarea aspectelor de natură tehnică, nefiind validată de semnătura reprezentantului legal al societăţii, cel care este în măsură să angajeze financiar societatea, reţinând că notele de calcul mai sus evocate aveau un impact direct asupra preţului de achitat în virtutea dispoziţiilor art. 2.2 din contract, în care calculul preţului se efectua prin raportare directă la greutatea specifică a materialelor montate şi că pârâta şi-a însuşit notele de calcul prin semnătura reprezentantului său din serviciul tehnic, fără a se formula niciun fel de obiecţiuni, de natură să justifice refuzul ulterior de plată a contravalorii lucrărilor efectuate, în acord cu clauzele contractuale negociate şi însuşite de părţi, cu valoare obligatorie.
Totodată s-a reţinut că procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 12 ianuarie 2011 a fost semnat de părţi, fără a se insera obiecţiuni ori alte referiri privind înlocuirea euro profilelor metalice şi diferenţele de greutate corespunzătoare iar comisia a admis recepţia lucrărilor, art. 11.2 din contract consfinţind dreptul executantului la restituirea garanţiei de bună execuţie.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC G.S.G. SRL invocând ca şi motive de nelegalitate prevederile art. 304 punctele 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs invocate recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii iar în motivarea deciziei a preluat în fapt, motivele din dispozitivul sentinţei pronunţate de prima instanţă, subscriind în totalitate acestora, fără a mai menţiona motivele pe care se sprijină.
Totodată, recurenta-pârâtă a susţinut că prima instanţă şi instanţa de apel au interpretat în mod greşit situaţia de fapt dedusă judecăţii arătând că nu a solicitat societăţii de proiectare înlocuirea profilelor HE 700 AA cu cele HE 700 A, ci doar punctul de vedere privind consecinţele tehnice ale înlocuirii acestora iar societatea de proiectare nici nu se putea pronunţa în vreun fel în legătură cu implicaţiile financiare ale înlocuirii profilelor HE 700 AA.
A mai arătat recurenta-pârâtă că nu a aprobat nota de calcul privind diferenţa de greutate a profilelor, şi nici nota de calcul privind organele de asamblare luând doar la cunoştinţă despre conţinutul acestora, cu obiecţiunile corespunzătoare iar semnătura de „luare la cunoştinţă ” aparţine unui simplu angajat, care nu era împuternicit de reprezentantul legal al societăţii să-şi dea acordul şi să angajeze financiar societatea, în sensul asumării implicaţiilor obligaţionale.
Totodată nu a fost inserată nicăieri în caietul de sarcini, specificaţiile tehnice, proiectul ori contractul de execuţie o obligaţie în sensul acceptării operaţiunii de înlocuire a profilelor metalice şi de asumare a obligaţiei de plată a diferenţei corespunzătoare de preţ utilizarea respectivelor profile fiind acceptată ca soluţie tehnică alternativă de către antreprenorul general şi proiectant pentru a nu se întârzia finalizarea lucrărilor, fără a se asuma obligaţii financiare suplimentare.
Faţă de aceste aspecte, recurenta-pârâtă a arătat că factura din 21 noiembrie 2007 nu a fost înregistrată în contabilitate şi a fost returnată reclamantei, întrucât se referea la o sumă nedatorată.
Astfel, recurenta-pârâtă susţine că decizia înlocuirii respectivelor profile a fost luată în mod unilateral de către reclamantă, această modificare nefiind urmată de perfectarea vreunui act adiţional semnat de reprezentanţii legali ai părţilor.
Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul acesteia să fie respins, pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 punctul 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Dispoziţiile citate supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. care obligă instanţa de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
În speţă, observând considerentele deciziei recurate se constată că aceasta este motivată şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii iar instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, considerentele deciziei analizând şi răspunzând la fiecare critică în parte.
Motivul prevăzut de art. 304 punctul 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când „instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”.
Acest motiv de recurs vizează nesocotirea principiului înscris în art. 969 C. civ. potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Interpretarea greşită a actului juridic poate determina casarea unei hotărâri judecătoreşti numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă a pus în discuţie faptul că în mod greşit prima instanţă şi instanţa de apel au apreciat că a fost de acord cu înlocuirea profilelor HE 700 AA cu cele HE 700 A în condiţiile în care această modificare nu a fost convenită printr-un act adiţional semnat de reprezentanţii legali ai părţilor.
În conformitate cu prevederile art. 1848 C. civ., antreprenorul care s-a angajat sa execute o lucrare, după un plan stabilit cu clientul, nu poate cere o sporire de preţ, pe motiv ca s-a mărit preţul muncii sau al materialelor, nici pe motiv ca a efectuat modificări si adăugiri la planul iniţial, daca aceste modificări si adăugiri nu au fost aprobate de client in scris. Astfel, întrucât lucrarea a fost contractata pe un preţ forfetar, global, antreprenorul, in schimbul unei sume dinainte determinata, este obligat sa execute si sa predea lucrarea in condiţiile prevăzute in contract, afara numai daca dovedeşte aprobarea clientului pentru modificările intervenite.
Prin urmare, ţine de natura contractului de antrepriza posibilitatea intervenirii unor modificări în executarea contractului, condiţia impusă de legiuitor pentru ca acestea să fie opozabile beneficiarului fiind aprobarea în scris a acestora. Or, în speţă, se constată că nota de calcul diferenţă greutate profile tip HE 700, precum şi nota de calcul diferenţă greutate organe de asamblare, au fost semnate de pârâtă, prin şeful serviciului tehnic iar procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 12 ianuarie 2011 a fost semnat de părţi, fără a se insera obiecţiuni ori alte referiri privind înlocuirea euro profilelor metalice şi diferenţele de greutate corespunzătoare.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a înlăturat susţinerile pârâtei conform cărora semnătura reprezentantului societăţii se rezumă la constatarea aspectelor de natură tehnică, nefiind validată de semnătura reprezentantului legal al societăţii, cel care este în măsură să angajeze financiar societatea reţinând că notele de calcul mai sus evocate aveau un impact direct asupra preţului de achitat în virtutea dispoziţiilor art. 2.2 din contract, în care calculul preţului se efectua prin raportare directă la greutatea specifică a materialelor montate şi că pârâta şi-a însuşit notele de calcul prin semnătura reprezentantului său din serviciul tehnic, fără a se formula niciun fel de obiecţiuni, de natură să justifice refuzul ulterior de plată a contravalorii lucrărilor efectuate, în acord cu clauzele contractuale negociate şi însuşite de părţi, cu valoare obligatorie.
Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 punctul 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, recurenta-pârâtă critică interpretarea dată de către prima instanţă şi instanţa de apel probatoriului administrat în cauză, fără a indica prevederile legale încălcate.
Astfel, din observarea criticilor formulate de recurentă se constată că acestea antamează situaţia de fapt determinată de instanţa devolutivă pe baza probelor administrate or, faţă de limitele de legalitate de care este ţinută instanţa de recurs prin art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, înalta Curte nu le poate examina întrucât aceste critici se raportează la temeinicia hotărârii atacate iar nu la legalitatea acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC G.S.G. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 123 din 12 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3143/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3153/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
