ICCJ. Decizia nr. 3153/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3153/2013
Dosar nr. 11964/301/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 iunie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, judeţul Galaţi, la data de 7 martie 2013, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi T.G. şi M.O. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire, împotriva debitorului P.F. la cererea creditorului N. Bank SA (fosta M.K.B.R. Bank SA), în baza titlului executoriu reprezentat de contractul din 14 septembrie 2007 privind acordarea de credit prin cardul de Credit VISA.
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 14 martie 2013 Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 3, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 650 Noului C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
La rândul său, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin încheierea din 1 aprilie 2013 a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Tecuci, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, care conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel. În cazul executării silite imobiliare sau mobiliare, instanţa de executare este cea în a cărei raza teritorială se află bunurile supuse urmăririi. Întrucât locul executării prin poprire este la sediul terţului poprit şi având în vedere că creditorul a cerut încuviinţarea executării silite prin poprire la terţul poprit SC N. SRL cu sediul în T., judeţul Galati, atunci, fata de dispoziţiile art 373 C. proc. civ, instanţa de executare competentă a se pronunţa pe cererea de încuviinţare a executării silite, este Judecătoria Tecuci.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 3 din Legea nr. 76/2012 dispoziţiile Noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
În speţă, executarea a început la data de 11 iunie 2012, prin cererea depusă de creditoarea N. Bank SA la organul de executare, iar conform dispoziţiilor legale menţionate, încuviinţarea executării silite se va efectua în baza vechiului C. proc. civ.
Obiectul cererii prin care creditoarea N. Bank SA a sesizat instanţa de judecată, constă în încuviinţarea executării silite prin poprire, în condiţiile în care domiciliul debitorului se află în Bucureşti, iar sediul terţului poprit indicat în cererea de încuviinţare a executării silite, se află în Tecuci.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit, iar potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este cea care încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, în sensul dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speţă, instanţa de executare este cea în raza căreia se află sediul terţului poprit, respectiv, Judecătoria Tecuci.
În consecinţă, văzând textele procedurale anterior menţionate, se va stabili că instanţa competentă teritorial în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Tecuci .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1437/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3154/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
