ICCJ. Decizia nr. 3196/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3196/2013
Dosar nr. 949/91/2011*
Şedinţa publică de la 10 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 949/91 din 25 februarie 2011, reclamanta SC C.V. SRL Focşani, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Focşani, solicitând obligarea acesteia să îi încheie contract de furnizare apă, canal şi gunoi menajer.
La data de 12 septembrie 2011, reclamanta a formulat şi un capăt de cerere subsidiar în sensul obligării pârâtei ca plata consumului său să fie făcută prin intermediul Asociaţiei de proprietari X din Focşani.
A solicitat în consecinţă citarea acestei Asociaţii în calitate de pârâtă. În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că societatea funcţionează într-un spaţiu închiriat de la SC P.I. SA Focşani, conform Contractului de închiriere din 20 februarie 1995 reînnoit prin Contractul din 3 ianuarie 2011.
A mai arătat că până în septembrie 2010 consumul său de apă menajeră, costurile de preluare a apei uzate şi de ridicare a gunoiului au fost facturate individual, pe numele societăţii.
Ulterior acestei date, pârâta a refuzat emiterea facturii motivat de faptul că proprietarul imobilului nu vrea să semneze o convenţie în calitate de girant.
Această societate a fost sfătuită să consemneze consumul de apă al reclamantei, cu consecinţa ca reclamanta să îl achite către SC P.I., modalitate în care reclamanta nu ar mai fi putut înregistra în contabilitate aceste cheltuieli.
A arătat că a adresat pârâtei o solicitare oficială de încheiere a unui contract individual, dar de la data de 6 ianuarie 2011, când s-a primit solicitarea, nu a primit niciun răspuns.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 C. proc. civ. şi art. 1075 C. civ.
La data de 1 aprilie 2011 la dosar a depus cerere de intervenţie în interesul reclamantei SC P.I. SA Focşani.
A solicitat admiterea acţiunii reclamantei aşa cum a fost formulată, invocând dispoziţiile art. 9 lit. i) din Contractul de închiriere încheiat cu reclamanta.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 49 şi 50 C. proc. civ.
Prin Încheierea din 11 mai 2011 cererea de intervenţie a fost încuviinţată în principiu.
La data de 8 iunie 2011, la dosar a depus cerere de intervenţie în interes propriu SC P.P.S. SRL Jariştea care la rândul său a solicitat obligarea aceleiaşi pârâte la încheierea contractului individual de furnizare servicii pentru spaţiile comerciale închiriate de la SC P.I. SA Focşani.
Cererea a fost întemeiată în baza dispoziţiilor art. 49 şi 50 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 8 iunie 2011 pârâta SC C. SA Focşani a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată, arătând că vinovată de nesemnarea convenţiei de furnizare este intervenienta SC P.I. SA.
S-a arătat că semnarea convenţiei de către proprietarul spaţiului este impusă de dispoziţiile art. 42 alin. (6) din Legea nr. 51/2006 şi art. 27 din H.C.L. nr. 55/2000.
Pentru aceleaşi considerente s-a solicitat respingerea cererii de intervenţie formulată de către SC P.P.S. SRL.
Prin Sentinţa civilă nr. 132/2011, Tribunalul Vrancea a admis acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei, a obligat pârâta să întocmească reclamantei contract individual de furnizare a apei, canal şi gunoi menajer pentru spaţiul comercial utilizat în baza contractului de închiriere, spaţiu situat în Focşani, str. B., a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea subsidiară formulată de reclamantă, a admis cererea de intervenţie, formulată în interes propriu de SC P.P.S. SRL Jariştea şi a obligat pe pârâtă să încheie intervenientei contract individual de furnizare a apei, canal şi gunoi menajer pentru spaţiile comerciale deţinute cu contract de închiriere, situate în Focşani, str. L., Focşani, str. C. şi Focşani, str. B.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
SC C. SA Focşani este unicul furnizor de apă potabilă menajeră pe raza judeţului Vrancea, el prestând şi servicii de preluare a apei reziduale şi a gunoiului.
În această calitate, pârâta a refuzat încheierea contractelor de furnizare servicii cu reclamanta SC C.V. SRL şi cu intervenienta SC P.P.S. SRL Jariştea, societăţi care deţin în baza unor contracte de închiriere încheiate cu proprietarul SC P.I. SA Focşani următoarele spaţii:
- spaţiul din str. B., deţinut de către reclamantă;
- spaţiile situate în str. L. şi str. C.
şi str. B.A. de către intervenienta în interes propriu.
Pârâta SC C. SA Focşani s-a apărat arătând că neîncheierea contractelor a fost determinată de atitudinea intervenientei în interesul reclamantei, respectiv SC P.I. SA, proprietarul acestor spaţii, societate care a refuzat să semneze convenţiile şi astfel să garanteze respectarea obligaţiilor de plată asumate de către beneficiarii serviciilor.
Tribunalul a reţinut că activitatea de furnizare a serviciului de apă şi canalizare este reglementată de Legea nr. 241/2006.
În speţa de faţă, cele două părţi au optat pentru încheierea unor contracte individuale, întrucât doar în această modalitate au posibilitatea evidenţierii în contabilitate şi deducerii cu consecinţe fiscale a costurilor acestor servicii, în condiţiile Legii nr. 82/1991.
Dispoziţiile H.C.L. nr. 55/2000 invocate de către pârâtă nu pot fi reţinute întrucât pe de o parte ele nu pot modifica dispoziţiile legii, pot doar să ajute la aplicarea legii, iar în concret obiectul acestei hotărâri vizează metodologia de stabilire a consumurilor şi repartizarea pe coproprietarii imobilelor a consumurilor de apă rece şi apă menajeră.
Reclamanta şi intervenienta nu sunt coproprietari ai imobilelor în cauză, astfel că în mod greşit pârâta a căutat să se prevaleze de dispoziţiile acestui act normativ emis de Consiliul local.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 241/2006, dreptul de acces la aceste servicii este garantat în mod nediscriminatoriu tuturor utilizatorilor, cum reclamanta şi intervenienta în interes propriu sunt utilizatori ai acestor servicii, cum au beneficiat de facturarea individuală, tribunalul a apreciat că acţiunea şi cererea de intervenţie sunt întemeiate, le-a admis şi a obligat pârâta în calitatea sa de unic furnizor al acestor servicii să procedeze la încheierea contractelor individuale de prestări servicii aşa cum s-a solicitat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, recalificat ca apel, pârâta SC C. SA Focşani, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi a intervenientei în interes propriu şi a cererii de intervenţie în interesul reclamantei.
Cauza a fost iniţial înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 949/91/2011. Prin Încheierea din 26 iunie 2012, această secţie a dispus trecerea cauzei pe rolul secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Galaţi, unde a fost înregistrată sub nr. 949/91/2011*.
Prin Decizia nr. 85/2012 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială, a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA, împotriva Sentinţei nr. 132 din 16 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 949/91/2011, în contradictoriu cu intimatele SC C.V. SRL, SC P.I. SA, SC P.P.S. SRL şi Asociaţia de proprietari X.
A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că:
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Focşani şi cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de SC P.P.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Focşani.
A respins capetele de cerere, atât din cererea principală, cât şi din cererea de intervenţie în interes propriu referitoare la obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de ridicare a gunoiului menajer, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că apelul este fondat numai sub aspectul încheierii contractelor de ridicare a gunoiului menajer, pentru următoarele considerente:
În ce priveşte obligarea pârâtei la încheierea contractului de furnizare apă, canal şi gunoi menajer se reţine că Legea nr. 241/2006 nu defineşte utilizatorul, dar că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale rezultă că aceasta trebuia să aibă în proprietate sau în administrare spaţiul deservit.
Rezultă, prin urmare, că atât reclamanta, cât şi intervenienta în interes propriu au vocaţie la încheierea unor contracte de furnizare/prestare a serviciului în nume propriu.
Se mai reţine şi faptul că deşi în apel pârâta invocă inexistenţa unor branşamente individuale, ceea ce ar determina imposibilitatea încheierii unor contracte separate cu reclamanta şi cu intervenienta în interes propriu, în fapt aceasta a încheiat cu Asociaţia de proprietari la data de 24 martie 2010 o convenţie pentru facturarea separată, dar condiţionată această facturare separată de compensarea unei obligaţii de garanţie de către proprietarul spaţiilor în discuţie, respectiv de către SC P.I. SA Focşani.
Pârâta îşi justifică refuzul făcând referire la dispoziţiile art. 27 din H.C.L. şi art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 51/2006, fără a observa însă faptul că H.C.L. nr. 55/2000 este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 51/2006 şi că prin aceasta nu se poate îngrădi dreptul utilizatorului la încheierea unui contract individual, şi pe cale de consecinţă, la facturarea individuală a consumului.
Se mai reţine că, în ipoteza în care se poate factura individual consumul de apă al reclamantei şi al intervenientei rezultă că este îndeplinită condiţia individualizării consumului de apă.
De altfel, pentru situaţia intervenientului în nume propriu care deţine în baza unor contracte de închiriere spaţiile comerciale din Focşani str. L. şi str. B.A., în care distribuţia nu se face pe verticală, pârâta nu invocă nici măcar existenţa unor dificultăţi tehnice, ci refuză doar încheierea contractului cu chiriaşul, apreciind că ar trebui să încheie contractul cu proprietarul spaţiului fără a indica vreun temei.
Faţă de aceste considerente se reţine că în mod legal şi temeinic prima instanţă a obligat pârâta la încheierea unor contracte individuale de furnizare apă şi canal.
În ceea ce priveşte însă ridicarea gunoiului menajer, se reţine faptul că nu s-a dovedit că pârâta ar presta un asemenea serviciu sau că l-ar avea în obiectul de activitate, astfel încât obligarea ei să presteze acest serviciu apare nelegal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA Focşani, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, cu privire la obligarea societăţii recurente la încheierea de contracte de furnizare servicii de apă şi de canalizare intimatelor SC C.V. SRL şi SC P.P.S. SRL şi trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului, în vederea administrării de probe noi, respectiv expertiză tehnică în domeniu hidro-construcţii.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Decizia este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5, teza a II-a C. proc. civ. Curtea a trecut cu uşurinţă peste cererea recurentei privind administrarea probei cu expertiza tehnică în domeniu hidro-construcţii, dovadă fiind şi modul lacunar şi inexact prin care a fost transpusă în decizia criticată dezbaterea pe marginea acestei cereri.
- Decizia a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2), art. 30 alin. (7) şi art. 3 lit. i) din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canal. S-a arătat că pentru aceste spaţii recurenta are încheiate contracte de furnizare a serviciilor de apă şi de canalizare cu proprietarul acestora, respectiv intimata SC P.I. SA Focşani. Faţă de scopul urmărit de intimata SC P.P.S. SRL prin promovarea acţiunii în obligaţie de a face, respectiv posibilitatea de a-şi evidenţia în propria contabilitate serviciile de apă şi canalizare, recurenta a propus încheierea unui act adiţional la contractul aflat în derulare, act ce ar fi avut ca obiect tocmai facturarea serviciilor direct intimatei SC P.P.S. SRL.
Intimatele SC P.I. SA Focşani, SC C.V. SRL Focşani şi SC P.P.S. SRL au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Din analiza deciziei recurate se constată că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, permiţând exercitarea controlului judiciar.
Instanţa de apel nu avea obligaţia, ci posibilitatea de a dispune administrarea probei, problema admiterii sau neadmiterii unei probe fiind o chestiune de apreciere a mijloacelor de probă, care nu poate fi invocată pe calea recursului.
De altfel, soluţia instanţei de apel este motivată în ceea ce priveşte respingerea probei cu expertiză tehnică.
Instanţa de apel a uzat de dreptul de apreciere a mijloacelor de probă invocate în cauză când a înlăturat proba cu expertiză cerută de pârâtă.
Mai mult, curtea de apel a identificat şi a făcut aplicarea la situaţia de fapt, stabilită cu certitudine în cauză a textelor normative incidente, coroborându-le cu probele câştigate cauzei, aplicaţie obligatorie, ce conferă suport legal soluţiei pronunţate.
Înalta Curte urmează a înlătura şi cel de-al doilea motiv de recurs formulat, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca nefondat.
Conform art. 304 alin. (9) C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, textul de lege reglementând două ipoteze, când hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurenta invocă cea de-a doua ipoteză a art. 304 alin. (9) C. proc. civ. ce vizează încălcarea sau aplicarea greşită a legii, care are în vedere situaţiile când instanţa evocă normele de drept substanţial incidente situaţiei de fapt în cauză, dar le încalcă ori le aplică greşit, consecinţa unei interpretări eronate a legii.
Din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanţa a analizat şi interpretat corect prevederile Legii nr. 241/2006, Legii nr. 51/2006 şi H.C.L. nr. 55/2000 reţinând, în raport de starea de fapt stabilită, că atât reclamanta, cât şi intervenienta în interes propriu au calitatea de utilizatori ai serviciilor prestate de pârâtă, calitate care le dă dreptul la încheierea unor contracte de furnizare apă şi canal individuale şi că în situaţia în care se poate factura individual consumul de apă al reclamantei şi al intervenientei rezultă că sunt îndeplinite condiţiile individualizării consumului de apă.
Nu există nicio dispoziţie legală care să confirme conduita pârâtei de a condiţiona încheierea contractului de furnizare de semnarea şi asumarea obligaţiei de garanţie a plăţii serviciului de către proprietarul imobilului.
Instanţa de apel nu este obligată să răspundă la fiecare argument folosit în dezvoltarea apelului atunci când au un element comun determinat, instanţa fiind autorizată să le grupeze şi să le discute împreună.
Instanţa de apel corect a reţinut că dispoziţiile H.C.L. nr. 55/2000 nu pot fi aplicate, întrucât sunt anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 51/2006 şi nu pot modifica dispoziţiile legii şi că prin aceasta nu se poate îngrădi dreptul utilizatorului la încheierea unui contract individual şi, pe cale de consecinţă, la facturarea individuală a consumului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA Focşani împotriva Deciziei nr. 85/2012 din 17 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3166/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3202/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
