ICCJ. Decizia nr. 3316/2013. Civil. Reziliere contract. Evacuare, pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3316/2013
Dosar nr. 3025/62/2011
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 3 martie 2011, ulterior precizată, reclamanta SC T. SA a chemat-o în judecată pe pârâta O.B. România SA, solicitând instanţei să constate rezilierea contractului de închiriere din 20 mai 2002, începând cu data de 1 februarie 2011, evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Braşov, obligarea acesteia la plata de daune-interese în cuantum de 10.000 euro/lună începând cu data de 1 februarie 2011 şi până la data de 20 mai 2012 şi radierea din CF Braşov a notării contractului de închiriere şi a actului adiţional, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat un contract de închiriere, prin care a pus la dispoziţia pârâtei un spaţiu comercial şi că, ulterior, pârâta i-a comunicat faptul că nu mai doreşte să continue contractul, solicitându-i acordul pentru încetarea contractului pa cale amiabilă. Având în vedere că reclamanta nu a fost de acord cu încetarea contractului, pârâta nu şi-a mai îndeplinit obligaţiile contractuale privind plata contravalorii chiriei. Reclamanta a solicitat, în aceste condiţii, constatarea rezilierii contractului de închiriere, începând cu data de 1 februarie 2011, din culpa pârâtei, evacuarea acesteia şi obligarea la plata de daune-interese.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 942 şi următoarele, art. 969 şi următoarele, art. 1084 şi următoarele C. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1721/C din 21 noiembrie 2011, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de obiect invocată de pârâta O.B. România SA.
A respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC T. SA Braşov, în contradictoriu cu pârâta O.B. România SA Bucureşti.
A obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 398,10 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în considerente, că:
Excepţia lipsei de obiect a petitelor 1 şi 2 ale cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă este nefondată şi a respins-o, apreciind că motivele invocate în susţinerea acestei excepţii reprezintă apărări ce necesită analiza pe fond a susţinerilor părţilor.
Pe fondul cauzei, a apreciat, de asemenea, că:
Cererea reclamantei privind constatarea rezilierii este nefondată, deoarece, desfiinţarea contractului are loc de îndată ce a expirat termenul de executare a plăţii contravalorii chiriei.
Pârâta avea obligaţia de a achita chiria, în conformitate cu art. 12 din contract, lunar, până la data de 25 ale lunii pentru luna respectivă, la cursul BNR din ziua întocmirii facturii, în termen de 3 zile de la primirea facturii.
Ori, aşa cum a arătat şi reclamanta în motivarea cererii de chemare în judecată, pârâta nu a mai achitat contravaloarea chiriei începând cu luna octombrie 2010, SC T. SA promovând o cerere de emitere a ordonanţei de plată pentru suma de 128.586 RON reprezentând contravaloarea facturilor privind chiria emise la 5 octombrie 2010, 3 noiembrie 2010 şi 3 decembrie 2010, suma de 1.154,83 RON reprezentând contravaloarea consumului de apă şi suma de 19.407,05 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 28 decembrie 2010 şi în continuare până la plata integrală a debitului, cererea fiind soluţionată prin Sentinţa comercială nr. 4942 din 15 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
În plus, instanţa a reţinut că pârâta a convocat societatea reclamantă în vederea predării spaţiului, fiind întocmit la data de 13 decembrie 2010 procesul-verbal aflat la dosar.
Aşadar, data intervenirii rezilierii contractului nu poate fi 1 februarie 2011, aceasta fiind data de 25 noiembrie 2010, dată la care a expirat termenul de plată a contravalorii chiriei pentru a doua lună consecutiv.
Susţinerile reclamantei, în sensul că a optat pentru executarea silită a contractului, această opţiune fiind dovedită cu cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub Dosar nr. 63555/3/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa comercială nr. 4942 din 15 aprilie 2011, nu pot fi primite întrucât, în această situaţie, ar însemna că rezilierea a intervenit ulterior datei de 1 februarie 2011, ori data rezilierii trebuie calculată potrivit art. 26 din contract astfel cum au prevăzut părţile.
Cererea reclamantei privind evacuarea pârâtei a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, având în vedere că pârâta a eliberat spaţiul încă de la data de 13 decembrie 2010, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie, societatea reclamantă fiind invitată în acest sens prin adresa din 6 decembrie 2010. Din răspunsul dat la interogator de către reclamantă, a rezultat că aceasta nu a înţeles să se prezinte la solicitarea pârâtei, motivând că era în vigoare contractul de închiriere. S-a reţinut din răspunsul dat la interogator de către pârâtă şi că reclamanta a dat curs cererii privind predarea spaţiului închiriat la data de 23 martie 2011, când i-au fost înmânate cheile imobilului.
Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese în cuantum de 156.541 euro a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că, în speţă, condiţiile acordării daunelor-interese, constând în existenţa unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, existenţa faptei ilicite a pârâtei, a raportului de cauzalitate între fapta pârâtei şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei nu au fost dovedite.
Referitor la condiţia existenţei prejudiciului constând în contravaloarea chiriei pe care reclamanta ar fi obţinut-o din derularea contractului de închiriere încheiat cu pârâta, instanţa a apreciat calculul efectuat de reclamantă ca fiind neadaptat realităţii pieţei, întrucât daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.
Instanţa a reţinut, totodată, că reclamanta nu a dovedit că a depus toate diligentele pentru închirierea spaţiului predat de societatea pârâtă, unei alte persoane fizice sau juridice, iar cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune - interese calculate până la data de 20 mai 2012, dată ce reprezintă data până la care a fost încheiat contractul de închiriere, nu este susţinută de nicio clauză contractuală.
Susţinerile reclamantei în sensul că pârâta nu a efectuat demersurile necesare pentru radierea notării din CF a contractului de închiriere nu au putut fi reţinute deoarece această operaţiune putea fi efectuată chiar de reclamantă. SC T. SA nu a depus la dosar nicio dovadă din care să rezulte demersurile sale efectuate în sensul radierii notării contractului din cartea funciară ori a refuzului pârâtei de a efectua această radiere.
Nu au fost reţinute nici susţinerile reclamantei referitoare la debranşarea de la reţeaua de utilităţi în condiţiile în care SC T. SA a refuzat la data de 3 decembrie 2010 să preia spaţiul închiriat, la acea dată imobilul nefiind debranşat de la reţeaua de furnizare a energiei electrice.
Cererea reclamantei privind radierea din CF Braşov a notării contractului de închiriere şi a actului adiţional a fost respinsă având în vedere, pe de o parte, că această operaţiune putea fi solicitată OCPI Braşov, chiar de către SC T. SA, iar, pe de altă parte, radierea notării din cartea funciară a intervenit, fiindu-i eliberată pârâtei la data de 28 octombrie 2011 adresa de radiere.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâta O.B. România SA.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 67/AP din 31 mai 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, respingând cererea intimatei pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că:
Prin contractul de închiriere, încheiat de părţi la 20 mai 2002, prelungit prin actul adiţional din 9 mai 2007, părţile au stabilit durata închirierii, respectiv până la 20 mai 2012, dar şi posibilitatea rezilierii acestuia de drept, în favoarea proprietarului, fără somaţie, punere în întârziere sau judecată.
Astfel, potrivit art. 26 din contract, în caz de neplată a 2 chirii lunare consecutive contractul se va rezilia de drept fără somaţie, punere în întârziere sau judecată, urmând a se elibera spaţiul în maxim 15 zile, perioadă pentru care se datorează chirie.
Contractul de închiriere încheiat de părţi are putere de lege între acestea potrivit art. 969 C. civ.
În speţă, a intervenit situaţia prevăzută de art. 26 din contract, respectiv pârâta nu a achitat chiria două luni consecutiv, ca urmare a dificultăţilor financiare datorate crizei economice, situaţie care, de altfel, a fost comunicată reclamantei încă din 29 septembrie 2010, prin adresa nr. x.
Pactul comisoriu de gradul IV, convenit de părţi a avut drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului, de drept, de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire, respectiv la data de 25 noiembrie 2010.
Acest pact comisoriu şi-a produs efectele fără a mai fi necesară sesizarea instanţei şi fără nicio altă formalitate prealabilă, astfel cum se menţionează expres în contractul de închiriere.
Este adevărat că singurul în drept să aprecieze dacă este cazul să aplice rezilierea este creditorul care şi-a executat sau se declară gata să-şi execute obligaţiile, însă pactul comisoriu expres îşi produce efectele de drept, de îndată ce a expirat termenul de neexecutare a obligaţiei contractuale.
Având în vedere că pârâta a eliberat spaţiul în litigiu la data de 13 decembrie 2010, conform procesului-verbal depus la dosarul Tribunalului Braşov, cererea de evacuare a fost în mod corect respinsă.
Pârâta a solicitat reclamantei încă din data de 6 decembrie 2010 preluarea spaţiului, potrivit adresei din 6 decembrie 2010, însă aceasta a acceptat primirea cheilor abia la data de 23 martie 2011 (potrivit recunoaşterii reclamantei), deci după introducerea cererii de chemare în judecată, ceea ce conduce la concluzia lipsei culpei procesuale a pârâtei, care nu datorează astfel plata cheltuielilor de judecată.
Este evident însă că neexecutarea contractului de închiriere s-a datorat atitudinii pârâtei, atitudine care însă a fost prevăzută de părţi în pactul comisoriu de gradul IV.
În ce priveşte daunele-interese, art. 1021 C. civ. prevede că partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat, are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când e posibil, sau să-i ceară desfiinţarea cu daune - interese.
Cererea de obligare a pârâtei la plata în continuare a chiriei stipulate în actul adiţional la contractul de închiriere, de 10.000 euro/lună până la data de 20 mai 2012 (pe întreaga durată a contractului de închiriere) cu titlu de daune - interese nu are niciun temei legal. Aceasta deoarece rezilierea contractului a fost prevăzută în contractul părţilor ca modalitate de desfiinţare a acestuia, înainte de termen, nefiind vorba despre o denunţare unilaterală a contractului. Pe de altă parte, reclamanta avea obligaţia dovedirii unui prejudiciu, a culpei pârâtei şi a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, ceea ce nu s-a făcut în cauză.
Reclamanta a susţinut că imobilul a fost debranşat de la reţeaua de utilităţi din culpa pârâtei, însă nu a făcut dovada cheltuielilor de rebranşare efectuate şi a vreunui prejudiciu direct suferit ca urmare a acestei împrejurări.
Cererea reclamantei privind radierea din CF Braşov a notării contractului de închiriere şi a actului adiţional a fost corect respinsă având în vedere că această operaţiune a fost efectuată deja la O. Braşov, conform adresei de radiere din data de 28 octombrie 2011.
Ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată şi lipsei culpei procesuale a pârâtei, reclamanta datorează cheltuieli de judecată în primă instanţă, în baza art. 274 C. proc. civ.
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi de drept a cauzei dedusă judecăţii, în baza materialului probator administrat, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a respins apelul declarat de reclamanta SC T. SA Braşov, împotriva Sentinţei civile nr. 1721/C din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o.
În temeiul art. 1169 C. civ., curtea de apel a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând cheltuielile de transport ale consilierului juridic al societăţii. Pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare ale acestor cheltuieli abia la 23 mai 2012, ulterior datei rămânerii în pronunţare a instanţei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 167 C. proc. civ. şi a principiului contradictorialităţii.
Reclamanta SC T. SA Braşov a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, casarea deciziei curţii de apel şi, urmare rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată pe parcursul judecării fondului cauzei şi, în consecinţă:
1. să se constate rezilierea contractului de închiriere din 20 mai 2002, începând cu data de 1 februarie 2011, din culpa exclusivă a pârâtei, în temeiul art. 26 din contractul mai sus indicat;
2. să fie obligată pârâta la plata daunelor - interese, reprezentând venituri nerealizate, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate de către pârâtă;
3. să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată aferente şi celorlalte capete de cerere soluţionate pe parcursul judecării fondului, precum şi a celor ocazionate de judecarea recursului.
În motivarea recursului său, reclamanta - recurentă susţine, în esenţă, următoarele:
A. În ce priveşte primul capăt al cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat constatarea rezilierii contractului din culpa exclusivă a pârâtei, instanţa de apel în mod eronat i-a respins acţiunea, aplicând greşit normele legale ce reglementează pactul comisoriu, contrar celor reţinute prin propria motivaţie, cu încălcarea principiilor de drept reţinând că rezilierea contractului de închiriere operează de drept şi exclusiv prin raportare la art. 26 din contractul de închiriere, fără a fi necesară manifestarea de voinţă a creditorului obligaţiei.
B. Referitor la capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, instanţa de apel în mod greşit i-a respins cererea, întrucât pârâta a decis să părăsească imobilul din proprie iniţiativă, notificând-o prin adresa din 6 decembrie 2010 asupra acestui fapt, ceea ce nu echivalează cu eliberarea spaţiului, întrucât la acea dată contractul era în vigoare, societatea sa neinvocând rezilierea contractului.
Solicită, prin urmare, admiterea cererii, în sensul de a obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată aferente, având în vedere că executarea obligaţiei a intervenit în timpul procesului.
C. Cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune - interese, instanţa de apel a respins, fără temei legal şi interpretând în mod greşit normele legale, acest capăt de cerere, de vreme ce contractul de închiriere a fost reziliat din culpa exclusivă a pârâtei, prejudiciul suferit există, este cert şi constă în venitul pe care societatea sa l-ar fi obţinut din derularea acestui contract şi există raport de cauzalitate între faptă (neachitarea chiriei şi rezilierea contractului) şi prejudiciu (neîncasarea chiriei).
D. În ceea ce priveşte radierea din cartea funciară nr. x a notării contractului de închiriere şi a actului adiţional, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere, motiv pentru care se impune casarea sentinţei, instanţa de apel rezumându-se la a arăta că radierea notificării din CF a contractului de închiriere a avut loc înainte de pronunţarea hotărârii pe fond, împrejurare în care s-ar fi impus şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea criticilor exprimate de reclamantă în recurs, în raport de actele dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, se constată următoarele:
A. În ce priveşte prima critică, potrivit căreia, în mod eronat şi cu aplicarea greşită a normelor legale, a fost respins primul capăt de cerere prin care a solicitat să se constate rezilierea contractului din culpa exclusivă a pârâtei, se reţine că nu este întemeiată.
Contrar susţinerilor recurentei, formulate sub acest aspect, se constată că ambele instanţe au făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei deduse judecăţii, - dând relevanţă prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora contractul de închiriere încheiat între părţile aflate în litigiu are putere de lege între acestea şi luând în considerare clauza prevăzută la art. 26 din contractul părţilor.
La art. 26 din contract s-a prevăzut astfel că "în caz de neplată a 2 (două) chirii lunare consecutive sau de nerespectare a vreuneia din obligaţiile cuprinse în prezentul contract, acesta se va rezilia de drept în favoarea proprietarului, fără somaţie, punere în întârziere sau judecată, urmând a se elibera spaţiul în termen de maximum 15 (cincisprezece) zile, perioadă pe care datorează chirie".
Această prevedere contractuală reprezintă un veritabil pact comisoriu de gradul IV, potrivit căruia, în caz de neexecutare, contractul se consideră desfiinţat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere, acordarea unui termen de graţie sau orice altă formalitate prealabilă.
Producerea situaţiei prevăzute de art. 26 din contract, constând în neachitarea de către pârâtă a chiriei două luni consecutiv, situaţie ce a fost comunicată reclamantei, a avut drept efect rezilierea de jure, necondiţionată a contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare, drept consecinţă a neîndeplinirii obligaţiei de plată mai sus menţionate şi anume la data de 25 octombrie 2010, din acest moment efectele viitoare ale contractului de închiriere încetând.
Astfel fiind, instanţa nu poate constata intervenită rezilierea contractului la data de 1 februarie 2011, aşa cum a solicitat reclamanta, ci data rezilierii trebuie calculată conform art. 26, aşa cum au prevăzut părţile în contract.
Recurenta mai susţine şi că, deşi instanţa a menţionat în considerentele deciziei pronunţate că neexecutarea contractului, s-a datorat atitudinii pârâtei, ceea ce ar însemna o reţinere a culpei acesteia, totuşi, în mod eronat, a respins cererea sa de constatare a rezilierii contractului din culpa pârâtei.
Nici această susţinere nu poate fi primită pentru că chiar dacă instanţa a avut în vedere atitudinea pârâtei în neexecutarea contractului, ea nu a putut constata decât că această atitudinea a fost sancţionată de părţi prin instituirea celui mai energic pact comisoriu, de grad IV, trebuind să se rezume la a verifica dacă condiţiile prevăzute în pactul comisoriu sunt sau nu îndeplinite pentru a se constata rezilierea.
Susţinerea, conform căreia instanţa nu a observat că singurul în drept să aprecieze dacă este cazul să aplice rezilierea este creditorul care şi-a executat sau se declară gata să-şi execute obligaţiile, nu poate fi nici ea primită, având în vedere că instanţa nu a ignorat acest drept al creditorului obligaţiei, dar, a trebuit să ia în considerare că, în speţă, ne aflăm în prezenţa unui pact comisoriu expres, de ultim grad, ce-şi produce de drept efectele, de îndată ce a expirat termenul de neexecutare a obligaţiei.
B. În ce priveşte cea de-a doua critică, referitoare la capătul de cerere privind evacuarea, conform căreia se susţine că în mod greşit instanţa de apel a respins acest capăt de cerere, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece, aşa cum corect s-a reţinut de către instanţele care s-au pronunţat în cauză, pârâta a eliberat spaţiul în litigiu la data de 13 decembrie 2010, aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal încheiat cu acea ocazie, la care a fost invitată şi reclamanta, dar aceasta nu a dat curs invitaţiei de a-i fi predat spaţiul închiriat decât la data de 23 martie 2011, când i-au fost înmânate şi cheile imobilului.
Astfel fiind, cererea reclamantei de evacuare a pârâtei din spaţiul închiriat în mod judicios a fost respinsă, aceasta rămânând fără obiect şi corect a fost respinsă şi cererea privind plata cheltuielilor de judecată, sub acest aspect, neputându-se reţine culpa procesuală a pârâtei, de vreme ce reclamanta a acceptat primirea cheilor la data de 23 martie 2011, după introducerea cererii de chemare în judecată.
C. Cea de-a treia critică privind greşita neobligare a pârâtei la plata daunelor - interese se dovedeşte a fi şi ea neîntemeiată, întrucât se constată că s-a reţinut corect că cererea reclamantei de obligare a pârâtei, în continuare la plata chiriei, stipulate în actul adiţional, pe toată durata contractului de închiriere, respectiv până la data de 20 mai 2012, cu titlu de daune - interese este lipsită de temei legal.
Aceasta, deoarece, conform probatoriului administrat a rezultat, pe de-o parte, că rezilierea a fost prevăzută în contractul părţilor ca modalitate de desfiinţare a acestuia înainte de termen, neputându-se vorbi despre o denunţare unilaterală a contractului de către pârâtă şi de angajarea răspunderii acesteia în condiţiile art. 23 din contract, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei imputabil pârâtei, existenţa unei fapte ilicite a pârâtei şi a raportului de cauzalitate între fapta pârâtei şi prejudiciu.
Corect s-a mai reţinut şi că, în condiţiile în care daunele - interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei, reclamanta, pentru a demonstra existenţa prejudiciului constând în contravaloarea chiriei pe care ar fi obţinut-o din derularea contractului încheiat cu pârâta, a efectuat un calcul neadaptat realităţilor pieţei şi, de asemenea, că nu a dovedit că a depus toate diligentele pentru închirierea spaţiului eliberat de pârâtă unei alte persoane fizice sau juridice.
D. Cât priveşte susţinerile, legate de nepronunţarea instanţei de apel asupra capătului de cerere privind radierea din cartea funciară a notării contractului de închiriere şi a actului adiţional, se constată că nici acestea nu sunt întemeiate, deoarece instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere, reţinând că această operaţiune a avut loc deja, respectiv la data de 28 octombrie 2011, deci înainte de pronunţarea hotărârii instanţei de fond, iar instanţa de fond a menţionat în considerentele hotărârii pronunţate că demersurile necesare radierii notării în CF puteau fi efectuate chiar de reclamantă, în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului închiriat, aceasta nedepunând la dosarul cauzei o dovadă în acest sens, cum nu a putut dovedi nici refuzul pârâtei de a efectua radierea.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de recurenta - reclamantă se constată că în mod corect nu au fost acordate, atât timp cât intimata - pârâtă nu a căzut în pretenţii, nefiind îndeplinite cerinţele art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă, reţinându-se că reclamanta nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., de natură să conducă la casarea ori modificarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA Braşov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T. SA Braşov împotriva Deciziei civile nr. 67/AP din 31 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3307/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3405/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
