ICCJ. Decizia nr. 3137/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3137/2013
Dosar nr. 366/54/2013
Şedinţa publică din 5 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul Tribunalul Dolj a chemat în judecată pârâţii A.P., A.M., A.R., A.C., A.N., B.V., B.A., B.M.G., B.S.D., B.M., B.L., B.I.E., B.E., C.C., C.V., C.E., C.E.L., C.L.M., C.M., C.S., C.L., C.E.A., D.D., D.V., D.R., D.G., D.M., E.C., E.G., F.A., A.F., F.R.M., F.L., F.A.A., G.R., G.V., G.M., G.O.E., G.M.A., G.R.A., G.V.A., I.M., I.P., I.I., J.M., J.C., L.M.I., L.S., L.A., L.C., M.E., M.M., M.M.A., M.D., M.S.M., M.F., N.G., N.M., N.C., N.V., N.D., N.M.A., N.G.A., N.V., P.V., P.I., P.A., P.C., P.M., P.S., R.I., S.C., S.S., S.G., S.E., S.C.A., S.M., S.C.B., S.L., S.M., T.E., T.A.M., T.E.A., U.A., V.N.F., V.S. şi Z.M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună întoarcerea executării sentinţei civile nr. 3949 din 4 iunie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 6960/63/2008, în sensul obligării pârâţilor să restituie sumele încasate, reactualizate în raport de indicele de devalorizare a monedei naţionale şi cu dobânda legală, de la data plăţii până la data recuperării integrale a creanţei.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentinţa nr. 3949 din 4 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj a fost admisă cererea formulată de reclamanţi şi obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova să achite reclamanţilor drepturile salariale restante reprezentând spor de lucru la calculator pentru perioada august 2006 - la zi, actualizate la data plăţii efective.
A mai arătat reclamantul că în soluţionarea recursului împotriva acestei sentinţe, Curtea de Apel a modificat sentinţa în sensul respingerii acţiunii conform deciziei nr. 3816 din 15 iunie 2010, astfel că Tribunalul Dolj a efectuat o plată netă de 108.029 RON, fiind îndreptăţit să solicite restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.
Prin sentinţa nr. 14199/05 10 2011, pronunţată de Judecătoria Craiova s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La pronunţarea sentinţei s-a reţinut că pentru a obţine întoarcerea executării silite în cazul în care instanţa care a desfiinţat titlul executoriu nu s-a pronunţat şi cu privire la restabilirea situaţiei anterioare executării prin aceeaşi hotărâre, cel interesat poate să introducă o acţiune separată la instanţa competentă, potrivit legii.
Astfel, în baza dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., instanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente, Tribunalul Dolj.
Pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 18 ianuarie 2012 cauza a fost suspendată în baza art. 1551 C. proc. civ., fiind repusă pe rol la 23 ianuarie 2013.
Urmare a decesului reclamantului I.P., la solicitarea reclamantului, au fost introduşi în cauză moştenitorii acestuia, I.M.A. şi I.N.
Verificând, competenţa materială de soluţionare a cauzei, excepţie invocată de reclamant, Tribunalul a constatat că instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria, în acest sens fiind şi decizia nr. 5/2012 dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligatorie pentru instanţe potrivit art. 3307 alin. (4) C. proc. civ.
Prin urmare, prin sentinţa civilă nr. 1524 din 13 februarie 2012 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Craiova, ca instanţă de executare.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ. a înaintat dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru a se da un regulator de competenţă.
Soluţionând conflictul de competenţă potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 9 din 1 martie 2013 a stabilit că Judecătoria Craiova are competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în considerente reţinându-se următoarele.
Art. 4042 alin. (1) C. proc. civ. arată că în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. Alin. (2) reglementează situaţia în care instanţa a desfiinţat hotărârea executată şi a dispus judecarea în fond a cauzei şi nu a luat această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.
În cauza de faţă, pârâta a formulat o cerere separată de întoarcere a executării, cerere care se încadrează în alin. (3) al art. 4042 C. proc. civ.
Ori, prin decizia nr. 5 din 12 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, a statuat că, instanţa competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a excutării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria.
Prin încheierea din data de 12 martie 2012 Curtea de Apel Craiova a îndreptat, din oficiu, eroarea materială din dispozitivul deciziei nr. 9 din 1 martie 2013, în care nu se menţionase instanţa căreia îi revine competenţa, deşi, din considerente rezulta care este aceasta.
Impotriva regulatorului de competenţă şi a încheierii din 12 martie 2013 au declarat recurs pârâţii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa de executare este instanţa care a pronunţat litigiul în fond, respectiv Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Recursul nu este fondat.
Obiectul prezentului litigiu este întoarcerea executării sentinţei civile nr. 3949 din 4 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, reclamantul solicitând obligarea pârâţilor la restituirea sumelor încasate, arătând că, în calitate de debitor, a executat voluntar acest titlu executoriu.
Textul art. 4042 C. proc. civ., în întregul lui, reglementează competenţa instanţei cu privire la soluţionarea cererii de întoarcere a executării silite şi modalitatea de sesizare a acesteia.
Textul alin. (3) al art. 4042 C. proc. civ. vizează însă un caz aparte de restabilire a situaţiei anterioare pe calea unei acţiuni separate, doar în situaţiile în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin. (1) şi (2) ale art. 4042 C. proc. civ.
Ca atare, rezultă că cel interesat solicită restabilirea situaţiei anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct.
Or, în condiţiile în care sediul materiei este cuprins în cartea a V-a „Despre executarea silită”, secţiunea a VI1-a „Întoarcerea executării”, se apreciază că natura juridică a întoarcerii executării, astfel cum a fost definită atât în doctrină, cât şi în literatura de specialitate, dar şi în practica judiciară, „de executare silită în sens invers” determină şi instanţa competentă pentru soluţionarea ei în acest caz şi anume, instanţa de executare, judecătoria, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, cum competenţa de încuviinţare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoriei, ca instanţă de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanţă de executare potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, în virtutea aceluiaşi principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obţine decât prin ordinul unei instanţe judecătoreşti, atunci şi revocarea unei executări, înţeleasă ca o a doua executare în sens invers, se poate obţine doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare silită.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere atât sediul legal de reglementare a instituţiei întoarcerii executării, cât şi natura şi fundamentul juridic al instituţiei întoarcerii executării şi, implicit, caracterul de „contestaţiei specială la executare”, care derivă din chiar executarea anterioară a titlului executoriu, se apreciază că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., „instanţa judecătorească competentă potrivit legii”, în restabilirea situaţiei anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei acţiuni separate este instanţa de executare, respectiv judecătoria.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia în interesul Legii nr. 5/2012, publicată în M. Of. al României nr. 251/13.04.2012.
Prin dispozitivul acestei decizii, s-a decis că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria.”
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 3307 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că şi din această perspectivă competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Judecătoriei Craiova, astfel cum corect a stabilit Curtea de Apel Craiova.
Având în vedere aceste considerente, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii A.P., A.M., A.R., A.C., A.N., B.V., B.A., B.M.G., B.M., B.L., B.E., C.V., C.C., C.E., C.E.L., C.M., C.S., C.L., C.E.A., D.D., D.V., D.R., D.M., E.C., E.G., F.A., A.F., F.R.M., F.L., F.A.A., G.R., G.V., G.O.E., G.M.A., G.V.A., I.M., I.I., J.M., J.C., L.S., L.A., L.C., M.E., M.M.A., M.D., M.S.M., M.F., N.G., N.M., N.D., N.G.A., N.M.A., N.V., P.V., P.I., P.A., P.C., P.M., P.S., S.C., S.S., S.G., S.E., S.C.B., S.C.A., S.M., T.E., T.A.M., N.V., T.E.A., U.A., V.N.F., V.S., Z.M., G.R.A., N.C., I.P., D.G., C.L.M., S.M., B.I.E., R.I., M.M., S.L., L.M.I., G.M., B.S.D. împotriva deciziei nr. 9 din 1 martie 2013 şi a încheierii din 12 martie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3135/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3254/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
