ICCJ. Decizia nr. 3390/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3390/2013
Dosar nr. 594/3/2012
Şedinţa de la 17 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamanţii C.M., T.G., G.G., R.E., M.B., B.E., R.G., T.D., I.M., H.S.G. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, în contradictoriu cu pârâţii M.A.N. şi Casa de Pensii a Ministerul Apărării Naţionale, au solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să dispună anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 ca fiind netemeinice şi nelegale, menţinerea deciziilor iniţiale privind calcularea pensiilor de serviciu, stabilite în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 164/2001, respectiv Legii nr. 179/2004, obligarea la plata diferenţelor, cheltuieli de judecată.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5478 din 31 octombrie 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând, în esenţă, că deoarece deciziile contestate sunt emise în baza Legii nr. 119/2010 contestaţia se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000 şi având în vedere dispoziţiile art. 156 din menţionata lege precum şi faptul că decizia contestată este emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naţionale, instanţa competentă să soluţioneze litigiul este instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 6239 din 12 iunie 2013 a apreciat că litigiul nu este de competenţa sa întrucât art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Constanţa, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
S-a apreciat că pentru stabilirea competenţei teritoriale legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei este Legea nouă, nr. 263/2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, constatând că instanţa competentă în soluţionarea litigiului este Tribunalul Constanţa în circumscripţia căruia se află domiciliul ales al reclamantului.
În consecinţă, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanta şi întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Înalta Curte constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au sesizat instanţa cu anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărăii Naţionale, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă.
Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 sub incidenţa căreia au fost emise deciziile atacate, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea şi contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 nu pot ultraactiva.
În aceste condiţii, în raport de art. 725 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispoziţiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Având în vedere aceste dispoziţii şi faptul că reclamanţii au domiciliile în Constanţa, judeţul Constanţa competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Constanţa căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3389/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3391/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
