ICCJ. Decizia nr. 339/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 339/2013
Dosar nr. 29727/299/2012
Şedinţa din camera de consiliu din 29 ianuarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 28 mai 2012 sub nr. 3019/207/2012, petenta SC S. SA Bucureşti a formulat, în contradictoriu cu intimata I.T.M. Olt, plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria OT nr. 0003026 din 08 mai 2012, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5000 lei, solicitând anularea acestuia ca fiind nelegal şi netemeinic.
Petenta a solicitat şi anularea procesului verbal de control seria OT nr. 0003715 din 08 mai 2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în urma controlului efectuat la data de 01 mai 2012 la punctul de lucru situat în mun. Caracal, a fost întocmit procesul verbal de control seria OT nr. 0003715 din 08 mai 2012, în cuprinsul căreia se menţionează că, deşi ziua de 01 mai 2012 este declarată sărbătoare legală, la momentul controlului, angajata V.A. desfăşura activitate la punctul de lucru din loc. Caracal.
La data de 08 mai 2012 a fost întocmit şi procesul verbal de contravenţie seria OT nr. 0003026, prin care petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 rep.
Petenta a învederat instanţei că activitatea pe care o desfăşoară presupune asigurarea neîntreruptă a serviciilor de telefonie către utilizatori, motiv pentru care se încadrează în situaţia de excepţie prevăzută de art. 141 C. muncii, potrivit căruia „prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii”. A mai invocat petenta faptul că procesul verbal nu a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege, fiind încheiat în absenţa reprezentanţilor săi şi fără a purta semnătura unui martor asistent.
Cu privire la cea de-a doua contravenţie, petenta a menţionat că s-a aflat în imposibilitate de a prezenta documentele solicitate de către intimată la data de 03 mai 2012, motiv pentru care a transmis, la data de 02 mai 2012, o cerere de amânare, această cerere purtând viza intimatei.
Pentru acest motive, a solicitat anularea celor două procese verbale, şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 2627 din 14 iunie 2012, Judecătoria Caracal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 „acordarea zilelor libere se face de către angajator”, această obligaţie putând fi adusă la îndeplinire numai la sediul angajatorului. Or, având în vedere că punctul de lucru din loc. Caracal nu poate avea calitatea de „angajator”, rezultă că obligaţia putea fi adusă la îndeplinire numai la sediul principal al angajatorului, situat în sectorul 1 Bucureşti. Prin urmare, sediul angajatorului este locul săvârşirii contravenţiei, astfel încât, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competentă să soluţioneze plângerea este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată la data de 06 iulie 2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 29727/299/2012.
Înainte de prima zi de înfăţişare, la data de 27 august 2012, petenta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, arătând că locul săvârşirii faptei este reprezentat de sediul punctului de lucru din mun. Caracal, str. Parângului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, în sensul că soluţionarea prezentei cauze este de competenţa Judecătoriei Caracal.
La data de 01 octombrie 2012, intimata a depus precizări, solicitând admiterea excepţiei astfel cum a fost invocată de către petentă şi declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Caracal.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, la rândul său, prin sentinţa nr. 16946 din 2 octombrie 2012, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a reţinut următoarele:
La data de 01 mai 2012, s-a efectuat un control la punctul de lucru al petentei, situat în mun. Caracal, str. Parângului, cu ocazia căruia agenţii de control au constatat că, deşi era o zi de sărbătoare legală, când potrivit dispoziţiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 republicată, este obligatorie acordarea de zile libere angajaţilor, salariata V.A. desfăşura activitate la punctul de lucru din localitatea Caracal, jud. Olt, la momentul controlului.
S-a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 139 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 republicată, punându-i-se în vedere petentei să respecte dispoziţiile legale menţionate şi să ia măsuri reparatorii pentru angajaţii care au lucrat în data de 01 mai 2012.
La data de 08 mai 2012, la sediul intimatei a fost întocmit procesul verbal de contravenţie seria OT nr. 0003028, prin care petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 republicată referitoare la zilele de sărbătoare liberă în care nu se lucrează. S-a reţinut că, în ziua de 01 mai 2012, salariata V.A., având funcţia de agent comercial, a desfăşurat activitate la punctul de lucru al societăţii situat în mun. Caracal, str. Parângului, parter, judeţul Olt.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale aparţine instanţei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Totodată, Legea nr. 53/2003 republicată, nu prevede dispoziţii speciale privitoare la competenţa de soluţionare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenţie privitor la faptele pe care le incriminează. În consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile generale în materia contravenţiilor [(art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001)] care stabilesc faptul că plângerile formulate împotriva procesului verbal de contravenţie sunt de competenţa exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Instanţa a reţinut că art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 reprezintă o normă specială în materia competenţei teritoriale, în raport de prevederile cu caracter general din cuprinsul Codului de procedură civilă [(art. 7 alin. (1)], astfel încât, în materie contravenţională, nu prezintă relevanţă sediul contravenientei.
Având în vedere faptul că agenţii de control din cadrul I.T.M. Olt au efectuat controlul la punctul de lucru situat în mun. Caracal, ocazie cu care au dispus sancţionarea petentei pentru fapta săvârşită la punctul de lucru situat în mun. Caracal (desfăşurarea activităţii de către salariata V.A. pe data de 01 mai 2012, zi de sărbătoare legală), instanţa a reţinut că acesta este locul săvârşirii faptei contravenţionale.
În materie contravenţională, normele privind competenţa exclusivă din punct de vedere teritorial vor prevala în raport cu normele generale prevăzute de Codul de procedură civilă.
De asemenea, instanţa a reţinut că, în această situaţie, locul săvârşirii faptei este la punctul de lucru, chiar dacă, potrivit art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 republicată, „acordarea zilelor libere se face de către angajator”.
În primul rând, deoarece obligaţia stabilită în sarcina angajatorului nu face nicio referire la sediul principal, acesta fiind singura locaţie permisă de lege de la care angajatorul ar urma să acorde zilele libere. Pe de altă parte, acordarea zilelor libere se face în temeiul legii [(conform art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003)], iar nerespectarea acestei obligaţii constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (1) pct. g din acelaşi act normativ.
Instanţa a reţinut că acest temei de drept a fost indicat şi în cuprinsul procesului verbal întocmit de agenţii de control. De altfel, inspectorii de muncă aflaţi în desfăşurarea activităţii în cadrul I.T.M. Olt nu ar putea constata neîndeplinirea acestei obligaţii la sediul principal al contravenientului (situat în Bucureşti) atâta timp cât fapta, în materialitatea sa, a fost săvârşită la punctul de lucru situat în municipiul Caracal.
Pe raza teritorială a judeţului Olt, unul dintre angajaţii petentei a fost depistat desfăşurând activitate în calitate de agent comercial, în ziua de 01 mai 2012. În ipoteza în care inspectorii competenţi ar fi efectuat controlul la sediul din Bucureşti, nu ar fi putut constata că salariaţi ai petentei desfăşoară activitate la sedii secundare sau la puncte de lucru din alte localităţi.
În concluzie, săvârşirea acestei contravenţii, constând în nerespectarea regimului zilelor libere stabilite conform legii, nu priveşte exclusiv sediul principal al angajatorului şi se probează prin conduita contrară normelor legale: neacordarea zilelor libere se probează prin faptul că, în respectivele zile, au fost depistaţi salariaţi la muncă. În acest sens, instanţa a reţinut că locul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) pct. g din Legea nr. 53/2003 republicată este situat în municipiul Caracal, jud. Olt.
Având în vedere dispoziţia legală ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în sensul art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părţile neavând posibilitatea de a o înlătura, precum şi locul săvârşirii faptei contravenţionale constatate prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită prin cerere, instanţa a constatat că soluţionarea cauzei este de competenţa Judecătoriei Caracal, în a cărei rază teritorială este municipiul Caracal.
În consecinţă, în temeiul art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului – verbal de contravenţie în favoarea Judecătoriei Caracal pentru considerentele care succed:
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii (Legea nr. 53/2003) şi constă în încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 şi 142 din aceeaşi lege, art. 139 stabilind care sunt zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează.
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluţionare „locul săvârşirii contravenţiei” la care face referire art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, în raport cu care se determină instanţa competentă a o soluţiona a fost stabilit, în speţă, de către instanţe, ca fiind fie sediul angajatorului deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 „acordarea zilelor libere se face de către angajator”, această obligaţie putând fi adusă la îndeplinire numai la sediul angajatorului (Judecătoria Caracal) fie, dimpotrivă, punctul de lucru din municipiul Caracal unde s-a desfăşurat controlul inspectorilor I.T.M. Olt, care au constatat că salariata V.A. îşi desfăşura activitatea pe data de 01 mai 2012, într-o zi de sărbătoare legală (Judecătoria sectorului 1 Bucureşti).
A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Or, potrivit art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii, contravenţia constă în încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 C. muncii, care prevede care sunt zilele libere în care nu se lucrează, între acestea fiind şi ziua de 1 mai.
Cum folosirea muncii într-o zi de sărbătoare legală în care, potrivit legii, nu se lucrează, constituie o acţiune imputată angajatorului, care foloseşte munca în condiţiile nerespectării legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în zilele prescrise de lege ca fiind libere.
Prin edictarea dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii, legiuitorul a sancţionat folosirea muncii în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, şi, în consecinţă, contravenţia se săvârşeşte, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă, cu încălcarea art. 139 alin. (1) C. muncii.
Prin urmare, verificarea modului în care angajatorul respectă prevederile textului de lege menţionat, respectiv dacă salariaţii angajatorului prestează sau nu muncă într-o zi de sărbătoare legală, în care, potrivit legii, nu se lucrează are ca rezultat constatarea contravenţiei, astfel cum e definită de dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii.
În consecinţă, dat fiind faptul că salariata angajatorului a fost surprinsă la punctul de lucru din municipiul Caracal, desfăşurând activitate într-o zi de sărbătoare legală, fapt care, aşa cum dispune art. 260 alin. (1) lit. g) C. muncii, constituie contravenţie, locul săvârşirii contravenţiei este în municipiul Caracal şi nu în municipiul Bucureşti, unde-şi are sediul principal angajatorul.
Un argument în plus în sensul celor menţionate este şi faptul că I.T.M. Olt în a cărui raza teritorială în care îşi are punctul de lucru petenta a fost cel care a constatat contravenţia prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2008 şi nu Inspectoratul de Muncă Bucureşti, în a cărui rază teritorială se află sediul principal al petentei.
Având în vedere temeiurile menţionate, Înalta Curte constată că instanţa căreia îi aparţine competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale este Judecătoria Caracal, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societăţii comerciale petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 302/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
