ICCJ. Decizia nr. 3460/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3460/2013
Dosar nr. 51477/3/2010
Şedinţa publică din 19 iunie 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 29 iulie 2010, sub nr. 51477/3/2010 A.A.D.V. şi A.C. au chemat în judecată Municipiul Bucureşti - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând instanţei de judecată obligarea pârâtului la plata sumei de 360.872 RON, cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafeţei de teren de 93 mp, stabilită potrivit notificărilor nr. 557 din 24 septembrie 2007 şi nr. 129 din 31 martie 2008, plus cheltuielile necesare pentru refacerea celorlalte lucrări afectate de expropriere.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 14 din 23 iulie 2010, pârâtul a propus despăgubiri în cuantum de 71.962 RON pentru exproprierea unui teren în suprafaţă de 53 mp şi împrejmuire 28 ml, situat în Bucureşti, str. P.A., sector 1, iar prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 15 din 23 iulie 2010 a propus despăgubiri în cuantum de 54.348 RON pentru exproprierea unui teren în suprafaţă de 40 mp şi împrejmuire 22 ml, situat în Bucureşti, str G.I.S., sector 1. S-a precizat faptul că cele două terenuri, deşi au adrese diferite, fac parte din acelaşi trup de teren proprietatea reclamanţilor şi sunt unul în continuarea celuilalt.
S-a arătat că prin Hotărârea nr. 267 din 02 noiembrie 2006 a Consiliul General al Municipiului Bucureşti s-a hotărât exproprierea unei părţi din proprietatea reclamanţilor din Şos. G.I.S., sector 1, în vederea realizării proiectului „supralărgire str. G.I.S. - bd. I.I.B.", fiind invitaţi reclamanţii să se prezinte la sediul societăţii cu actele de proprietate şi documentaţia cadastrală.
La cca. 75 de cm de gardul dinspre str. G.I.S., pe latura de est, se află branşamentele, contoarele şi tabloul electric pentru imobilele la adresele G.I.S. nr. D., G.I.S. nr. E. şi D.E.B. nr. D. La cea 18 m vest de branşament şi la cea 1,5 m de gardul stradal se găseşte un puţ la adâncimea de 80 de metri, cu pompele corespunzătoare, care alimentează cu apă potabilă imobilele de la adresele G.I.S. nr. D., G.I.S. nr. E. şi D.E.B. nr. D. Forarea unui nou puţ, spre interiorul proprietăţii nu este posibilă pentru că, din analizele efectuate, a rezultat că apa are un conţinut ridicat de substanţe organice, de fier şi de mangan. În aceste condiţii, apa nu ar putea fi utilizată nici pentru uz casnic, fiind încărcată microbiologic.
Au mai menţionat reclamanţii, că repetatele cereri de branşare la reţeaua stradală le-au fost respinse de Apa Nova care a invocat „lipsa condiţiilor tehnice". Neoficial, li s-a comunicat că branşarea va fi posibilă numai după ce se va realiza alimentarea cu apă potabilă pe D.E.B.
Lipit de gardul cu fosta proprietate C. se află un stâlp care susţine cablurile R. şi cablul TV destinate imobilelor de la adresele G.I.S. nr. D., G.I.S. nr. E. şi D.E.B.
La cca 2,40 m de gardul stradal se află ieşirea din garaj şi aleea de acces auto spre Aleea N.Ş., ceea ce însemnă că exproprierea presupune şi refacerea acestei alei precum şi a porţii rabatabile automate prin care se face accesul stradal.
Ca urmare a exproprierii, vor trebui refăcute branşamentele, contoarele şi tabloul electric, va trebui reamplasat stâlpul care susţine cablurile R. şi cablul TV, va trebui refăcută calea de acces în garaj şi va trebui forat un nou puţ pentru apă potabilă. Toate aceste elemente nu au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Au fost administrate proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică evaluatorie în condiţiile Legii nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 1643 din 06 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis în parte cererea formulată de contestatorii A.A.D.V. şi A.C., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor cu titlu de despăgubiri pentru imobilele expropriate situate în Bucureşti, str. P.A., sector 1, suprafaţa de 53 mp şi împrejmuiri 28 ml şi pentru cel situat în Bucureşti, str. G.I.S. nr. E., sector 1, suprafaţa de 40 mp şi împrejmuiri de 22 ml, în cuantum de 194.329 RON, conform raportului de expertiză efectuat, pe care l-a omologat. Totodată, s-a respins ca nefiind întemeiate restul pretenţiilor şi s-a stabilit un termen de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 528 din 28 iulie 2006 de BNP C.D., reclamanţii A.C. şi A.A.D.V. au dobândit de la SC A. SRL dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 830,34 mp identificat ca lot nr. 1 situat în Str. P.A. înscris în CF nr. F1.
Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 267 din 02 noiembrie 2006 zona în care se aflau cele două imobile în cauză, anume Str. G.I.S. şi Str. P.A., a fost declarată zonă de utilitate publică de interes local. În temeiul acestei hotărâri, reclamanţii au fost notificaţi prin notificările cu nr. 557 din 24 septembrie 2007, respectiv nr. 129 din 31 martie 20087 cu privire la faptul că o suprafaţa de teren de 53 mp şi împrejmuire de 28 ml situată în Bucureşti, Str. P.A. sector 1, respectiv o suprafaţă de teren de 40 mp şi împrejmuire de 22 ml situată în Bucureşti, Str. G.I.S. nr. E., ce le aparţineau, urmează a fi supuse exproprierii.
Prin Hotărârea nr. 14 din 23 iulie 2010 emisă de Municipiul Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a stabilit ca despăgubire pentru suprafaţa de teren de 53 mp şi împrejmuire de 28 ml situată în Bucureşti, Str. P.A. sector 1, număr cadastral C1. suma de 71.962 RON cuvenită proprietarilor A.C. şi A.A.D.V.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 iulie 2010 emisă de Municipiul Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a stabilit ca despăgubire pentru suprafaţa de teren de 40 mp şi împrejmuire de 22 ml situată în Bucureşti, Str. G.I.S. nr. E. sector 1, număr cadastral C2. suma de 54.348 RON.
Reclamanţii au criticat prin acţiune lor cuantumul despăgubirilor acordate, solicitând stabilirea unei juste despăgubiri la valoarea reală a imobilului.
În drept, instanţa a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 (act normativ în vigoare la momentul promovării acţiunii), „expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4) - (8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.”
În ceea ce priveşte soluţionarea acestei acţiuni alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit pentru imobilele expropriate situate în Bucureşti, str. P.A., sector 1, suprafaţa de 53 mp şi împrejmuiri 28 ml şi pentru cel situat în Bucureşti, str. G.I.S. nr. E., sector 1, suprafaţa de 40 mp şi împrejmuiri de 22 ml suma de 169.647 RON (valoarea terenului, a platformei dalate şi a împrejmuirii) la data exproprierii.
Prin acelaşi raport de expertiză s-a constatat că există un gard din beton de 0,60 m adâncime, soclu de zidărie, stâlpi de beton şi panouri de lemn care ar trebui reconstruit în noua poziţie a imobilului urmare a exproprierii parţiale, iar valoarea noului gard este de 24.682 RON.
Tribunalul, analizând concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, a constatat că preţul stabilit de către comisia de experţi pentru imobilul în cauză este mai mare decât suma avută în vedere prin hotărârile nr. 14 şi nr. 15/2007, procedând conform dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.
Suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru imobilele expropriate şi contravaloarea noului gard ce urmează a fi repoziţionat este de 194.329 RON.
Cu privire la celelalte prejudicii pretins a fi suferite de către reclamanţi, tribunalul a constatat că în cauză nu a fost dovedit prejudiciul pretins a fi suferit ca urmare a rebranşării la alimentarea cu apă, având în vedere concluziile raportului de expertiză în cauză care arată că „măsura exproprierii nu afectează alimentarea cu apă de la puţul existent al reclamanţilor.”
În ceea ce priveşte prejudiciul pretins ca urmare a necesităţii mutării cablurilor R. şi TV, s-a constatat că, potrivit art. 1169 C. civ., (aplicabil în cauză faţă de data promovării acţiunii) reclamanţii nu au depus nici un fel de dovezi din care să rezulte că beneficiază de abonament R. şi TV. Aşadar, prejudiciul este unul eventual, neavând caracter cert, iar tribunalul a respins acest capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.
Deşi prin acţiune se face vorbire şi de faptul că măsura exproprierii ar afecta şi ieşirea din garaj şi aleea de acces auto care ar presupune refacerea acestora, s-a constatat că reclamanţii nu au solicitat în cadrul probatoriului administrat ca experţii desemnaţi să analizeze acest aspect, care oricum nu poate fi corelat cu vreun alt mijloc de probă de la dosar.
Cu privire la prejudiciul cauzat a urmare a necesităţii de a transplanta arborii aflaţi pe terenul expropriat, s-a constatat că prin acţiunea iniţială nu a fost solicitat şi acest prejudiciu, fiind doar formulat ca un obiectiv al raportului de expertiză, dar fără a constitui o modificare/completare a acţiunii iniţiale potrivit C. proc. civ.
Prin urmare, tribunalul a admis în partea acţiunea, a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor cu titlu de despăgubiri pentru imobilele expropriate situate în Bucureşti, str. P.A., sector 1, suprafaţa de 53 mp şi împrejmuiri 28 ml şi pentru cel situat în Bucureşti, str. G.I.S. nr. E., sector 1, suprafaţa de 40 mp şi împrejmuiri de 22 ml, în cuantum de 194.329 RON, conform raportului de expertiză efectuat, pe care l-a omologat. Tribunalul a respins ca nefiind întemeiate restul pretenţiilor, stabilind, totodată, un termen de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General care a susţinut că sentinţa tribunalului este netemeinică şi nelegală întrucât la efectuarea expertizei nu au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor fiind făcută la un alt moment decât cel a efectuării expertizei, aşa cum prevede textul de lege menţionat. Pârâtul a mai susţinut că, în mod greşit s-a adăugat la valoarea despăgubirilor stabilite valoarea unui nou gard întrucât respectiva valoare fusese inclusă deja în suma iniţială stabilită cu titlu de despăgubire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 417A din 27 noiembrie 2012, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 1643 din 06 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 51477/3/2010, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte momentul la care trebuie stabilit cuantumul despăgubirilor, acesta este prevăzut în mod expres şi imperativ de art. 26 din Legea nr. 33/1994, la care art. 9 din Legea nr. 198/2004 face trimite ca fiind data efectuării raportului de expertiză, în acest sens fiind de altfel şi prevederile actuale din materia exproprierii [art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 255/2010].
Stabilirea de către prima instanţă a valorii imobilelor expropriate la data exproprierii încalcă dispoziţiile sus menţionate.
În ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, instanţa de apel a constatat că aceasta a fost calculată având la bază informaţii cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeaşi zonă cu terenurile de evaluat, iar nu „preţul cu care se vând imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială”, încălcând astfel dispoziţiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanţa supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.
Faţă de acestea, instanţa de apel a apreciat că despăgubirile acordate de către instanţa de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În apel a fost încuviinţată, la cererea pârâtului, proba cu expertiză evaluatoare, cu obiectivele menţionate prin încheierea din 05 iunie 2012.
Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în apel, s-a concluzionat că valoarea imobilului expropriat în str. P.A. în suprafaţă de 53 mp şi construcţie gard lungime 28 ml este de 68.174,68 Ron, iar valoarea imobilului expropriat în strada G.I.S. nr. E. cu teren în suprafaţă de 40 mp şi gard în lungime de 22 ml este de 52.060,32 ron. Valoarea edificării unui gard nou pe terenul neexpropriat a fost stabilită la 34,978 RON. De asemenea s-a concluzionat în sensul că, după expropriere valoarea imobilului rămas neexpropriat nu a suferit vreo apreciere/depreciere după expropriere iar prin exproprierea terenului nu este afectată alimentarea cu apă a terenului rămas neexpropriat.
Curtea, însuşindu-şi concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, comparând suma calculată pentru imobilele expropriate cu suma avută în vedere prin hotărârile nr. 14 şi nr. 15/2007, procedând conform dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată” şi constatând că suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru imobilele expropriate şi contravaloarea noului gard ce urmează a fi repoziţionat este inferioară celei propusă de expropriator a respins acţiunea reclamanţilor având ca obiect contestaţia la hotărârile nr. 14 şi 15 din 23 iulie 2010.
Împotriva acestei din urmă decizii reclamanţii au declarat recurs şi, criticând-o pentru nelegalitate, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susţinut următoarele:
1. Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului.
Atunci când a stabilit obiectivele expertizei administrată în apel, instanţa nu a inclus obiective care să aibă drept scop determinarea întregului prejudiciu suferit de proprietari prin expropriere.
Pentru determinarea prejudiciului real suferit de persoanele expropriate dar şi de proprietarii imobilelor vecine, expertiza trebuia să stabilească în ce măsură este afectată reţeaua electrică aferentă imobilului proprietatea recurenţilor dar şi a imobilelor vecine (branşamente, contoare, tablou electric etc.), precum şi cablurile R., cablul TV şi aleea de acces în garaj.
2. Instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Instanţa de apel a respins în mod nejustificat obiecţiunile la raportul de expertiza deoarece răspunsul la aceste obiecţiuni ar fi trebuit să lămurească de ce este o diferenţă destul de mare între valoarea despăgubirilor stabilite de expertiza de la fond şi valoarea despăgubirilor stabilită de expertiza din apel (33.000 RON).
Expertiza administrată în faţa instanţei de fond a stabilit că valoarea despăgubirilor la data efectuării expertizei (2011) este de 153.160 RON.
Expertiza administrată în faţa instanţei de apel a stabilit că valoarea despăgubirilor la data efectuării expertizei (2011) este de 120.235 RON.
În încercarea de a justifica diferenţa dintre cele două evaluări, instanţa de apel a reţinut că expertiza administrată la fond nu a respectat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât a avut în vedere oferte de terenuri similare din aceeaşi zonă şi nu preţul cu care se vând imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială.
Expertiza administrată în apel, s-a bazat pe acelaşi sistem de evaluare ca şi expertiza de la fond şi deşi expertiza prezintă o situaţie numită „Comparaţia directă teren la data evaluării 2011”, nu este anexat niciun act din care să rezulte că tranzacţiile menţionate în situaţia respectivă sunt concretizate în contracte de vânzare-cumpărare iar în acest context, opţiunea instanţei de apel pentru valoarea de 120.235 RON este nejustificată.
Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel în vederea administrării probatoriului care să stabilească valoarea despăgubirilor având în vedere întregul prejudiciu suferit.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, „ Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.”
Alin. 2 al art. 26 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
Recurenţii-reclamanţi au susţinut că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece, atunci când a stabilit obiectivele expertizei administrată în apel, instanţa nu a inclus obiective care să aibă drept scop determinarea întregului prejudiciu suferit de proprietari prin expropriere, respectiv nu a dispus să se stabilească în ce măsură este afectată reţeaua electrică aferentă imobilului proprietatea recurenţilor dar şi a imobilelor vecine (branşamente, contoare, tablou electric etc.), precum şi cablurile R., cablul TV şi aleea de acces în garaj.
Aceste critici nu pot fi primite.
Chiar dacă în faza procesuală a fondului reclamanţii au formulat obiecţiuni la expertiza efectuată în acea fază procesuală, obiecţiuni referitoare la faptul că experţii nu au determinat valoarea prejudiciului suferit de proprietari ca urmare a schimbării locaţiei cabinei branşamentului electric şi a stâlpului de susţinere a cablului telefonic şi TV (dosar de fond), aceste obiecţiuni au fost respinse de tribunal. Astfel, instanţa de fond a reţinut, în legătură cu această chestiune, în raport de art. 1169 C. civ., (aplicabil în cauză la data formulării acţiunii), că reclamanţii nu au depus nici un fel de dovezi din care să rezulte că beneficiază de abonament R. şi TV, prejudiciul fiind unul eventual, neavând caracter cert. Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi prin acţiune se face vorbire şi de faptul că măsura exproprierii ar afecta şi ieşirea din garaj şi aleea de acces auto care ar presupune refacerea acestora, reclamanţii nu au solicitat, în cadrul probatoriului administrat, ca experţii desemnaţi să analizeze şi acest aspect, care oricum nu poate fi corelat cu vreun alt mijloc de probă de la dosar.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel numai pârâtul, care a susţinut că este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece despăgubirile au fost stabilite în prin raport de un alt moment decât cel a efectuării expertizei iar apelul a fost admis, pentru considerentele expuse.
Reclamanţii nu au înţeles să declare apel împotriva sentinţei tribunalului prin care să critice soluţia primei instanţe, care a respins, ca neîntemeiate, susţinerile lor privind existenţa unei prejudiciu ce ar rezulta din afectarea reţelei electrice aferentă imobilului expropriat (branşamente, contoare, tablou electric etc.), precum şi cablurilor R., cablului TV şi aleii de acces în garaj.
Astfel fiind, criticile vizând aceste aspecte, formulate ca motiv de recurs, în susţinerea nelegalităţii deciziei instanţei de apel, nu se justifică şi nu pot fi primite.
Recurenţii-reclamanţi au mai susţinut că instanţa de apel, în încercarea de a justifica diferenţa dintre cuantumul despăgubirilor stabilit prin expertiza din faza fondului (153.160 RON) şi cea a apelului (120.235 RON), a reţinut că expertiza administrată la fond nu a respectat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât a avut în vedere oferte de terenuri similare din aceeaşi zonă şi nu preţul cu care se vând imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut că expertiza administrată în apel, s-a bazat pe acelaşi sistem de evaluare ca şi expertiza de la fond şi, deşi expertiza prezintă o situaţie numită „Comparaţia directă teren la data evaluării 2011”, nu este anexat niciun act din care să rezulte că tranzacţiile menţionate în situaţia respectivă sunt concretizate în contracte de vânzare-cumpărare iar în acest context, opţiunea instanţei de apel pentru valoarea de 120,235 RON este nejustificată
Contrar însă celor susţinute de recurenţi, instanţa de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu respectarea criteriului legal statuat prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experţii ţinând seama de preţul cu care s-au vândut, în mod obişnuit, terenurile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorial, conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, autentificate sub nr. 2230 din 19 septembrie 2011 şi nr. 960 din 17 iunie 2011 (dosar apel), menţionate în raportul de expertiză (depus la dosar apel).
Diferenţa dintre cuantumul despăgubirilor stabilit prin expertiza din faza fondului (153.160 RON) şi, respectiv, din faza apelului (120.235 RON) rezultă din faptul că, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, experţii care au efectuat expertiza judiciară în faza procesuală a fondului, au calculat cuantumul despăgubirilor în raport de ofertele privind terenuri similare, situate în aceeaşi zonă cu terenurile de evaluat, în timp de experţii care au efectuat expertiza din apel s-au raportat la „preţul cu care se vând imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială”, astfel cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, această sintagmă, având semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că evaluarea făcută prin expertiza efectuată în apel şi omologată de instanţa de apel a respectat criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, decizia curţii de apel fiind legală şi la adăpost de orice critică
Având în vedere temeiurile arătate, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamanţilor, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A.A.D.V. şi A.C. împotriva deciziei nr. 417A din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3459/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3532/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
