ICCJ. Decizia nr. 3480/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3480/2013
Dosar nr. 1305/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu publică de la 19 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă de faţă constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr. 1305/198/2012, petenta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-Centrul De Studii Tehnice Rutiere şi Informatică C., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat la data de 31 ianuarie 2012 de către reprezentanţii intimatei C.N.A.D.N.R. SA şi exonerarea sa de la plata amenzii şi a tarifului de despăgubire.
În motivare, petenta a susţinut, în esenţă, că procesul verbal de constatare a contravenţiei nu conţine semnătura olografa a agentului constatator, lipsa acesteia fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii procesului verbal, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi că prevederile Legii nr. 45 5/2001 şi ale H.G. nr. 1259/2001 nu-şi găsesc aplicare în cauză.
Judecătoria Brezoi, prin sentinţa nr. 1365 din 19 martie 2013 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş, reţinând că, potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, „...plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de contravenţie, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul" iar aceste dispoziţii, fiind procedurale, sunt de imediată aplicare. Cum din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie reiese că sediul contravenientei este în Sebeş, judeţul Alba, instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Sebeş.
Judecătoria Sebeş, astfel investită, prin sentinţa nr. 696 din 15 mai 2013, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi şi,constatănd ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Sebeş a reţinut următoarele:
Din analiza prevederilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013, se constată, referitor la competenţa instanţelor, că aceste dispoziţii legale se referă la competenţa dată de art. 2 pct. 1 lit. d) şi art. 3. pct. 1, C. proc. civ., Tribunalelor şi Curţilor de Apel în procesele şi cererile în materie de contencios administrativ şi nu cu privire la competenţa instanţelor privind plângerile contravenţionale formulate potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.
La data constatării faptei contravenţionale – 20 august 2011 - erau în vigoare dispoziţiile care trimit la aplicarea O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cum contravenţia s-a săvârşit în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, această instanţă este competentă să soluţioneze plângerea contravenţională.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi pentru considerentele care succed.
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat la data de 31 ianuarie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. -SA-C.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 31 ianuarie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reţinut că la data de 20 august 2011, pe DN7 km. 188+900 m. S., jud. Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare, XXX aparţinând petentei a circulat fără a deţine rovinieta valabilă, proba facându-se cu imaginea foto.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul"
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal", legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: „ (2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa Curţilor de Apel, se trimit la Curţile de Apel" şi „ (3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la Tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de
trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 101, cu următorul cuprins:
"Art. 101. - Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul," se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 23 februarie 2012.
Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost DN7 km. 188+900 m. S., jud. Vâlcea, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât, în raport de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/200, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3481/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3479/2013. Civil → |
|---|
