ICCJ. Decizia nr. 3483/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3483/2013
Dosar nr. 5399/232/2012
Şedinţa din camera de consiliu publică de la 19 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă de faţă constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 7 decembrie 2012 sub nr. 5399/232/2012, petentul P.M.F. a solicitat anularea proceselor verbale de contravenţie din 21 martie 2012 şi din 21 martie 2012 încheiate de intimata C.N.A.D.N.R. SA -C. care, la datele de 31 octombrie 2011 şi 5 noiembrie 2011, a constatat că vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare XXX aparţinând petentului a circulat pe Autostrada A1 km 70 + 460 m P., jud.Dâmboviţa fără a deţine rovinietă. Petentul a mai solicitat anularea măsurilor de sancţionare contravenţională.
Prin încheierea din 20 februarie 2013, Judecătoria Găeşti a dispus, în temeiul art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Judecătoriei Slatina, ca instanţa competentă de la domiciliul petentului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 26 februarie 2013 sub nr. 5399/232/2012.
Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. 4490 din 17 aprilie 2013, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găieşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Slatina a reţinut următoarele:
Prin procesele-verbale de constatare a contravenţiei din 21 martie 2012 şi încheiate de intimata C.N.A.D.N.R. SA - C. s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, locul săvârşirii contravenţiei fiind Autostrada A1 km 70+ 460 m, P., judeţul Dâmboviţa care, potrivit H.G. nr. 337/1993 se află în circumscripţia Judecătoriei Găeşti.
Judecătoria Găeşti a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina în temeiul dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013.
Potrivit art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
Art. XXIII se referă la procesele în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională iar dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 iar nu şi celor în curs de soluţionare, având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile.
Pe cale de consecinţă, în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că instanţa competentă în soluţionarea plângerii contravenţionale este instanţa de la locul săvârşirii contravenţiei, în speţă Judecătoria Găieşti.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găieşti pentru considerentele care succed.
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională prin care au fost contestate, procesele-verbale de constatare a contravenţiei din 21 martie 2012 întocmite de intimata C.N.A.D.N.R. - SA - C.
Prin procesele-verbale de constatare a contravenţiilor din 21 martie 2012 încheiate de intimata C.N.A.D.N.R. SA - C. s-a reţinut că la data de 31 octombrie 2011 şi, respectiv, la data de 5 noiembrie 2011, vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare XXX aparţinând petentului a circulat pe Autostrada A1 km 70 +460 m P., jud.Dâmboviţa fără a deţine rovinieta, faptă ce constituie contravenţie, conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul"
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal", legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa Curţilor de Apel, se trimit la Curţile de Apel" şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul Curţilor de Apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa Tribunalelor se trimit la Tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou art., art. 101, cu următorul cuprins:
"Art. 101. - Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul," se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 27 decembrie 2012.
Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost Autostrada A1 km70 + 460 m P., jud.Dâmboviţa, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Găieşti, aşa încât, în raport de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/200, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2535/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3405/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
