ICCJ. Decizia nr. 3481/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3481/2013
Dosar nr. 1795/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu publică de la 19 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă de faţă constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea sub nr. 308/288/2012, petentul A.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-Centrul De Studii Tehnice Rutiere şi Informatică C., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 19 decembrie 2011 de către reprezentanţii intimatei C.N.A.D.N.R. SA precum şi anularea măsurii de sancţionare contravenţională.
Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, prin sentinţa nr. 2362 din 28 februarie 2013, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea a reţinut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cum, în speţă, contravenţia a fost săvârşită pe DN 7 km 188+900 m, localitatea S., Judecătoria Brezoi este competentă să soluţioneze plângerea contravenţională, ca instanţă în circumscripţia căreia se află locul săvârşirii contravenţiei
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr. 1795/198/2012.
Judecătoria Brezoi, prin sentinţa nr. 1003 din 6 martie 2013, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Brezoi a reţinut că, potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, „...plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de contravenţie, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul" iar aceste dispoziţii, fiind procedurale, sunt de imediată aplicare.
Cum din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie reiese că sediul contravenientului este în localitatea C., jud.Dolj, instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Craiova.
Judecătoria Craiova, astfel investită, prin sentinţa nr. 6754 din 24 aprilie 2013, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Craiova a reţinut următoarele:
Conform art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia.
Din interpretarea „per a contrario" a dispoziţiilor art. 19 C. proc. civ. (care prevăd posibilitatea părţilor de a alege instanţa competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinate cu dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ. (potrivit cărora necompetenţa teritorială este de ordine publică, deci părţile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt privitoare la bunuri (cum este şi cazul plângerilor contravenţionale), competenţa teritorială este exclusivă.
Din procesul-verbal de contravenţie contestat în cauză rezultă că locul săvârşirii contravenţiei este loc. S. jud. Vâlcea , localitate care, potrivit anexei la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi.
În Secţiunea 2 Capitolul I din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri privind degrevarea instanţelor judecătoreşti se prevede " Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal " . Se poate observa că in cadrul respectivei secţiuni, actul normativ din domeniul contravenţional este O.G. nr. 15/2002, iar restul sunt acte normative din domeniul contenciosului administrativ care au caracter special, care sunt modificate in ceea ce priveşte normele de trimitere la Legea nr. 554/ 2004. Legiuitorul a considerat că este necesar să se facă distincţie intre actul administrativ reprezentat de procesul verbal de contravenţie şi celelalte acte administrative.
În aceste condiţii, art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 exclude plângerile contravenţionale, fiind aplicabil doar actelor normative din domeniul contenciosului administrativ care au caracter special, nu şi plângerilor contravenţionale, care deşi privesc un act administrativ este stabilită o competenţă specială, derogatorie de la dreptul comun.
Prin urmare, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională, faţă de dispoziţiile art. 159 alin. (3) C. proc. civ. raportate la dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, republicată, s-a apreciat că instanţa Judecătoriei Brezoi este competentă să soluţioneze cauza.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi pentru considerentele care succed.
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 19 decembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - SA -C.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 31 ianuarie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reţinut că la data de 20 iunie 2011, pe DN7 km. 188+900 m. S., jud. Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare, XXX aparţinând petentului a circulat fără a deţine rovinieta valabilă, proba facându-se cu imaginea foto.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul"
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a-2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal", legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: „(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi „(3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la Tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002. cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 101, cu următorul cuprins:
"Art. 101. - Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul," se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 11 ianuarie 2012.
Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost DN7 km. 188+900 m. S., jud. Vâlcea, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât, în raport de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3482/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3480/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
