ICCJ. Decizia nr. 3485/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3485/2013
Dosar nr. 10540/212/2013
Şedinţa din camera de consiliu publică de la 19 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Constanţa executorul judecătoresc S.C.G.S. la cererea creditoarei A.A., a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în baza titlului executor sentinţa civilă nr. 7530 din 02 mai 2012 a Judecătoriei Constanţa pronunţată în Dosarul nr. 23081/212/2011, definitivă şi irevocabilă.
În conformitate cu art. 665 alin. (1) C. proc. civ., cererii i-au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: titlul executoriu, cererea de executare silită, încheierea executorului judecătoresc de înregistrare a cererii de executare silită şi dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Prin sentinţa civilă nr. 6212 din 25 aprilie 2013, Judecătoria Constanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Constanţa şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reţinând, în esenţă că prin cererea de executare formulată s-a indicat în mod expres că executarea se va efectua prin poprire asupra conturilor debitorului şi că, în atare condiţii, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. organul de executare competent este cel din circumscripţia curţii de apel unde se află sediul debitorului (în speţă, Statul Român prin Ministerul de Finanţe). Astfel, a conchis Judecătoria Constanţa competenţa aparţine conform art. 650 C. proc. civ., judecătoriei în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc, competent potrivit legii să facă executarea şi anume Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 13 mai 2013.
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, astfel învestită, prin sentinţa civilă nr. 4679 din 22 mai 2013, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, a avut în vedere următoarele considerente:
Regulile procedurii necontencioase, care sunt aplicabile în cazul soluţionării unei cereri de încuviinţare a executării silite, obligă instanţa sesizată cu o astfel de cerere să îşi verifice din oficiu competenţa, putând cere părţii lămuririle necesare, în ipoteza în care se declară necompetentă urmând a trimite dosarul instanţei în drept să hotărască (art. 529 C. proc. civ.).
Potrivit dispoziţiilor art. 665 alin. (1) C. proc. civ., soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, art. 650 alin. (1) C. proc. civ., stabilind competenţa materială şi teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.
Luând în considerare că sediul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi S.C.A. şi S.C.G.S." care a solicitat în cauză încuviinţarea executării silite este situat în Constanţa, rezultă că instanţa competentă pentru încuviinţarea executării silite în acest caz este Judecătoria Constanţa.
Instanţa consideră că şi în ipoteza în care respectivul executor judecătoresc nu ar fi competent potrivit legii să facă executarea, potrivit art. 651 C. proc. civ., această împrejurare nu ar influenţa competenţa instanţei de executare, în cauză punându-se problema respingerii cererii de încuviinţare a executării silite [art. 665 alin. (5) pct. 1 C. proc. civ.] şi nu cea a declinării de competenţă.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", instanţa de executare soluţionând cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe alin. (2).
Conform art. 651. alin. (1) C. proc. civ. „Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel, după cum urmează (...):
b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului."
Art. 665 alin. (1) C. proc. civ., prevede că „ în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviinţarea executării de către instanţa de executare (...)"
Art. 780 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. dispune: „Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente".
Conform art. 781. alin. (1) C. proc. civ. „ Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia Curţii de Apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit" iar în cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise. alin. (2) al art. 781 C. proc. civ. Poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării (art. 782 C. proc. civ.)
În speţă, la data de 26 martie 2013, creditoarea A.A. s-a adresat Biroului executorilor judecătoreşti S.C.A. şi S.C.G.S. cu sediul în Constanţa, pentru a proceda la executarea silită a debitorului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin poprire pe conturile acestuia, în temeiul titlului executor - sentinţa civilă nr. 7530 din 02 mai 2012 a Judecătoriei Constanţa pronunţată în Dosarul nr. 23081/212/2011, definitivă şi irevocabilă (Dosarul nr. 10540/212/2013 al Judecătoriei Constanţa).
Cum sediul executorului judecătoresc se află în Constanţa, în raport de art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este Judecătoria Constanţa, în circumscripţia căreia se află biroul executorul judecătoresc învestit de creditoarea A.A. cu cererea de executare silită prin poprire a debitorului Statul Român prin Ministerul Finanţelor, această instanţă urmând a se pronunţa cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite formulată de executorul judecătoresc S.C.G.S., chiar şi în condiţiile în care s-ar constata că executorul judecătoresc nu ar fi competent potrivit legii să facă executarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3486/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3518/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
