ICCJ. Decizia nr. 3510/2013. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3510/2013
Dosar nr. 6934/112/2010
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1297 din 5 octombrie 2011 Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins ca neîntemeiată acţiunea comercială formulată de reclamanta SC O.L.T. SRL, în contradictoriu cu SC A. SA - Sucursala Bistriţa, având ca obiect plata unor daune contractuale.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
La 3 martie 2009, beneficiarul transportului internaţional de mărfuri A. SRL Bistriţa a emis comandă de transport reclamantului din prezenta cauză, în vederea efectuării unui transport internaţional de mărfuri pe relaţia Altamura - Bari, Via S. nr. 87, Italia, locul descărcării mărfurilor transportate urmând a fi localitatea Vatra Dornei, str. R. nr. 39, România.
Reclamanta a efectuat comanda de transport, iar Ia 11 martie 2009 s-a executat contractul prezentat Ia SC A. SRL în Municipiul Bistriţa, în vederea neutralizării CMR şi a facturilor iniţiale, conform comenzii primite de Ia beneficiarul transportului.
La 11 martie 2009 a fost emisă o nouă scrisoare de trăsură în care la rubrica expeditor este înscrisă A. SRL Bistriţa, str. M., nr. 2, România, beneficiar şi respectiv destinatar al transportului SC S.W. SRL Vatra Dornei, str. R. nr. 39, Suceava, România, Ia rubrica locul de încărcare a mărfurilor este înscrisă A. Bistriţa, str. M., nr. 2.
Reclamanta a continuat transportul mărfurilor, iar la 12 martie 2009 în localitatea Poiana Stampei, judeţul Suceava s-a produs un eveniment urmare căruia au fost distruse prin incendiu atât semiremorca proprietatea reclamantului cât şi marfa asigurată.
Între reclamantă şi pârâtă din prezenta cauză s-a încheiat contractul de asigurare privind asigurarea globală a transportatorilor de mărfuri şi persoane, pentru semiremorca marca S.C. SCS 24 număr de înmatriculare BN - XXXX/ZZZ/12, precum şi pentru mărfurile transportate.
În ceea ce priveşte autovehiculul asigurat, reclamantei i-au fost achitate în întregime despăgubirile reprezentând contravaloarea autovehiculului.
Cu privire la mărfurile care transportate, pârâta a refuzat plata daunelor solicitate, arătând că „dosarul de daune CMR YYY BN/2009 deschis pentru evenimentele din 12 martie 2009, în care în incendiul produs au fost distruse mărfurile transportate, a fost respins în baza art. 3 din Condiţiile de asigurare CMR ale contractului".
Transportul efectuat la 12 martie 2009 de către reclamantă pe ruta Bistriţa - Vatra Dornei, când a intervenit evenimentul ce a conclus Ia distrugerea prin incendiu a vehiculului şi a mărfurilor transportate, în temeiul contractului de transport, respectiv a scrisorii de trăsură din 11 martie 2009 nu este un transport internaţional de mărfuri, în sensul art. 1 pct. 1 din Convenţia din 19 mai 1958, referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR).
Acest din urmă contract de transport nu întruneşte nici condiţiile de asigurare privind răspunderea transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate, anexă a contractului de asigurare art. 3.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC O.L.T. SRL, care a arătat că prima instanţă a stabilit în mod greşit că pârâta nu datorează suma din litigiu, în condiţiile în care a existat şi există un singur contract de transport, care nu a fost modificat prin niciun act adiţional iniţiat şi semnat de către părţile contractante. Formularele „scrisoare de transport" au avut şi au rolul unor documente ajutătoare care nu constituie contracte de transport şi nici nu au natura de a modifica şi completa contractul de transport semnat de reclamantă şi SC A. SRL.
Prin decizia civilă nr. 135 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul, a schimbat sentinţa şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 193,233,8 RON cu titlu de despăgubiri izvorâte din poliţa de asigurare cu dobânda legală începând cu data de 31 martie 2010 şi până la achitarea debitului principal, a obligat intimata la plata sumei de 8.223,52 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
În cauză, a existat un singur contract de transport (comanda/contract de transport emisă în data de 3 martie 2009, în care nu a fost modificat prin niciun act adiţional iniţiat şi semnat de către părţile contractante, fiind executat în condiţiile impuse de către expeditor, cu privire la necesitatea neutralizării documentelor.
Astfel, formularele „scrisoare de transport" au avut şi au rolul unor documente ajutătoare care nu constituie contracte de transport şi nici nu au natura de a modifica şi completa contractul de transport semnat de reclamantă şi SC A. SRL.
Al doilea formular „scrisoare de transport" a avut doar rolul de a ascunde adevăratul exportator (provenienţa mărfurilor), pentru ca expeditorul să nu fie omis la o eventuală nouă comandă de marfă de acelaşi gen.
Nu poate produce efectele pe care le-a recunoscut prima instanţă vis-a-vis de obligaţia reclamantei de a transporta marfa, destinaţia mărfii transportate - locul de descărcare rămânând cel menţionat în contractul de transport ca fiind Vatra Dornei.
În mod greşit nu s-a dat eficienţă prevederilor art. 4 din Convenţia CMR: "Proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură. Absenţa, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport".
Incidenţa Convenţiei CMR în speţă rezultă fără putinţă de tâgadâ din contractul de transport semnat Ia 3 martie 2009.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.R.A.R. SA (fosta S.A.R. A. SA), criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:
Conform dispoziţiilor art. 3 din Condiţiile de asigurare privind răspunderea transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate (CMR), anexă a contractului de asigurare din 28 iulie 2008: "prezentele condiţii de asigurare se vor aplica doar acelor transporturi care au fot iniţiate în perioada de valabilitate a contractului, atunci când locul primirii mărfurilor şi cei prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, aşa cum sunt indicate în contracte, sunt situate în două ţări diferite, din care cel puţin una este ţară semnatară a Convenţiei CMR".
Prin emiterea celei de a doua scrisori de transport din data de 11 martie 2009, având ruta de transport între două locaţii din România, prima scrisoare de transport şi-a încetat efectele.
Transportul în România pe relaţia Bistriţa - Vatra Dornei nu mai întră sub protecţia contractului de asigurare de tip CMR, conform dispoziţiilor art. 3 sus-menţionate.
În mod greşit s-a interpretat art. 4 din Convenţia CMR, conform căruia: "proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură", în sensul că aceasta este doar o condiţie ad probationem, iar menţiunilor existente în aceasta nu li se pot conferi alte valenţe decât cele ce rezultă din contractul de transport.
Sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9, hotărârea pronunţată fiind dată cu aplicarea greşită a leqii.
În cauză, SC O.L.T. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt. La baza efectuării transportului de marfă a stat un singur contract de transport. Acesta a fost comanda/contract de transport emisă de SC A. SRL Bistriţa Ia 3 martie 2009 şi acceptată de intimată, ulterior transportul convenit fiind efectuat.
Transportul de marfă a fost efectuat pe ruta Altamura - Bari (Italia) - Vatra Dornei (România).
Instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că există un singur contract de transport care nu a fost modificat prin niciun act adiţional iniţiat şi semnat de către părţile contractante.
Formularele „scrisoare de transport" nu constituie contracte de transport şi nici nu au natura de a modifica şi completa contractul de transport semnat de către părţi.
Emiterea celui de-al doilea formular „scrisoare de transport" având ca expeditor SC A. SRL Bistriţa şi aceeaşi destinaţie conform contractului de transport – S.W. SRL Vatra Dornei, Suceava, România, nu modifică în niciun fel contractul de transport din 3 martie.
A existat aşadar un singur transport de mărfuri din Italia în România, cu descărcarea mărfii Ia destinaţia stabilită, respectiv Vatra Dornei.
Scrisoarea de trăsură CMR nu reprezintă un contract de transport, ci face dovada potrivit art. 9 pct. 1 din Convenţia CMR până Ia proba contrarie, a condiţiilor contractului de transport, cât şi a primirii mărfii de către cărăuş. Documentul de transport îndeplineşte funcţia de Instrument probator al existenţei raporturilor juridice dintre expeditor şi cărăuşul rutier. Lipsa acestui înscris nu este o piedică în a constata realitatea operaţiunii.
Astfel, câtă vreme transportul a fost iniţiat de către reclamanta intimată în perioada de valabilitate a contractului de asigurare, sunt întrunite toate cerinţele pentru ca aceasta să primească despăgubiri pentru pierderea suferită, riscul produs intrând în categoria celor pentru care pârâta - recurentă datorează aceste despăgubiri.
Aşa fiind, în mod corect a fost obligată recurenta la plata despăgubirilor izvorâte din poliţa de asigurare.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate şi pe cale de consecinţă potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta obligată Ia plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.R.A.R. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 135/2012 din 19 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta-pârâtă SC G.R.A.R. SA Bucureşti la plata sumei de 5.493,94 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC O.L.T. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1583/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3518/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
