ICCJ. Decizia nr. 3527/2013. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3527/2013
Dosar nr. 297/64/2013
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4532 din 15 martie 2013 a Judecătoriei Braşov a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi în consecinţă s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că valoarea imobilelor ce au făcut obiectul antecontractelor a căror desfiinţare se solicită este de 7.193.492 RON, conform raportului de expertiză tehnică din anul 2013, întocmit de expertul T.O., astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei aparţine Tribunalului Braşov, în acest sens dispunând şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin decizia nr. 32 din 9 august 2008, dată în recursul în interesul legii, conform căreia sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă s-a formulat sau nu petit accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 102/R/2013 din 27 mai 2013, Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi a sesizat Curtea de Apel Braşov cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Tribunalul în motivarea hotărârii a reţinut că, cererea dedusă judecăţii are într-adevăr caracter evaluabil în bani, având ca obiect constatarea desfiinţării unor acte juridice cu conţinut patrimonial, dar cum din analiza acestor acte rezultă că ele reprezintă antecontracte vânzare-cumpărare, care au dat naştere, în patrimoniul părţilor contractante, unor obligaţii de a face, respectiv aceea de a încheia în viitor contractele de vânzare-cumpărare, după dobândirea dreptului de proprietate asupra acestora în temeiul Legii nr. 18/1991, la momentul încheierii actelor promitentul-vânzător neavând proprietatea terenurilor respective, în aceste condiţii, trebuie avut în vedere preţul consemnat în antecontractele de vânzare-cumpărare, precizat de reclamanţi la suma de 52.350 RON, care, atâta timp cât nu este contestat, constituie singurul element obiectiv de apreciere, iar nu o evaluare străină actului juridic.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu, şi în consecinţă, în baza art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, sesizând Curtea de Apel Braşov cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 31/FCC din 2 iulie 2013, a admis sesizarea cu conflictul negativ de competenţă invocat şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a avut în vedere că, cererea dedusă judecăţii are caracter evaluabil în bani, având ca obiect constatarea desfiinţării unor acte juridice cu conţinut patrimonial şi că potrivit art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, valoarea Ia care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în cerere sau acţiune, iar dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau Ia cererea oricărei părţi, taxa calculându-se la valoarea rezultă prin expertiză.
Cum în speţă, valoarea indicată prin acţiune a fost contestată şi în acelaşi timp considerată de instanţă vădit derizorie, luându-se în considerare diferenţa dintre valoarea indicată pentru contractele de vânzare-cumpărare de 52.350 RON, deşi în contractul de cesiune încheiat între reclamanţi şi pârâtul C.I. a reieşit că preţul pentru terenurile menţionate, care fac obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare este de 803.500 euro, Judecătoria Braşov a procedat corect ordonând evaluarea pe cale de expertiză, în urma căreia valoarea rezultată a determinat competenţa în primă instanţă a tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei civile nr. 31/FCC din 2 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie de conflicte de muncă şi asigurări sociale, au declarat recurs S.V. şi C.M.S., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Ia Judecătoria Braşov.
În criticile formulate, recurenţii au susţinut în esenţă că în raport de obiectul cererii lor, constatarea desfiinţării unor acte juridice ce se referă Ia vânzarea-cumpărarea unor drepturi viitoare, ce urmau a fi dobândite de vânzător în baza legilor fondului funciar, în mod greşit Judecătoria Braşov a apreciat că obiectul convenţiilor îl constituie terenurile ca atare, şi a ordonat o expertiză pentru stabilirea valorii acestora, deşi pentru ele nu au fost emise titluri de proprietate şi nu au existat nici procese-verbale de punere în posesie.
Pun întâmpinarea depusă Ia dosar Ia data de 23 octombrie 2013, intimatul R.C., a cerut respingerea recursului ca nefondat pentru motivele formulate în scris.
Analizând recursul declarat de S.V. şi C.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 31/FCC din 2 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 19 martie 2012 sub nr. 6731/197/2012, reclamanţii S.V. şi C.M.S. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.I. şi R.C., să se constate desfiinţarea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părţi şi autentificate din 02 noiembrie 1999, din 15 noiembrie 1999, din 2 februarie 2000, din 24 aprilie 2000 şi din 13 august 2000 de notar public D.D., precum şi a convenţiilor încheiate între părţi şi consemnate prin înscrisurile încheiate Ia data de 10 octombrie 2000 şi de 18 octombrie 2000, pentru neîndeplinirea condiţiei suspensive înserate în acte.
Cererea dedusă judecăţii are caracter evaluabil în bani, având ca obiect constatarea desfiinţării unor acte juridice cu conţinut patrimonial.
În competenţa de judecată după materie, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., tribunalul judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 600.000 RON, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Litigiile civile şi comerciale având ca obiect rezoluţiunea unor acte sunt privite ca evaluabile în bani, conform art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, situaţie în care se încadrează şi cererea dedusă judecăţii, iar potrivit art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în cerere sau acţiune, iar dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părţi, taxa calculându--se la valoarea rezultă prin expertiză.
În speţă, cum valoarea pentru contractele de vânzare-cumpărare indicată prin acţiune a fost contestată şi în acelaşi timp considerată de instanţe vădit derizorie, se reţine că soluţia Curţii de Apel Braşov este corectă, întrucât Judecătoria Braşov în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 a procedat în mod just la stabilirea acesteia, prin expertiză, în urma căreia valoarea rezultată a determinat competenţa în primă instanţă a tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
În raport de considerentele anterior expuse, constatând că nu se verifică motivul de nelegalitate instituit de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţinând că prin hotărârea atacată cu recurs au fost aplicate corect dispoziţiile legale privind competenţa materială, dispoziţii care sunt de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 512 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de S.V. şi C.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 31/FCC din 2 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.V. şi C.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 31/FCC din 2 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3522/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3528/2013. Civil → |
|---|
2. Inevitabil, una dintre parti "pierde" procesul, foarte rar pot iesi doi castigatori dintr-o judecata. Ce se intampla cu partea care a pierdut? Exact, tot rar va recunoaste ca nu avea dreptate.. judecatorul era incompetent, corupt etc. etc.
3. Exista erori judiciare si coruptie in procesul de judecata, dar intr-o cantitate MULT mai mica decat se invoca aceste aspecte ca motive ale pierderii unui proces.