ICCJ. Decizia nr. 3519/2013. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A lI-A CIVILĂ
Decizia nr. 3519/2013
Dosar nr. 955/59/2012
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin decizia civilă nr. 181/A din 1 noiembrie 2012,Curtea de Apel Timişoara, secţia l civilă, a respins cererea de revizuire astfel cum a fost formulată de către revizuenta H.(B.)A., respectiv împotriva deciziei civile nr. 135 din 03 iulie 2012, încheierii din 21 martie 2012, încheierii din 30 mai 2012, încheierii din 06 iunie 2012, încheierii din 27 iunie 2012, încheierii din 28 iunie 2012, toate pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 183/1/2011; împotriva sentinţei civile nr. 2272 din 27 mai 2008, încheierii din 20 mai 2008, pronunţate de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 5504/30/2007.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că cererea de revizuire, astfel cum este redactată vizează decizia nr. 135/A din 03 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 183/1/2011 - 08 februarie 2012 hotărâre prin care instanţa de apel nu a procedat la o rejudecare a fondului cauzei, ci a respins apelul declarat de reclamantă şi cererea de îndreptare, lămurire şi completare a încheierii de şedinţă din 03 noiembrie 2010.
Cum revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare a hotărârii care a examinat fondul cauzei, în speţă se observă că cererea de revizuire tinde la schimbarea unei hotărâri pronunţată de instanţa de apel, prin care a fost respins apelul, respectiv o hotărâre care nu a dezbătut fondul cauzei, problemele de fond fiind rezolvate de către prima instanţă prin pronunţarea sentinţei respective.
Ca atare, cererea de revizuire din punctul de vedere al admisibilităţii, nu se înscrie în sfera delimitată de art. 322 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 181/A din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia l civilă, a declarat recurs revizuenta H.(B.)A., întemeiat pe art. 304 pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegaliate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate după o prezentare a situaţiei de fapt, a precizat că suntem în prezenţa unor hotărâri definitive, potrivnice, fiind îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi.
Recurenta a susţinut că pentru termenul de judecată din 01 noiembrie 2012, aceasta în calitate de revizuentă a solicitat instanţei amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, cerere pe care în mod greşit instanţa i-a respins-o, situaţie în care se impunea a fi analizate toate înscrisurile din dosar, inclusiv întâmpinarea formulată prin care s-a invocat excepţia înadmisibilităţii cererii de revizuire, arătând că i-a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil, iar lipsa de imparţialitate a judecătorilor care au făcut parte din completul de judecată a fost vădită, motiv pentru care la termenul din 01 noiembrie 2012 a formulat cerere de recuzare a completului de judecată.
Invocând prevederile art. 159 pct. 2, cu trimitere la art. 323 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susţinut că, Curtea de Apel Timişoara nu era competentă material să judece cererea de revizuire, iar decizia pronunţată nu a fost motivată în fapt şi în drept, conform dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Intimaţii SC S.J. SRL, SC C.A. SRL M.D.O., R.M. şi O.B.E.G. prin întâmpinările şi notele scrise depuse la dosar au ce cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de revizuentă H.(B.)A. împotriva deciziei civile nr. 181/A din 1 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia l civilă, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În accepţiunea dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin hotărâri potrivnice trebuie să înţelegem acele hotărâri, care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot aduce Ia îndeplinire, situaţie care nu se regăseşte în cauzele presupuse contrare.
Potrivit dispoziţiilor legale de mai sus, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută numai atunci când sunt invocate dispoziţiile art. 1201 C. civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
În speţa de faţă, revizuentă a invocat contradictorialitatea hotărârilor menţionate, respectiv a deciziei nr. 135/A din 3 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 183/1/2011 – 08 februarie 2012, hotărâre prin care instanţa de apel nu a procedat Ia o rejudecare a fondului cauzei, ci a respins apelul declarat de reclamantă şi cererea de îndreptare, lămurire şi completare a încheierii de şedinţă din 03 noiembrie 2010.
Cum revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare a hotărârii care a examinat fondul cauzei, în speţă se observă că cererea de revizuire tinde la schimbarea unei hotărâri pronunţată de instanţa de apel, prin care a fost respins apelul, respectiv o hotărâre care nu a dezbătut fondul cauzei, problemele de fond fiind rezolvate de către prima instanţă prin pronunţarea sentinţei respective.
Pe de altă parte, hotărârile presupus contrare, au fost pronunţate în aceeaşi cauză şi nu în pricini diferite.
Faptul că instanţa i-a respins revizuentei cererea de amânare formulată, nu este de natură a duce la reformarea hotărârii recurate, ştiut fiind că acordarea termenelor este un atribut ce rămâne Ia aprecierea judecătorului, cu atât mai mult cu cât la termenul solicitat s-a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii de revizuire faţă de împrejurarea că instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului.
Formală este şi critica prin care se susţine nerespectarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care din examinarea actelor de la dosar se constată că recurenta a beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, iar instanţa şi-a exercitat rolul activ cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Critica recurentei prin care a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primită, întrucât aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, în concordanţă cu textele de lege incidente cauzei.
Nici motivul de recurs prin care recurenta a susţinut că, Curtea de Apel Timişoara nu era competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu poate fi primit, avându-se în vedere că revizuirea este o cale de atac de retractare care se adresează instanţei care a pronuţat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepţia cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care revin în competenţa instanţei mai mari în grad.
Mai mult decât atât, CEDO a subliniat, în repetate rânduri, că doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice pe motivul ca ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea cailor ordinare de atac (Pchenitcfiny c. Rusiei, Hotărârea nr. 30422/03, parag. 28, din 14 februarie 2008).
Înalta Curte apreciază că revizuirea nu constituie, în circumstanţele speciale ale cauzei, decât o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluţionat definitiv, şi aceasta, tocmai asupra aspectelor care puteau fi invocate în calea de atac a recursului.
Având în vedere aceste considerente şi în raport de finalitatea cererii de revizuire, aceea de a remedia cererile care decurg din nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, principiu care nu se regăseşte în hotărârile evocare de revizuentă, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta H.(B.)A. împotriva deciziei civile nr. 181/A din 01 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3518/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3522/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
