ICCJ. Decizia nr. 3558/2013. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 3558/2013
Dosar nr. 237/54/2013
Şedinţa publică din 25 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 23 mai 2012, sub nr. 3878/1/2012, revizuentul M.G., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 19 din 9 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 5192/63/2010 şi a deciziei nr. 50 din 27 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia l civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin decizia civilă nr. 7653 din 13 decembrie 2012, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 19 din 9 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reţinând că prin hotarâtea atacată un a fost schimbată situaţia de fapt şi nici nu au fost aplicate alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt stabilite în fazele procesuale anterioare, respectiv că instanţa de recurs nu a evocat fondul litigiului.
Prin aceeaşi decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 50 din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova în favoarea acestei instanţe, reţinând incidenţa normei imperative de competenţă reglementată de art. 323 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, sub nr. 237/54/2013 şi a fost soluţionată prin decizia nr. 21 din 10 aprilie 2013 în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de M.G. împotriva deciziei nr. 50 din 27 ianuarie 2011 denunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 5192/63/2010 în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Pubice Dolj pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a decide astfel, instanţa a apreciat ca nefiind incident motivul prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., invocat de revizuent, apreciind că susţinerea acestuia în sensul că reprezentantul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, E.C.C., ar fi formulat cu viclenie întâmpinarea şi apelul împotriva acţiunii sale în despăgubiri, nu se încadrează în motivul de revizuire menţionat.
De asemenea, curtea a consemnat că reprezentantul intimatei, în declararea şi motivarea apelului împotriva sentinţei nr. 385/2010 pronunţate de Tribunalul Dolj, a acţionat în limitele şi cu respectarea mandatului direcţiei al cărei reprezentant legal este.
II. Împotriva deciziei nr. 21 din 10 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia l civilă, a declarat recurs revizuentul M.G., indicând generic dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În motivare, a arătat că, la data pronunţării deciziei nr. 50 din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova nu apăruse ordonanţa care a constatat neconstituţionalitatea Legii nr. 221/2009, aşa încât apelul ar fi trebuit respins .
Prealabil examinării motivelor de nelegalitate, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare Ia obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim nivel de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului, ci o examinare a legalităţii hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:
Dispoziţiile art. 3021 alin. (1) C. proc. civ. sancţionează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiaşi norme, fiind reţinute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Astfel, Înalta Curte, constată că, în speţă, revizuentul, în memoriul de recurs depus la dosar, nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu a structurat şi nu a dezvoltat critici subsumat niciunuia dintre acestea.
Simpla nemulţumire a acestuia exprimată lapidar într-o frază, dincolo de limbajul impropriu juridic utilizat, nu poate fi apreciată ca motivare a căii extraordinare de atac exercitate.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă nurnai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-revizuent nu s-a conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmează să facă aplicarea prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursului declarat de revizuentul M.G. împotriva deciziei nr. 21 din 10 aprilie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul M.G. împotriva deciziei nr. 21 din 10 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3550/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3575/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
