ICCJ. Decizia nr. 3647/2013. Civil. Obligatia de a face. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3647/2013
Dosar nr. 58241/3/2010
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată pârâtul C.C.N.F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtului C.C.N.F. la restituirea către SC C. SRL a sumei de 280.000 dolari SUA în echivalentul în lei la data executării hotărârii, reprezentând preţul pe care pârâtul l-a încasat de la reclamanta SC C. SRL prin vânzarea cotei de 40% deţinută asupra construcţiei din Bucureşti, sector 1 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 decembrie 1999 desfiinţat prin hotărâre definitivă şi irevocabilă;
- obligarea pârâtului C.C.F. la restituirea sumei de 33.326,10 lei către SC C. SRL reprezentând impozitul pe clădire aferent cotei de 40% deţinută de pârâtul C.C.N.F. asupra construcţiei din Bucureşti, sector 1 pe care reclamanta l-a achitat în perioada 2007-2010;
- nfiinţarea dreptului de retenţie al reclamantei SC C. SRL asupra cotei de 40% deţinută de pârâtul C.C.N.F. asupra construcţiei din Bucureşti, sector 1 până la restituirea de către pârât a sumei de 280.000 dolari SUA echivalent lei la data executării hotărârii, precum şi a sumei de 33.326,10 lei; cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea depusă la dosar în data de 23 noiembrie 2011 reclamanta a precizat că renunţă la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 33.326,10 lei reprezentând impozitul pe clădire aferent cotei de 40% deţinută de pârât asupra construcţiei din Bucureşti, sector 1, pe care reclamanta l-a achitat în perioada 2007-2010.
Prin sentinţa civilă nr. 4779 din 12 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a fost anulat, ca netimbrat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea a sumei de 33.326,10 lei, reprezentând impozit pe clădire aferent cotei de 40% deţinut de pârât asupra construcţiei din Bucureşti, sector 1 achitat în perioada 2007 - 2010; a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.C.N.F.; a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 280.000 dolari SUA în echivalent în lei la data executării hotărârii, reprezentând preţul încasat de pârât de la reclamantă prin vânzarea cotei de 40% deţinut de pârât asupra construcţiei din Bucureşti, sector 1 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 decembrie 1999 de B.N.P. Ş.R.O., desfiinţat prin hotărâre irevocabilă; a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect înfiinţarea dreptului de retenţie al reclamantei asupra cotei de 40% deţinut de pârât asupra construcţiei din Bucureşti, sector 1, până la restituirea sumei de 280.000 dolari SUA în echivalent în lei la data executării hotărârii; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 13.233 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul C.C.N.F. a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 378 din 11 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a fost respins ca nefondat.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, pârâtul a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-reclamantă SC C. SRL Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de casare, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi la art. 3 şi 9 din O.G. nr. 32/1995, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 302 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", iar conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Recurentul - pârât C.C.N.F. a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 30 octombrie 2013, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.729 lei şi 5 lei timbru judiciar (fila 12 dosar recurs), dar acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 30 octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula ca netimbrat recursul formulat de pârâtul C.C.N.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul C.C.N.F. împotriva Deciziei civile nr. 378 din 11 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3639/2013. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3648/2013. Civil. Reziliere contract.... → |
|---|
