ICCJ. Decizia nr. 3942/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3942/2013
Dosar nr. 1073/122/2006
Şedinţa publică din 24 septembrie 2013
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 575 din 30 martie 2006, reclamantul M.N.M. a chemat în judecată Statul Român, în calitate de expropriator, prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună cu privire la exproprierea terenurilor situate în comuna A.C., judeţ Giurgiu, având nr. cadastrale A1. şi B1. Aceste terenuri sunt propuse a fi expropriate în vederea efectuării lucrării „varianta ocolire A.C. şi reabilitare drum naţional DN 5 între Km 19 - 16 + Km 23 - 200 pe teritoriul localităţii A.C., judeţul Giurgiu, din cadrul obiectivului investiţie „Varianta ocolitoare A.C. DN5”.
Reclamantul a solicitat să se ia act că este de acord cu exproprierea, dar nu şi cu despăgubirile acordate, al căror cuantum să fie stabilit de instanţă, în condiţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/2004.
În motivarea acţiunii, arată că este proprietarul terenurilor în suprafaţă de 701,10 mp. cu nr. cadastral B1. şi respectiv 543,37 mp. cu nr. cadastral A1. situate pe raza comunei A.C., terenuri care au fost incluse în amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional mai sus menţionată.
Pentru aceste terenuri, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local A.C., judeţul Giurgiu a emis hotărârea nr. 111 şi 116 din 22 aprilie 2005 şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la 4 dolari SUA/mp., arătând în cuprinsul lor, că „în caz de nemulţumire cu privire la cuantumul despăgubirilor expropriatul se poate adresa cu cerere la Tribunalul Giurgiu în condiţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994”.
A mai arătat reclamantul că, deşi a trecut aproape un an de la emiterea acestor hotărâri, expropriatorul nu a sesizat instanţa în condiţiile art. 21 din Legea nr. 33/1994, pentru a se pronunţa cu privire la expropriere şi astfel să se poată contesta exproprierea sau cuantumul despăgubirilor, astfel că a fost nevoit să introducă prezenta cerere prin care menţionează că deşi este de acord cu exproprierea, nu este de acord cu despăgubirea stabilită de 4 dolari SUA/mp, deoarece aceasta nu reflectă valoarea reală a bunului.
Astfel, reclamantul a precizat că, deşi terenul expropriat are o valoare ridicată de circulaţie, fiind situat în intravilanul localităţii, cu ieşire la drumul naţional DN 5, fiind afectat de investiţii (gard metalic, cale betonată de acces, drum pietruit în incintă, pomi fructiferi pe rod, viţă de vie pe rod), i s-a oferit un preţ pe metru pătrat ca şi pentru terenurile aflate în „mijlocul câmpului”. Astfel, Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 stabilind în mod arbitrar un preţ unic de 4 dolari SUA/mp., pentru toate terenurile, indiferent de amplasament şi valoare de circulaţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
La 30 martie 2006, pârâta C.N.A.D.N.R. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că la stabilirea despăgubirilor pentru terenurile în cauză, s-a avut în vedere oferta C.N.A.D.N.R. pe categorii de terenuri (teren extravilan 4 dolari SUA/mp.) aşa cum a rezultat din „Raportul de consultanţă tehnică” privind reactualizarea valorii terenurilor expropriate pentru construirea proiectului respectiv.
Cât priveşte invocarea de către reclamant a nerespectării prevederilor art. 21 din Legea nr. 33/1994, pârâta a arătat că din momentul apariţiei Legii nr. 198/2004, procedura efectuării exproprierilor prin chemare în judecată a proprietarilor afectaţi de lucrare, nu se mai aplică, referirea la aceste texte de lege în cuprinsul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor, făcându-se doar pentru a da posibilitatea proprietarilor nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate, de a-l contesta la instanţă.
În cauză s-au efectuat rapoarte de expertiză de către un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi unul din partea reclamantului supus exproprierii, respectându-se astfel dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
La termenul de judecată din 16 noiembrie 2006 reprezentantul pârâtei a invocat nulitatea raportului de expertiză întocmit de expertul numit de instanţă şi a celui întocmit de expertul desemnat de reclamant, motivând că la data întocmirii acestora, terenurile trecuseră în proprietatea statului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 12 - 15 din Legea nr. 198/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 407 din 30 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a fost respinsă excepţia nulităţii absolute a rapoartelor de expertiză întocmite de expert inginer F.R. şi evaluator inginer D.O.C. invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte acţiunea reclamantului M.N.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, astfel cum a fost precizată, s-a luat act că reclamantul este de acord cu exproprierea următoarelor suprafeţe de teren: 701,10 mp. cu nr. cadastral B1. şi 543,37 mp. cu nr. cadastral A1. situate pe raza comunei A.C. judeţul Giurgiu, expropriere dispusă prin Hotărârile nr. 111 din 22 aprilie 2005 şi respectiv nr. 116 din 22 aprilie 2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local A.C., a fost omologat în parte raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert - inginer F.R., s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat M.N.M. datorate de pârâtul expropriator astfel: la suma de 47.224 RON, în loc de 77.541.660 ROL cât s-a stabilit prin Hotărârea nr. 111 din 22 aprilie 2005, pentru terenul în suprafaţă de 701,10 mp. - reprezentând atât valoarea reală a acestuia, cât şi prejudiciul cauzat expropriatului; la suma de 20.171 RON, în loc de 60.096.722 ROL, cât s-a stabilit prin Hotărârea nr. 116 din 22 aprilie 2005, pentru terenul în suprafaţă de 543,37 mp. reprezentând valoarea reală a acestuia. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert şi onorariu avocat) către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că prin admiterea acţiunii reclamantului se dă eficienţă juridică şi practică dispoziţiilor legale potrivit cărora exproprierea pentru utilitate publică se poate face numai după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, respectându-se în acest mod dreptul fundamental la ocrotirea proprietăţii, faţă de faptul că raporturile de expertiză întocmite în cauză au concluzionat că valoarea reală a terenurilor expropriate este alta decât cea stabilită prin hotărârile atacate. S-a mai reţinut că în cauză nu are relevanţă categoria de folosinţă a terenurilor expropriate - extra sau intravilan, atât timp cât acestea au fost evaluate la valoarea lor de circulaţie, după metode individualizate.
Referitor la excepţia nulităţii rapoartelor de expertiză, excepţie ridicată de pârâtă cu invocarea dispoziţiilor art. 12, 15 din Legea nr. 198/2004, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât aceste dispoziţii legale au în vedere eventuale acte juridice translative de proprietate ce s-ar putea încheia după data comunicării hotărârii de expropriere şi nu rapoartele de expertiză ce se întocmesc pentru evaluarea despăgubirilor în condiţiile art. 9 din aceeaşi lege.
De altfel, textul de la art. 12 din Legea nr. 198/2004 menţionează că actele juridice care se încheie după data comunicării hotărârii comisiei prevăzute la art. 6 alin. (1) sau după data consemnării sumelor stabilite drept despăgubiri, sunt lovite de nulitate absolută.
La data de 21 februarie 2007 a declarat apel C.N.A.D.N.R. SA. împotriva sentinţei civile, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care în principal să se schimbe în parte sentinţa civilă şi în subsidiar casarea cu reţinere sau trimiterea spre rejudecare, referitoare la suma de 41.000 RON (din totalul de 47.224 RON), reprezentând contravaloarea terenului expropriat în suprafaţă de 701,10 mp. conform „Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 111 din 22 aprilie 2005; suma de 20.171 RON reprezentând contravaloarea teren expropriat în suprafaţă de 543,37 mp. conform „Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 116 din 22 aprilie 2005; suma de 4.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată din sentinţa nr. 407 din 30 noiembrie 2006.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 17 mai 2007 s-a dispus introducerea în cauză a numitelor C.V. şi M.E., în calitate de moştenitoare a defunctului M.N.M., decedat la data de 26 noiembrie 2006.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2007, instanţa a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize tehnice, faţă de faptul că expertul R.F. era expert topo şi nu evaluator.
Prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2009 s-a dispus introducerea în cauză a numitei C.V., în calitate de moştenitoare a defunctei M.E., decedată la data de 19 mai 2009.
Prin decizia civilă nr. 662/A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de apelantul - pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. - Direcţia Generală de Drumuri şi Poduri, împotriva sentinţei civile nr. 407 din 30 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în Dosarul nr. 1073/122/20036, în contradictoriu cu intimata - reclamantă C.V.; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat pentru terenul în suprafaţă de 543,37 mp., nr. cadastral A1. la suma de 11.160 RON, expertiza G.C. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
La data de 27 ianuarie 2011 a declarat recurs C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 662/A din 18 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La data de 02 februarie 2011 au declarat recurs M.E. şi C.V., împotriva aceleiaşi decizii, criticand solutia pentru nelegalitate.
Prin decizia nr. 242 din 19 ianuarie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de reclamanta M.E., împotriva deciziei civile nr. 662/A din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă; a admis recursurile declarate de reclamanta C.E. şi pârâta C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Bucureşti în numele Statul Român, împotriva aceleiaşi decizii, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs reclamanta M.E., deşi aceasta a decedat la 20 mai 2009, iar la termenul din 10 decembrie 2009, instanţa de apel a introdus în cauză pe moştenitoarea acesteia, C.V., aşa cum rezultă din certificatul de calitate nr. 23 din 16 septembrie 2009, depus la dosar.
În şedinţa publică din 27 octombrie 2011, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale civile a defunctei M.E., excepţie întemeiată.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de reclamanta C.V. şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Bucureşti, în numele Statului Român, instanţa le-a constatat întemeiate, pentru că decizia recurată nu a fost motivată potrivit art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
S-a arătat totodată, că în rejudecare, instanţa de apel va ţine seama de criticile formulate de reclamantă şi de pârât, respectiv va trebui să stabilească amplasamentele terenurilor în litigiu, intravilan sau extravilan şi cuantumul despăgubirilor ce revin expropriatului, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, ţinând seama de valoarea reală a imobilelor expropriate, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia, ceea ce impune efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ.
În rejudecare, s-a completat probatoriul în sensul celor impuse de către instanţa de recurs, depunându-se: documentaţia cadastrală a celor două terenuri, adresa AAA. a Primăriei A.C., ghid privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare din judeţul Giurgiu, adresa BBB. a Primăriei A.C., adresa O.C.P.I., raport de expertiză tehnică imobiliară, răspunsul la obiecţiuni al comisiei de experţi cu punctele de vedere separate ale experţilor desemnaţi de părţi.
Prin decizia civilă nr. 408 A din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 407 din 30 noiembrie 2006, pronunţate de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1073/122/2006, în contradictoriu cu intimata - reclamantă C.V., ca nefondat.
A fost obligată apelanta să plătească intimatei, cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 RON.
Instanţa de apel a reţinut că preţul (sau valoarea) de circulaţie (piaţă) a unei proprietăţi imobiliare reprezintă suma estimată la care ar putea fi vândută aceasta, printr-o tranzacţie liberă între părţi (vânzător şi cumpărător) informate, decise şi prudente. Valoarea de circulaţie este dată de interacţiunea dintre cererea şi oferta existente la data evaluării.
S-a mai retinut că potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, în forma iniţială: „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum şi orice persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanţei judecătoreşti competente (…) în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia”.
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Acest act normativ a fost modificat prin Legea nr. 184/2008, intrată în vigoare la 3 noiembrie 2008, prevăzându-se, între altele, prin art. 9 alin. (3) că: „Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. La calcularea cuantumului despăgubirii, experţii şi instanţa de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condiţiile art. 15 din prezenta lege”. Conform art. 15: „Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi".
Prin O.U.G. nr. 228/2008, intrată în vigoare la 5 ianuarie 2009, fraza a doua a art. 9 alin. (3) a fost înlăturată, revenindu-se astfel la soluţia legislativă anterioară sub aspectul momentului care trebuie avut în vedere pentru stabilirea despăgubirilor constând în valoarea imobilului expropriat.
Prima problemă care s-a ridicat în cauză, date fiind cele două modificări legislative intervenite după introducerea cererii de chemare în judecată, este aceea a aplicării legii în timp.
Exproprierea este o operaţiune juridică în conţinutul căreia intră mai multe acte juridice şi fapte juridice în sens restrâns, de drept public şi de drept privat, de drept substanţial şi de drept procesual. Caracterul complex al exproprierii ca operaţiune juridică, împiedică reducerea acestei operaţiuni doar la unul din actele juridice componente, cum ar fi actul de declarare a utilităţii publice sau hotărârea prin care se dispune exproprierea. Mergând pe acelaşi raţionament, dată fiind reglementarea legală a posibilităţii contestării cuantumului despăgubirilor ulterior momentului transferului dreptului de proprietate, se deduce că efecte ale acestei situaţii juridice se produc şi după data respectivă, mai precis până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează contestaţia.
De aceea, legea nouă, în speţă O.U.G. nr. 228/2008, se aplică (fără a putea fi considerată retroactivă) şi exproprierii în cauză, ca situaţie juridică în curs de formare, modificare la data intrării ei în vigoare (facta pendentia), în aceeaşi măsură în care s-ar fi aplicat şi Legea nr. 184/2008, dacă nu ar fi fost ulterior adoptată ordonanţa de urgenţă în discuţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. S.A.- D.R.D.P. Bucureşti.
În cuprinsul cererii de recurs s-a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 Cod proc. civ.) şi hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii (art. 304 pct. 5 Cod proc. civ.).
În susţinerea motivelor s-a arătat că raportul de expertiză ce constată valoarea terenurilor, raport care a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 407 din 30 noiembrie 2006, pronunţată de tribunalul Giurgiu, a fost întocmit de expert R.F. specialist topograf şi nu specialist evaluator, fiind încălcate dispoziţiile art. 2011 Cod proc. civ şi art. 14 din O.G. nr. 2/2000. În acest context s-a invocat excepţia privind competenţa expertului topograf R.F. de a întocmi o expertiză de evaluare în faţa instanţei de fond.
S-a mai invocat şi nulitatea absolută a raportului de expertiză întocmit la instanţa de fond, privitor la suprafaţa de 701,01 mp. cu nr. cadastral B1., deoarece acesta se bazează pe adeverinţa nr. 9779 din 19 noiembrie 2009, revocata prin adeverinţa nr. 1939 din 22 martie 2010 de către Primăria A.C.
Recurenta a mai criticat decizia civilă recurată, deoarece cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Astfel, instanţa a reţinut prin decizia civilă nr. 408A/ din 15 noiembrie 2011, că nu este relevantă împrejurarea (atestată de înscrisuri provenind de la O.C.P.I. - încheierile de intabulare şi de Primăria A.C.), că din punct de vedere scriptic, atât terenurile in suprafeţe de 701,01 mp.(T1) cu nr. cadastral B1. şi de 543,37 mp (T2) cu nr. cadastral A1. se afla înscrise ca terenuri extravilane, arabile. În pofida acestor probe, raportul de expertiză a propus preţuri pentru categoria intravilan, iar pentru T2 raport de expertiza pentru categoria extravilan.
O altă critică priveşte faptul că decizia a fost dată cu aplicarea greşita a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), in sensul ca nu au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Recurenta a arătat că in mod eronat instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 408A/ din 15 noiembrie 2011, a înlăturat răspunsul la obiecţiuni al expertului T.P. de 5,2 euro/mp pentru terenurile T1 şi T2 categoria extravilan, bazat pe expertiza Camerei Notarilor Publici 2012 - Giurgiu loc. A.C. S-a susutinut ca inlaturarea preturilor minimale aduce un prejudiciu recurentei, care va trebui sa plateasca o suma ce nu exprima pretul real.
Valorile din raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni omologate de instanţă au fost calculate avându-se in vedere contracte de vânzare-cumpărare din anii 2008, 2009 şi 2010, şi nu valori din anul 2012, astfel fiind încălcate dispoziţiile legale incidente in această materie.
Astfel, întrucât nu au existat tranzacţii aferente anului 2012, anul întocmirii raportului de expertiză, expertul T.P. s-a raportat la expertiza Camerei Notarilor Publici 2012 - Giurgiu loc. A.C.
Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), in sensul că a reţinut culpa procesuala a apelantei de a formula apel, astfel dispunând obligarea la plata cheltuielilor de judecată in sumă de 1500 RON.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrarile dosarului, precum şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că argumentele recurentei se încadrează in dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a le analiza din această perspectivă. Deşi au fost invocate mai multe temeiuri de drept pentru formularea criticilor in recurs, respectiv dispozitiile art. 304 pct. 5, 7 şi 8, se constată că acestea nu sunt incidente in cauză.
Analizând susţinerile recurentei se retine că, in esenţă, s-a criticat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, in ceea ce priveşte stabilirea valorii terenului expropriat, raportat la preţurile cu care se vând imobilele, in mod obişnuit, la momentul efectuării expertizei.
În ceea ce priveşte invocarea excepţiei de necompetenţă a experţilor aceasta este neîntemeiată, deoarece specializarea experţilor nu poate fi calificată ca fiind o excepţie de procedură pe care s-o poata analiza instanţa de recurs, astfel încât sub acest aspect, nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Competenţa, in sensul tehnico-juridic folosit de codul de procedură civilă, se referă numai la instanţele de judecată şi constă in abilitarea legala a acestora de a judeca anumite cauze, in funcţie de prevederile din actul normativ menţionat.
Susţinerile recurentei privind specializarea experţilor (competenţa acestora), in materie topografică sau evaluare imobiliară, experţi care au efectuat expertiza in fata instantelor anterioare, se referă la modalitatea de administrare a probatoriului şi reprezintă o chestiune adiacentă stabilirii situaţiei de fapt.
Nici nulitatea raportului de expertiză nu poate fi susţinută in recurs, deoarece nici in acest caz nu se invocă o excepţie de procedură sau de fond, ci constatarea nulităţii unei probe efectuată in fata instanţei de apel.
Critica adusă in recurs raportului de expertiză se bazează pe actele avute în vedere pentru întocmirea acestui raport, deci, in esenţă, se invocă modalitatea de apreciere a probatoriului de catre instanţa de apel, care şi-a bazat soluţia pe concluziile raportului de evaluare a preţului de circulaţie a terenului expropriat.
În ceea ce priveşte preţul de circulaţie a al terenului expropriat, instanţa de apel a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că s-a conformat dezlegărilor date de instanţa de recurs într-un ciclu procesual anterior.
Prin decizia nr. 242 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că, în rejudecare, instanţa de apel va trebui să stabilească amplasamentele terenurilor în litigiu, intravilan sau extravilan şi cuantumul despăgubirilor ce revin expropriatului, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, ţinând seama de valoarea reală a imobilelor expropriate, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
De altfel, instanţa de apel a motivat in considerente stabilirea cunatumului despagubirii, arătând că valoarea imobilului trebuie să se ţină seama, în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, de preţul de piaţă la data efectuării expertizei în apel.
Referitor la categoria de folosinţă a terenurilor - intravilane sau extravilane, instanţa de apel a reţinut că au fost avute in vedere şi alte criterii, respectiv cele referitoare la locaţia acestora şi a accesului la utilitati, drum comunal, precum şi faptul că se află in imediata vecinatate a terenurilor intravilane, ceea ce le sporeşte considerabil valoarea.
Susţinerea că instanţa anterioară trebuia sa aibă in vedere raportul de evaluare folosit de notarii publici, potrivit art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, nu răspunde intrutotul cerinţelor legale pentru stabilirea valorii reale de piaţă. Dealtfel, din conţinutul prevederii legale în discuţie rezultă că valorile stabilite de Camera Notarilor Publici au un caracter orientativ, potrivit art. 77 din C. fisc., şi constituie doar unul din elementele de care trebuie să ţină seama experţii pentru stabilirea unei despăgubiri echitabile.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei C.N.A.N.D.R. la plata cheltuielilor de judecată in apel catre intimata-reclamantă, in mod corect Curtea de Apel a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., in sensul că cel care a pierdut procesul, prin respingerea căii de atac, va fi obligat sa suporte cheltuielile de judecată.
Chiar daca pârâta C.N.A.N.D.R. şi-a exercitat dreptul prevăzut de lege de a declara calea de atac, prin respingerea apelului, s-a creat premisa aplicării textului de lege care permite obligarea celui căzut in pretenţii la plata cheltuielilor de judecată către partea adversă.
Critica formulată de recurentă sub acest aspect nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece priveşte o problemă strict de procedură, nu o problemă de fond, ce ar putea viza raportul juridic dedus judecăţii.
Nici critica privind motivarea contradictorie a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel nu este fondată, decizia fiind corect motivată, cu argumente pertinente şi având o expunere coerentă.
De altfel, motivele de recurs se pot subsuma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt nefondate sub aspectul aplicării textelor de lege invocate de recurenta-pârâtă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. - D.R.D.P. Bucureşti împotriva deciziei nr. 408 A din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3940/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3950/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
