ICCJ. Decizia nr. 398/2013. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 398/2013
Dosar nr. 3888/2/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, contestatorii C.C. şi C.L. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 864 din 02 mai 2012 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, pe motiv că instanţa de recurs a omis să analizele cel puţin unul dintre motivele de recurs şi nu a soluţionat o serie de excepţii ridicate de către recurenţi.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că, nesoluţionând excepţiile şi nepronunţându-se asupra unui motiv de recurs, instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., mai ales că instanţa de recurs trebuia să observe cu prioritate faptul că intimata nu avea niciun titlu de proprietate asupra imobilului şi nu putea dovedi calitatea de proprietar sau de locator.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1169/R din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată şi a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii C.C. şi C.L. împotriva deciziei civile nr. 864/R din 02 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006, în contradictoriu cu intimatele Parohia Sfântul Gheorghe Vechi şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, cu obligarea contestatorilor la plata către intimata Parohia Sfântul Gheorghe Vechi a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin decizia civilă nr. 864/R din 02 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006, s-au respins, ca nefondate, cererea de suspendare şi cererea de recurs formulate de recurenţii-pârâţi C.C. şi C.L. împotriva deciziei civile nr. 481/A din 23 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006 şi au fost obligaţi recurenţii la 1050 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
S-a reţinut că, în considerentele deciziei menţionate au fost analizate atât motivele de recurs, cât şi excepţiile invocate de către recurenţi, astfel cum rezultă din filele 9, 10 şi 11 ale deciziei. De asemenea, instanţa de recurs a reţinut în finalul considerentelor că nu există o greşită aplicare a legii sau interpretare a acesteia în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa a mai constatat că recurenţii nu au indicat, în concret, care este motivul de recurs rămas necercetat de către instanţa de recurs, mai ales că în cererea de recurs se făcea referire doar la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Art. 318 C. proc. civ. stabileşte că „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Întrucât contestatorii au indicat formal unul dintre motivele prevăzute de lege pentru promovarea contestaţiei în anulare, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii.
Cu toate acestea, date fiind cele arătate anterior, instanţa a constatat că prezenta cale de atac, extraordinară şi de retractare, este vădit nefondată şi că prin aceasta se încearcă provocarea unei noi judecăţi, respectiv a unei noi interpretări a probelor administrate, ceea ce nu poate fi primit.
Din această perspectivă, s-a reţinut că instanţa nu analizează în cadrul contestaţiei în anulare aspectele relative la dovedirea existenţei titlului de proprietate de către intimată sau la efectele contractului de asociere încheiat cu un partener străin, la care se face referire de către contestatori.
Împotriva deciziei date în contestaţia în anulare au exercitat recurs contestatorii, fără să indice motivele de drept şi de fapt.
Calea de atac astfel formulată este inadmisibilă, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Or, în speţă, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate, având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare a fost pronunţată în recurs şi, pe cale de consecinţă, nici hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare nu este supusă recursului.
Astfel, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Rezultă că, deducând judecăţii în recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obţinerea unei judecăţi în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.
În consecinţă, faţă de caracterul irevocabil al hotărârii atacate (în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.), recursul exercitat împotriva acesteia va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii C.C. şi C.L. împotriva deciziei nr. 1169/R din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 400/2013. Civil. Fond funciar. Revizuire - Fond → |
|---|
