ICCJ. Decizia nr. 400/2013. Civil. Fond funciar. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 400/2013
Dosar nr. 4551/1/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin decizia nr. 4964 din 28 aprilie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - s ecţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 9821/1/2008, s- a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de G.G. împotriva deciziei nr. 1441/R din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea - secţia civilă mixtă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul G.G. împotriva deciziei civile nr. 248/R din 14 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor.
Prin decizia nr. 3350 din 15 mai 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - s ecţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. 5814/1/2010, s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.G. împotriva deciziei nr. 4964 din 28 aprilie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La data de 19 iunie 2012 a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, sub nr. 4551/1/2012, cererea de revizuire a deciziei nr. 3350 din 15 mai 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, formulată de revizuentul G.G., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a făcut toate demersurile legale pentru a susţine cauza şi că, pentru argumentare, depune următoarele acte: comunicarea din 05 iunie 2012; sentinţa nr. 2628/2005 din dosarul nr. 677/2004; sentinţa nr. 74/2007 din dosarul nr. 545/R3/2006; sentinţa nr. 729/2011 din dosarul nr. 2997/177/2010; sentinţa nr. 798/R/2011 din dosarul nr. 2997/177/2010; sentinţa nr. 24/9/R/2012 din dosarul nr. 536/111/2012 şi comunicarea din 03 martie 2010.
A mai arătat revizuentul că, în temeiul Legii nr. 169/1997, conform art. 13 şi art. 14, consideră că este titular de drept pentru terenul pe care îl revendică, solicitând soluţionarea dosarelor în acest sens.
De asemenea, a precizat că s-a adresat tuturor instanţelor din România, că a uzat de toate căile de atac şi că, în situaţia în care soluţia nu îi va fi favorabilă, se va adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Revizuentul a mai susţinut că înalta Curte de casaţie şi Justiţie nu a luat în considerare cele trei sentinţe ale Judecătoriei Aleşd.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2013, înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire.
Astfel, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , este necesar ca hotărârile pretins potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, de vreme ce raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Or, în cauză, nu sunt îndeplinite aceste condiţii, având în vedere că prin decizia a cărei revizuire se cere nu s-a soluţionat calea de atac a recursului, ci a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de G.G. în baza unei excepţii procedurale privind perimarea, iar această hotărâre nu are putere de lucru judecat în ce priveşte soluţionarea fondului.
În consecinţă, nu poate fi vorba de hotărâri potrivnice, atâta timp cât nu s-a tranşat fondul litigiului prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.
De aceea, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 3350 din 15 mai 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, formulată de revizuentul G.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 398/2013. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 397/2013. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
