ICCJ. Decizia nr. 4018/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4018/2013
Dosar nr. 75300/3/2011
Şedinţa din 25 septembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 31 august 2011, reclamantul Z.I. a solicitat, în baza art. 8 alin. (1) teza 3 şi art. 16 din Legea nr. 554/2004 şi în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru întârzierea comunicării răspunsului la cererea adresată cu scrisoarea X nr. X1., în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, începând cu data de 20 august 2011 şi până la data comunicării răspunsului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 6164 din 25 octombrie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale.
S-a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii este unul specific, de asigurări sociale, reglementat de Legea nr. 263/2010, iar dispoziţiile art. 154-155 din Legea nr. 19/2000 prevăd că litigiile care au ca obiect modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale sunt de competenţa completelor specializate în acest sens din cadrul tribunalelor.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4589 din 8 mai 2013, a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect „obligaţia de a face” în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pornind de la prevederile Legii nr. 554/2004, s-a reţinut că reclamantul a solicitat despăgubiri urmare nesoluţionării în termen legal a cererii adresată pârâtului, instanţa fiind chemată astfel să soluţioneze conflictul în care parte este o autoritate publică centrală, constatându-se că nu s-a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei adeverinţe care să ateste veniturile obţinute în vederea constituirii drepturilor de pensie.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea instanţei competentă material să soluţioneze prezenta cauză, trebuie avut în vedere raportul juridic dedus judecăţii.
Or, în speţă, s-a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, obligarea ministerului, autoritate publică centrală, la plata unor despăgubiri, urmare refuzului respectivei instituţii de a comunica răspunsul solicitat.
L egea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează prin art. 1 alin. (1) posibilitatea oricărei persoane, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Aceste reglementări sunt cuprinse şi în art. 8 alin. (1) ultima teză din lege care instituie posibilitatea celui care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare, de a se adresa instanţei de contencios administrativ .
În considerarea celor ce preced, având în vedere normele legale menţionate, prin care s-a instituit o competenţă materială absolută, competenţa soluţionării cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4002/2013. Civil. Expropriere. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 4019/2013. Civil → |
|---|
