ICCJ. Decizia nr. 3999/2013. Civil. Plângere contestaţie tergiversare. Partaj judiciar. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3999/2013
Dosar nr. 336/42/2013
Şedinţa publică din 25 septembrie 2013
Asupra cauzei constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea din 12 iunie 2013 a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind tergiversarea soluţionării procesului formulată de B.R.
S-a reţinut în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 24 din Noul C. proc. civ., că având în vedere faptul că procesul a început în anul 2009, sub imperiul vechiului cod, contestaţia privind tergiversarea soluţionării procesului este inadmisibilă, motiv pentru care s-a admis excepţia invocată din oficiu.
Împotriva acestei încheieri a formulat plângere B.R., în baza art. 522 alin. (5) din Noul C. proc. civ.
A arătat că dosarul a cărui tergiversare o reclamă este foarte vechi, iar dreptul la un proces echitabil, care să se încheie într-un termen rezonabil, este un drept fundamental apărat prin legislaţia şi practica C.E.D.O., prin Constituţia României şi Legea nr. 202/2010 privind accelerarea judecării proceselor, acest drept existând indiferent de aplicarea în timp a C. proc. civ.
A mai precizat că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune şi că a obţinut partajul cu mare întârziere la Judecătoria Pucioasa şi la Tribunalul Dâmboviţa, în cazul său, timpul fiind esenţial pentru valorificarea dreptului de proprietate.
A menţionat că a făcut demersuri în vederea rezolvării problemei cu respectarea prevederilor art. 524 alin. (3) din Noul C. proc. civ., reglementare care reprezintă un progres şi care, chiar dacă se adresează numai celor care încep un proces după respectiva dată, poate sensibiliza instanţa şi pentru celelalte cazuri, pentru a lua măsuri în baza dreptului material şi a normelor C.E.D.O. care prevalează.
A considerat că prezenta cauză este una tipică de tergiversare, care se poate încadra la art. 522 alin. (5) din Noul C. proc. civ., în măsura în care obligaţia de informare asupra dosarului este una legală necesară soluţionării, iar instanţa a nesocotit-o pentru a ţine cu orice preţ pe loc partajul judiciar.
A lăsat la aprecierea instanţei dacă remediază problema de incompatibilitate şi dacă înţelege să se refere la obiectul contestaţiei - tergiversare prin soluţie dată în eroare de informare la recurs în Dosarul de partaj nr. 1223/283/2009 reformulând încheierea, precum şi dacă se învesteşte cu problema ca sesizare care se soluţionează pe altă cale decât Noul C. proc. civ.
A mai arătat că dosarul de revizuire nr. 336/42/2013 nu este încă întârziat, urmând a solicita probabil o devansare pentru primul termen sau strămutarea, în raport de evoluţia relaţiei sale procesuale cu Curtea de Apel Ploieşti.
Plângerea este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Problema de drept care se ridică în speţă este de a stabili dacă demersului judiciar întreprins de petentă, în baza unor reglementări introduse prin Noul C. proc. civ., i se pot aplica aceste dispoziţii legale, în condiţiile în care dosarul în legătură cu care s-a formulat contestaţia a început în anul 2009.
Cu alte cuvinte, trebuie stabilit dacă petenta se poate prevala de noile dispoziţii procedurale şi dacă poate formula o contestaţie privind tergiversarea soluţionării procesului în cadrul unui dosar iniţiat sub imperiul vechii legi de procedură civilă.
Relevante în acest context, după cum a reţinut şi Curtea de Apel Ploieşti prin încheierea atacată, sunt normele tranzitorii cuprinse la art. 24 din Noul C. proc. civ. potrivit cărora „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”. În acelaşi sens, art. 25 din noul cod stipulează că procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Or, în speţă, dosarul în legătură cu a cărui soluţionare a fost formulată contestaţia, respectiv nr. 1223/283/2009, a fost început în anul 2009, sub imperiul vechiului C. proc. civ., fiind astfel corectă soluţia pronunţată prin încheierea atacată de admitere a excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei privind tergiversarea judecării procesului.
Nu pot fi deci primite solicitările petentei de soluţionare a contestaţiei sale chiar şi în situaţia în care nu i se pot aplica prevederile noile legi de procedură civilă, întrucât instanţele judecătoreşti sunt chemate a aplica legea, potrivit reglementărilor existente.
Or, recunoaşterea posibilităţii exercitării unor demersuri judiciare în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru cele ce preced, se va respinge, ca nefondată, plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de B.R. împotriva încheierii din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3998/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4000/2013. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
