ICCJ. Decizia nr. 4063/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4063/2013
Dosar nr. 24488/280/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 29 decembrie 2011 la Judecătoria Piteşti petenta F.D.M., domiciliată în Piteşti, Str. I.H. judeţul Argeş a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei din data de 21 noiembrie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Bucureşti - S.D.N. Piteşti solicitând anularea acestuia.
Petenta a arătat că din cuprinsul procesului verbal rezultă că la data de 28 mai 2011, ora 10:00 în punctul autostrada A1, km 70+460 m Petreşti, Judeţul Dâmboviţa a fost surprinsă conducând autoturismul fără a deţine rovinietă valabilă, motiv pentru care a fost amendată contravenţional.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 2725 din 19 martie 2012 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti reţinând că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".
Judecătoria Găeşti, prin încheierea din data de 18 februarie 2013 a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Judecătoriei Piteşti reţinând că sunt incidente prevederile art XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, raportat la art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, modificată prin Legea nr. 2/2013, fiind competentă instanţa de la domiciliul reclamantei.
Judecătoria Piteşti prin sentinţa civilă nr. 5722 din 17 iunie 2013 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei Găeşti reţinând că art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 reprezintă o derogare în ce priveşte procesele în primă instanţă şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, iar prezenta plângere nu intră sub incidenţa O.G. nr. 15/2002. S-a mai reţinut că acţiunea este promovată anterior emiterii acestei ordonanţe.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti pentru considerentele ce succed:
În drept, potrivit prevederilor art. 32, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei din data de 21 noiembrie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Bucureşti - S.D.N. Piteşti.
Competenţa în soluţionarea pricinii revine instanţei de la locul săvârşirii contravenţiei, în speţă Judecătoriei Găeşti deoarece în raza teritorială a sa a fost săvârşită contravenţia.
Pentru determinarea competenţei instanţei interesează locul unde a fost săvârşită contravenţia şi unde a fost încheiat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale."
În consecinţă, art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională şi nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională. Aşa fiind, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie.
De ademenea, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
În speţă, locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost punctul autostrada A 1, km 70+460 m Petreşti, Judeţul Dâmbovita zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Găeşti, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi următoarele C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4043/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 4268/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
