ICCJ. Decizia nr. 4066/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4066/2013
Dosar nr. 2348/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 21 martie 2012 la Judecătoria Brezoi reclamanta SC C.R. SRL a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei din 22 februarie 2012 prin care a fost sancţionată pentru că în data de 22 septembrie 2011, pe raza localităţii Se., judeţul Vâlcea s-a reţinut contravenţia constând în faptul că s-a circulat fără rovinietă.
Judecătoria Brezoi, prin sentinţa civilă nr. 1875 din 8 aprilie 2013, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Sibiu.
S-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013: „plângerea însoţită de copia procesului verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”, iar contravenienta îşi are domiciliul în municipiul Sibiu.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 3597 din 3 iunie 2013, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi reţinând că art. 10 din O.G. nr. 15/2002 a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 şi a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Fiind o normă de procedură civilă aceasta vizează numai procesele începute după data de 5 noiembrie 2012, iar acţiunea a fost introdusă la 21 martie 2012.
Dispoziţia art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu este aplicabilă în speţă, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal la care face referire întreg cuprinsul său.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, în conformitate cu art 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi pentru considerentele ce succed:
În drept, potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”.
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de studii tehnice rutiere şi informatică.
Competenţa în soluţionarea pricinii revine instanţei de la locul săvârşirii contravenţiei, în speţă Judecătoriei Brezoi deoarece în raza teritorială a sa a fost săvârşită contravenţia.
Pentru determinarea competenţei instanţei interesează locul unde a fost săvârşită contravenţia şi unde a fost încheiat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”.
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
În consecinţă art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională, iar prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie.
Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina reclamantei este pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea aşa încât instanţa în raza căreia este localitatea este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4065/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4067/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
