ICCJ. Decizia nr. 4064/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4064/2013
Dosar nr. 1238/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 22 februarie 2012 la Judecătoria Brezoi reclamanta M.D.S., a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de studii tehnice rutiere şi informatică.
Reclamanta a arătat că prin procesul-verbal cu numărul de mai sus a fost sancţionată cu amendă contravenţională şi obligarea la plata tarifului de despăgubire, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, respectiv faptul că în data de 16 august 2011, pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea, vehiculul său a circulat fără rovinietă valabilă.
Judecătoria Brezoi, prin sentinţa civilă nr. 1309 din 18 martie 2013, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Sibiu.
S-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013: „plângerea însoţită de copia procesului verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”, iar contravenienta îşi are domiciliul în municipiul Sibiu.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 2945 din 25 aprilie 2013, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi reţinând că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 31 ianuarie 2012 s-a reţinut în sarcina petentei faptul că la data de 16 august 2011 ora 19:46, pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea, vehiculul aparţinând petentei a circulat fără a deţine rovinietă valabilă, contravenţie prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, petenta fiind sancţionată cu aplicare unei amenzi contravenţionale de 750 RON potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 şi obligată să achite tariful de despăgubire conform dispoziţiilor art 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002;
S-a mai reţinut că, deşi competenţa în materia contravenţiilor prevăzute de O.G. nr. 15/20025 a fost modificată prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind competentă judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, conform art. 10 din O.G. 15/2002, totuşi aceste dispoziţii sunt aplicabile plângerilor contravenţionale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013. Conform art. 24 din noul C. proc. civ. „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, iar conform art. 25 alin. (2) din noul C. proc. civ. „procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început”.
În această materie se aplică regula, iar nu excepţiile indicate în art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013.
În consecinţă plângerile contravenţionale rămân supuse legilor procedurale privind competenţa în vigoare la data introducerii plângerilor, acţiunea fiind introdusă la data de 22 februarie 2012.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea JudecătorieiBrezoi pentru considerentele ce succed:
În drept, potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”.
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de studii tehnice rutiere şi informatică.
Competenţa în soluţionarea pricinii revine instanţei de la locul săvârşirii contravenţiei, în speţă Judecătoriei Brezoi deoarece în raza teritorială a sa a fost săvârşită contravenţia.
Pentru determinarea competenţei instanţei interesează locul unde a fost săvârşită contravenţia şi unde a fost încheiat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”.
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
În consecinţă se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională, deci prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie.
Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina reclamantei a fost pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4047/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4065/2013. Civil → |
|---|
