ICCJ. Decizia nr. 4067/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4067/2013
Dosar nr. 2577/110/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iulie 2011 la Tribunalul Vaslui reclamanta Uniunea Judeţeană a Sindicatelor din Învăţământ V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local D. şi Primarul comunei D. obligarea pârâţilor la decontarea cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă pentru personalul didactic din Şcoala cu clasele I-VIII R., care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi locuinţă corespunzătoare în localitate, începând cu 1 decembrie 2009 până la pronunţarea sentinţei, actualizate în funcţie de rata inflaţiei, precum şi pe viitor.
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 529 din 12 aprilie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, cu privire la membra de sindicat N.C., declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că, în ceea ce o priveşte pe membra de sindicat N.C., care are domiciliul în municipiul Bacău, sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii, care prevede că „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul.”
Astfel învestit, Tribunalul Bacău prin sentinţa civilă nr. 27 din 11 ianuarie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vaslui şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea soluţiei sale Tribunalul Bacău a reţinut că acţiunea a fost formulată de Uniunea Judeţeană a Sindicatelor din Învăţământ V. şi, în raport de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 62/2011, uniunea este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă. Chiar dacă acţiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea pronunţată să se acorde membrilor de sindicat unele drepturi salariale, aceştia nu dobândesc calitatea de reclamanţi. S-a mai reţinut că prin decizia nr. 1/2013 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru considerentele ce succed:
Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse şi conflicte decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective şi, aplicând principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, s-a concluzionat că organizaţiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.
Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.
Atâta timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii republicat, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că în determinarea competenţei teritoriale urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.
Această interpretare a legii nu neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele C. muncii, ci asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei de sindicat.
În consecinţă, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii republicat cu modificările şi completările ulterioare/fost art. 284 alin. (2) se va ţine seama de sediul sindicatului reclamant.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta Uniunea Judeţeană a Sindicatelor din Învăţământ V. competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Vaslui
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4066/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4068/2013. Civil → |
|---|
