ICCJ. Decizia nr. 4071/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4071/2013
Dosar nr. 13862/1748/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 24 iulie 2012 la Judecătoria Constanta reclamanta SC A.M. SRL, a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei din 26 iulie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA prin care a fost sancţionată pentru că în data de 5 februarie 2011, A 2 km 12+450 m , judeţul Ilfov a circulat fără rovinietă valabilă.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 16348 din 19 octombrie 2012, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
S-a reţinut că locul săvârşirii pretinsei contravenţii este A 2 km 12+450 m, care se află în raza competenţei Judecătoriei Cornetu şi sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) O.G. nr. 2/2001.
Judecătoria Cornetu, prin sentinţa civilă nr. 3843 din 20 mai 2013, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu pentru considerentele ce succed:
În drept, potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”.
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de studii tehnice rutiere şi informatică.
Competenţa în soluţionarea pricinii revine instanţei de la locul săvârşirii contravenţiei, în speţă Judecătoriei Cornetu deoarece în raza teritorială a sa a fost săvârşită contravenţia.
Pentru determinarea competenţei instanţei interesează locul unde a fost săvârşită contravenţia şi unde a fost încheiat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
În consecinţă art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională, iar prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie.
Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost formulată anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 24 iulie 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina reclamantei este Autostrada A 2 km 12+450 km, judeţul Ilfov aşa încât instanţa în raza căreia este localitatea este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4070/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4072/2013. Civil → |
|---|
