ICCJ. Decizia nr. 4074/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4074 /2013
Dosar nr. 32844/3/2009
Şedinţa publică din 26 septembrie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 august 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii M.M., M.D., C.M. și C.U. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA au contestat hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 11 iunie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local S., judeţul Ilfov solicitând instanţei anularea în parte a acesteia, respectiv a art. 2 prin care a fost stabilit cuantumul despăgubirilor ce urmează a le fi acordate pentru terenul expropriat şi obligarea pârâtului la plata către reclamanţi a unei despăgubiri în cuantum de 6.888 RON.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului ce face obiectul exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004, imobilul fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 26 octombrie 2005 de Biroul Naţional Public G.I.
Reclamanţii au susţinut că s-a dispus exproprierea terenului de 41 mp ce face parte integrantă dintr-o suprafaţa mai mare de teren proprietatea acestora, situată în extravilanul comunei S., jud. Ilfov, însă actul exproprierii nu le-a fost adus la cunoştinţă, nefiind convocaţi în faţa comisiei. În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii stabilite de pârât s-a arătat că acesta nu corespunde valorii de circulaţie reale a terenului expropriat.
În dovedirea cererii au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, fiind solicitată proba cu expertiză tehnică evaluatoare.
Prin întâmpinarea depusa la dosar la data de 7 octombrie 2009 pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, s-a arătat ca la data exproprierii, reclamanţii au primit din partea expropriatorului Statul Român o despăgubire justă şi îndestulătoare de 2.057 RON, respectiv 50,17 RON/mp pentru suprafaţa de 41 mp.
Instanţa de fond a încuviinţat în cauză proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică de evaluare ce a avut ca obiectiv stabilirea valorii imobilului expropriat în raport de momentul exproprierii şi de data efectuării raportului de expertiză, precum şi a stabilirii prejudiciului cauzat reclamanţilor ca urmare a diminuării suprafeţei de teren rămase în proprietatea acestora, raportul de expertiza fiind ataşat la dosarul cauzei la data de 13 aprilie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 1186 din 2 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.M., M.D., C.M. şi C.U. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA stabilind valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de la reclamanţi în suprafaţă de 41 mp situat în localitatea S. judeţul Ilfov la suma de 6.870 RON și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1.500 RON.
Pentru a se pronunța astfel, urmare a examinării materialului probator administrat în cauză, tribunalul a reţinut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 308 din 11 iunie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii 198/2004 s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnarea despăgubirilor aferente imobilului-teren în suprafaţă de 41 mp situat în comuna S., judeţul Ilfov. Despăgubirile au fost stabilite la suma de 2.057 RON.
S-a avut în vedere că, prin raportul de expertiza efectuat in cauza, s-a stabilit valoarea de piaţa a terenului la data exproprierii (respectiv 5 iunie 2009) ca fiind de 6.870 RON, iar la momentul întocmirii raportului de expertiza (27 ianuarie 2010) s-a stabilit valoarea de 6.390 RON. S-a concluzionat, de asemenea, prin raportul de expertiza că nu există un prejudiciu pentru restul proprietăţii reclamanţilor ca efect al exproprierii unei părţi din terenul proprietatea acestora şi nici un spor de valoare ca urmare a exproprierii, experţii arătând că „prejudiciul suferit prin împărţirea terenului în două suprafeţe este compensat de avantajele obţinute prin deschiderea la autostrada Bucureşti-Braşov.
Împotriva raportului de expertiza, pârâta a formulat obiecţiuni cu privire la valoarea despăgubirilor în sensul că nu au fost avute în vedere preţurile de tranzacţionare pentru terenurile din zonă, ci doar ofertele de pe piaţă. Tribunalul a respins aceste obiecţiuni reținând că nu s-a dovedit existenţa unor vânzări pentru imobile similare celui expropriat în perioada iunie 2009 când s-a expropriat terenul reclamanţilor, contractul de vânzare-cumpărare depus de pârâtă în susţinerea obiecţiunilor sale fiind încheiat în anul 2005, adică cu 4 ani înainte de expropriere. Reține tribunalul că, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.”
În aceste condiţii, tribunalul a avut în vedere valoarea imobilului expropriat stabilită prin raportul de expertiză prin metoda comparaţiei directe, singura aptă să stabilească valoarea imobilului cât mai aproape de valoarea de circulaţie a acestuia la data exproprierii. S-a apreciat că această soluţie este de natură a respecta şi spiritul dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în sensul de a se acorda persoanei expropriate o despăgubire care să reprezinte valoarea reală, sau cât mai aproape de aceasta, a imobilului expropriat.
Tribunalul a constat, totodată, că nici expropriatorul nu a folosit metoda de calcul invocată prin obiecţiunile la expertiză întrucât din copia raportului de evaluare întocmit de C.N.A.D.N.R. SA rezultă că pentru stabilirea despăgubirilor în cuantum de 2.057 RON acordate reclamanţilor s-a folosit metoda de evaluare „pe baza veniturilor şi a comparării directe”, în cuprinsul raportului menţionat arătându-se că evaluarea prin compararea cu preţurile de vânzare ale unor proprietăţi imobiliare care au fost tranzacţionate sau se tranzacţionează în mod curent pe piaţa liberă este condiţionată de existenţa unor informaţii de piaţă, cerință care nu se regăsește în speţă.
În ceea ce priveşte momentul în funcţie de care urmează a fost stabilită valoarea de circulaţie a terenului expropriat, tribunalul apreciază că acesta nu poate fi decât cel al datei hotărârii de stabilire a despăgubirilor, deoarece numai în acest fel se respectă dispoziţiile art. 44 alin. (4) din Constituţie și respectiv articolul 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care despăgubirea trebuie să fie prealabilă exproprierii. Or, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 „expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.
În consecinţă, având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (4) din Constituţie şi articolul 1 din Protocolul nr. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și față de concluziile raportului de expertiza, tribunalul a admis cererea reclamanțilorși a stabilit valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat la suma de 6.870 RON.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata către reclamanţi, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariul de expertiza.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și proba efectuarea unui raport de expertiză care să stabilească valoarea despăgubirii cuvenită intimaţilor-reclamanţi pentru terenul expropriat.
Prin decizia civilă nr. 323A din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 1186 din 2 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C.M., C.U., M.D. şi M.M.
În pronunțarea soluției, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 11 iunie 2009 a fost expropriată suprafaţa de teren de 41 mp situată în comuna S., proprietatea intimaților, fiindu-le oferită drept despăgubire suma de 2.057 RON. Se are în vedere că la judecata în fond a cauzei s-a efectuat un raport de expertiză, probă prin intermediul căreia s-a calculat valoarea despăgubirii la suma de 6.870 RON.
Deşi raportul de expertiză întocmit în apel a calculat valoarea despăgubirii prin raportare la trei momente diferite, pentru momentul exproprierii stabilind o sumă mai mare decât cea determinată la instanţa de fond, tribunalul a concluzionat că această valoare nu poate fi acordată întrucât reclamanţii nu au formulat apel împotriva hotărârii fondului. În privința celelalte două momente de referință în calculul despăgubirilor, respectiv momentul actual şi momentul întocmirii raportului, instanța de apel a reținut că aceste două date nu pot fi luate în considerare, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 481 C. civ., despăgubirea primită în cazul exproprierii, trebuie să fie prealabilă, împrejurare ce conduce instanţa de apel la concluzia că data evaluării imobilului trebuie să fie data exproprierii. Se apreciază de tribunal că această dispoziţie legală concordă cu cele înscrise în articolul 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care stabileşte că instanţa trebuie să ţină seama la stabilirea cuantumului despăgubirilor de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Tribunalul argumentează că sintagma „data întocmirii raportului de expertiză” nu se referă însă la data întocmirii raportului de expertiză în instanţă, ci la data întocmirii raportului de evaluare al comisiei de expropriere, deoarece numai în raport de acest moment, despăgubirea întruneşte condiţiile constituţionale şi cele ale C. civ. ale căror dispoziţii statuează caracterul just şi prealabil al despăgubirii, drept pentru care în baza art. 296 C. proc. civ. apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei menţionate mai sus a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 conform cărora „la calcularea despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză”, adică în localitatea S., motiv de recurs prevăzut de art. 304. pct. 9 C. proc. civ.
Susține recurentul că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 26 alin (2) din Legea nr. 33/1994 în ce priveşte data întocmirii raportului de expertiză şi reţinerea valorii despăgubirilor în vederea comparării acestora cu oferta statului. Arată că fiind vorba de o procedură litigioasă, instanţa trebuia să se raporteze la prevederile Legii speciale nr. 33/1994 respectiv la art. 21-27. Conform art. 25 comisia de experţi este constituită de instanţă tocmai în vederea stabilirii despăgubirilor. Ţinând cont şi de prevederile art. 26 valoarea despăgubirilor stabilite prin raport nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul efectuării raportului de către experţii numiţi. Susţine că în privinţa comisiei de expropriere la care face referire instanţa de apel, aceasta nu are atribuţii în întocmirea raportului de evaluare şi nici în stabilirea altei valori a despăgubirii în afară de cea cuprinsă în oferta statului.
Având în vedere aceste aspecte, consideră că după depunerea raportului de expertiză de către experţii desemnaţi de instanţă şi după completarea acestui raport ca urmare a obiecţiunilor încuviinţate părţilor, instanţa trebuia să aplice legea, respectiv să compare oferta statului de despăgubire de 2.057 RON cu valoarea despăgubirii de 1.692 RON rezultată conform raportului de evaluare întocmit conform art. 26 din lege şi în urma acestei comparări să pronunţe o soluţie în cauză.
Argumentează recurenta că în situaţia în care oferta statului este superioară valorii despăgubirilor stabilită de comisia de experţi desemnată de instanţă şi ţinând cont că nu pot fi acordate despăgubiri inferioare ofertei statului, consideră că instanţa trebuia să pronunţe soluţia de admitere a apelului formulat, iar pe fond să respingă cererea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 323A din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi desfiinţarea sentinţei civile nr. 1186 din 2 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, ambele pronunţate în Dosarul nr. 32.844/3/2009 în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către intimaţii-reclamanţi.
Intimaţii-reclamanţi, deşi legal citaţi în recurs, nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile învederate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Modificarea unei hotărâri se poate cere în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În baza acestui motiv de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul-recurent formulează critici ce vizează nerespectarea criteriilor înscrise în articolul 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în considerarea cărora trebuia stabilit cuantumului despăgubirilor cuvenite intimaților reclamanți. Din această perspectivă, se constată a fi întemeiate criticile formulate deoarece hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legii speciale care guvernează materia exproprierii.
Instanţa de recurs are în vedere dispoziţiile înscrise în art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 pentru cauză de utilitate publică potrivit cărora „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”, precum şi ce înscrise în alin. (2) al aceluiași articol conform cărora „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum şi instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)”.
Rezultă astfel că textul sus menționat consacră atât criteriile de determinare a despăgubirii, aceasta fiind compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul, respectiv data de referință, în raport cu care se determină cuantumul despăgubirilor legiuitorul statuând expres în cuprinsul textului că acesta este „data întocmirii raportului de expertiză” întocmit în conformitate cu prescripțiile înscrise în art. 25 din lege. Așadar, pentru stabilirea despăgubirilor instanța este datoare să administreze proba cu efectuarea unei expertize de către o comisie de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere criteriile de calcul prevăzute de art. 26 alin. (2) din lege.
În speță, pârâtul Statul român, prin C.N.A.D.N.R. SA a formulat apel și a criticat încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 solicitând în mod expres să se dispună efectuarea unei noi expertize tehnice evaluatoare întocmită în baza prevederilor Legii privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Instanța de apel a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză cu obiectivele stabilite în ședința publică din 6 aprilie 2011, raportul fiind depus la dosar pentru termenul de judecată din data de 7 septembrie 2009, iar răspunsul la obiecțiunile formulate și încuviințate a fost atașat la dosar pentru termenul de judecată din data de 14 martie 2012, respectiv 13 iunie 2012. Rațiunea pentru care tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize în apel a constat în faptul că raportul de expertiză întocmit la fond nu respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că au fost avute în vedere doar prețurile existente în ofertele publicitare, fără a se raporta la prețurile reale de tranzacționare pentru terenurile similare, la momentul întocmirii raportului de expertiză.
În soluția pronunțată, instanţa de apel s-a raportat în procedura de verificare și stabilire a despăgubirilor la momentul exproprierii, concluzionând în interpretarea sintagmei „data întocmirii raportului de expertiză” că aceasta se referă la data întocmirii raportului de evaluare al comisiei de expropriere.
Interpretarea dată de instanţa de prim control judiciar dispozițiilor art. 26 alin. (2) prin raportare la momentul exproprierii imobilului este greşită, neputând fi primit argumentul tribunalului potrivit căruia doar un atare moment în procedura stabilirii despăgubirilor ar întruni cerințele constituționale care statuează caracterul just și prealabil al despăgubirii întrucât, evident, raționamentul expus de tribunal nu este de natură să respecte criteriile expres reglementate de lege. Ca atare, cuantumul despăgubirii trebuie raportat la momentul arătat expres în articolul 26 alin. (2) din lege, respectiv „data întocmirii raportului de expertiză”, indiferent de împrejurarea dacă prețul imobilelor la data întocmirii raportului de expertiză este mai mic sau mai mare decât prețul de la data hotărârii de expropriere.
Este de reținut totodată că printr-o jurisprudenţă constantă, conturată ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate, instanţa de contencios constituţional a concluzionat asupra prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale înscrise în art. 44 alin. (3) referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Se remarcă că textul conține suficiente garanții menite să ocrotească și să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuși procedurii exproprierii. Este evidenţiată totodată îndeplinirea obligației pozitive a statului la nivel normativ atâta timp cât se instituie o procedură clară, precisă, neechivocă în privința stabilirii despăgubirilor, astfel încât instanței judecătorești îi rămâne sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii este justă însă prin raportare strictă atât la dispozițiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, cât şi la cele înscrise în art. 27 din același act normativ potrivit cărora „primind rezultatul expertizei care stabilește cuantumul despăgubirii propuse, instanța îl va compara cu oferta expropriatorului și cu pretențiile expropriatului și va hotărî asupra exproprierii și a cuantumului despăgubirii.”
Din perspectiva verificării legalităţii modului de stabilire a despăgubirilor sub aspectul respectării dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din lege, Înalta Curte constată totodată că determinarea valorii despăgubirii realizată prin omologarea raportului de expertiză efectuat în faza judecării apelului (completat cu răspunsul la obiecțiuni) a fost efectuat eronat atâta timp cât din cuprinsul lucrării și a completării acesteia rezultă că experţii desemnați de instanța de apel s-au raportat în vederea întocmirii noului raport de expertiză tot la metoda de evaluare a preţurilor selectate de pe site-urile de publicitate imobiliară on-line şi nu la preţurile reale de tranzacţionare a unor terenuri similare din aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, acestea din urmă constituind modalitatea de calcul prevăzută expres de dispozițiile legale sus evocate.
Sintagma „preţurile cu care se vând, în mod, obişnuit imobilele” stipulată în art. 26 alin. (2) are semnificaţia de preţ plătit efectiv, respectiv preţul de tranzacţionare a bunului rezultat nemijlocit din contracte de vânzare-cumpărare încheiate efectiv, acesta neputând fi raportat la ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunţurile de mică publicitate sau de pe internet. Din această perspectivă, este eronat şi demersul instanţei de apel de a solicita experților desemnați ca în procedura de stabilire a despăgubirilor aceștia să aibă în vedere contractele de vânzare-cumpărare perfectate în jurul perioadei de 1 iunie 2009, dată la care terenul reclamanților-intimați a fost expropriat, în pofida faptului că textul legal impune în metoda de evaluare ca instanţa să ţină seama de preţurile rezultate din tranzacţiile din zonă realizate la momentul întocmirii raportului de expertiză. În acest context, trebuie avut în vedere că modalitatea de calcul a despăgubirilor reglementată de art. 26 alin. (2) din lege face trimitere expres la prețurile obișnuite de tranzacționare pentru a căror determinare trebuie avute în vedere mai multe prețuri cu care se vând în mod obișnuit imobilele, de același fel, din unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Pe cale de consecință, prin stabilirea despăgubirilor tot în funcție de prețul terenurilor la nivelul anului când a avut loc exproprierea, respectiv anul 2009 și raportat tot la ofertele de pe piaţa imobiliară postate pe internet, cu ignorarea criteriilor şi a momentului de referinţă expres stipulate de lege, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală decurgând din interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor imperative în materia exproprierii, respectiv a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitor la modalitatea de calcul a despăgubirilor, procedeu eronat în raport cu care se constată întemeiată critica recurentului care atrage incidenţa în cauză a motivului de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază, în contextul neregularităţilor identificate în cursul judecării apelului care se răsfrâng în privinţa determinării corecte a situației de fapt, asupra necesității efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate cu privire la imobilul expropriat, cu respectarea strictă a cerințelor imperative înscrise în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la criteriile și momentul de referință în stabilirea despăgubirilor, în scopul de a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Cum o asemenea probă nu poate fi administrată direct în recurs, în raport de dispozițiile art. 305 coroborate cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 323 A din 3 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru ca, în baza efectului devolutiv al apelului, să se stabilească, pe baza unei noi expertize tehnice, cuantumul despăgubirilor printr-o corectă aplicare a legii speciale de reparație în materia exproprierii în funcție de prețurile cu care se vând, în mod real, terenurile de aceeași natură, în unitatea administrativ-teritorială unde este amplasat terenul litigios expropriat, la data întocmirii raportului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 323A din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4075/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
