ICCJ. Decizia nr. 4124/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4124/2013
Dosar nr. 25779/299/2012
Şedinţa publică din 27 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 5 august 2011, sub nr. 56280/3/2011, reclamantul R.I.M.A. a chemat în judecată pe pârâţii Institutul Naţional de Statistică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, solicitând instanţei să oblige pârâţii la următoarele: să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul de 579 mp preluat abuziv din imobilul proprietatea sa din Intrarea B., Bucureşti, sector 1, prin construirea, înăuntrul proprietăţii, a unui zid despărţitor din prefabricate; să plătească contravaloarea lipsei de folosinţă a suprafeţei de 579 mp ocupate abuziv în imobilul menţionat; să plătească daune pentru distrugerea zidului despărţitor originar din beton, pe o lungime de cca. 28 m; să plătească cheltuielile de regularizare a înscrierii imobilului teren în litigiu în registrul funciar şi planurile de cadastru; să efectueze în contul lor următoarele lucrări specificate: desfiinţarea zidului despărţitor prin care 579 mp imobil teren a fost separat abuziv de proprietatea în litigiu; refacerea pe traseul originar a zidului despărţitor dintre cele două imobile din Bucureşti, Intrarea B. şi str. V.A; repararea stricăciunilor serioase produse pe o porţiune de 7-9 metri a zidului despărţitor dintre imobilele de mai sus.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că a constatat faptul deţinerii de către pârâţi a acestei suprafeţe de teren la momentul predării-primirii imobilului conform procesului verbal din 22 martie 2011.
Tribunalul a pus în vedere reclamantului să-şi precizeze şi să-şi evalueze pretenţiile în mod distinct, astfel că, la data de 19 aprilie 2012, acesta a depus la dosar cerere precizatoare, în sensul că primul capăt de cerere, constând în revendicarea terenului preluat abuziv de stat este evaluat la suma de 250.000 RON, al doilea capăt de cerere, constând în plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului este evaluat la suma de 5.000 RON, al treilea capăt de cerere, constând în plata de despăgubiri pentru distrugerea zidului despărţitor originar din beton este evaluat la suma de 1.000 RON, al patrulea capăt de cerere, constând în plata costurilor cadastrului, intabulării şi înregistrării fiscale este evaluat la suma de 500 RON, iar al cincilea capăt de cerere, constând în plata costurilor reparării şi refacerii zidului originar este evaluat la suma de 1.000 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 761 din 19 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declinat competenţa materială a judecării cererii, astfel cum a fost precizată de către reclamant, având ca obiect acţiune în revendicare imobiliară, pretenţii, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut din conţinutul cererii precizatoare că nu există pretenţii cu valoare mai mare de 50.000 RON, sens în care sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. 25779/299/2012, iar, prin sentinţa civilă nr. 8749 din 17 aprilie 2013, această instanţă a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, a suspendat judecata până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Instanţa a avut în vedere că obiectul principal al acţiunii îl reprezintă revendicarea terenului în suprafaţă de 579 mp situat în Bucureşti, Intrarea B., sector 1 şi că din concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat de expert N.G. rezultă că valoarea de circulaţie a imobilului revendicat este de cca. 1.892.153 RON.
Prin urmare, ţinând seama de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., instanţa competentă este tribunalului. Pe de altă parte, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de obiectul capătului principal de cerere, iar împrejurarea că s-au formulat şi alte capete de cerere nu impietează asupra competenţei, dat fiind că sunt capete accesorii, care, faţă de prevederile art. 17 C. proc. civ., sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Prin sentinţa civilă nr. 27 F din 29 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că acţiunea introductivă de instanţă are ca obiect principal revendicarea unui imobil a cărui valoare, stabilită prin expertiză preţuitoare, este de 1.892.153 RON.
Curtea a constată că soluţionarea capătului principal al acţiunii având ca obiect revendicarea, după valoarea imobilului revendicat, se încadrează în dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel încât competenţa în primă instanţă aparţine Tribunalului Bucureşti, iar cererile accesorii cererii principale, potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., sunt în competenţa aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamantul R.I.M.A., susţinând că a apreciat valoarea reală a acţiunii la cca. 60.000 RON, sub limita de 500.000 RON.
Astfel, acţiunea în revendicare imobiliară a fost precizată prin nota de completare din 17 aprilie 2013, în care reclamantul a arătat în mod expres că menţine capetele de cerere b)-e), precum şi că renunţă la capătul de cerere a), întrucât nu există o documentaţie privitoare la suprafaţa reală a terenului litigios (care nu poate fi reconstituită decât prin refacerea zidului despărţitor originar).
Prin urmare, valoarea totală a lucrărilor specificate nu depăşea suma de 60.000 RON, fapt pentru care Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoare Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Ulterior, după efectuarea expertizei de evaluare a terenului (imobil care nu mai făcea însă obiectul cererii reclamantului la acel moment) s-a crescut artificial valoarea celorlalte capete de cerere, aşa încât s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Or, însuşi raportul de expertiză depus arată în concluzie că obiectul acestei probe a constat în determinarea valorii de circulaţie a terenului de 579 mp, fără însă să se precizeze dacă această suprafaţă a fost verificată pe bază de documente, planuri sau prin măsurători. Ca atare, expertiza efectuată de instanţă nu a avut ca scop decât stabilirea unei valori estimative a procesului, nefiind legată în niciun mod de obiectul acestuia, care a vizat restabilirea situaţiei legale prin reconstituirea zidului de despărţire originar.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Deşi nu precizează în mod expres, recurentul-reclamant critică sentinţa recurată ca fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., susţinând că în mod eronat Curtea de Apel Bucureşti nu s-a raportat la sumele indicate în cererea precizatoare cât priveşte stabilirea valorii obiectului cererilor deduse judecăţii, valori menţionate conform preţuirii sale.
Drept consecinţă, deoarece motivele recurentului vizează chiar soluţia pronunţată în procedura regulatorului de competenţă, din perspectiva determinării instanţei competente din punct de vedere material să soluţioneze litigiul de faţă, Înalta Curte se va raporta în cele ce urmează la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În speţă, fără a marca, atât în acţiunea introductivă, cât şi în cea precizatoare, o enumerare a capetelor de cerere formulate, reclamantul a solicitat în primul rând să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul preluat abuziv din Bucureşti, Intrarea B., sector 1, iar mai apoi la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului, a despăgubirilor pentru distrugerea zidului despărţitor, repararea ori refacerea acestuia, dar şi a costurilor cadastrului, intabulării şi înregistrării fiscale.
Prin cererea depusă în Dosarul nr. 25779/299/2012 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamantul indică valoarea obiectului acţiunii ca fiind de 60.000 RON, fără însă a arăta că renunţă la judecata vreunui capăt de cerere, respectiv la cererea de restituire a suprafeţei de 579 mp preluată abuziv de pârâţi.
Instanţa, considerând că evaluarea terenului realizată de reclamant este inferioară valorii de piaţă şi în vederea stabilirii competenţei materiale de soluţionare a pricinii, a dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea evaluare proprietăţii imobiliare, ce a avut drept obiectiv „stabilirea valorii de circulaţie a terenului în suprafaţă de 579 mp, situat în Bucureşti, Intrarea B., sector 1”.
Conform acestui raport, suma stabilită de expert a fost de 1.892.153 RON.
La data de 17 aprilie 2013, reclamantul, invocând lipsa unor documente care să probeze posesia actuală a imobilului în litigiu de către pârâţi, a susţinut că „menţine capetele de cerere din cererea iniţială cu notările b), c), d), e) şi câtimea valorii obiectelor acestor puncte la suma iniţială de 60.000 RON” (nn. această notare a apărut după pronunţarea sentinţei civile nr. 761 din 19 aprilie 2012 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă), constând în: a) restituirea suprafeţei de teren de 579 mp(...); b) desfiinţarea zidului despărţitor (...); c) refacerea pe cheltuiala pârâţilor a zidului demolat (...); d) plata daunelor cauzate prin folosirea suprafeţei în litigiu; e) repararea stricăciunilor produse pe cca. 10 ml (...) .
La aceeaşi dată, când instanţa a luat concluziile părţilor privind excepţia necompetenţei materiale în raport de valoarea terenului stabilită prin raportul de expertiză, reclamantul nu a învederat că renunţă la judecarea cererii având ca obiect revendicarea suprafeţei de 579 mp, solicitare pe care nu a făcut-o nici anterior, aşa cum susţine prin cererea de recurs.
Or, în aceste condiţii, raportându-se la criteriul valoric şi la cele deduse judecăţii de către reclamant conform principiului disponibilităţii (care lasă la libera apreciere a acestuia fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la obiectul acţiunii, de care partea în cauză nu s-a desistat), în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere valoarea de 1.892.153 RON pentru obiectul principal al cererii, revendicare, precum şi prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., potrivit cu care tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu s-au încălcat dispoziţiile legale nici în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 17 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei fiind atrasă de cererea principală, iar nu de cererile accesorii.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.I.M.A. împotriva sentinţei nr. 27F din 29 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.I.M.A. împotriva sentinţei nr. 27F din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4123/2013. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4140/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
