ICCJ. Decizia nr. 4116/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4116/2013
Dosar nr. 1495/59/2012
Şedinţa publică din 27 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19 decembrie 2012, revizuientul C.I. a solicitat, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 1904 din 6 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
În motivare, revizuientul a susţinut că este absolut abuziv şi nelegal felul în care a fost soluţionat recursul formulat de intimata CN C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională Căi Ferate T. în Dosarul nr. 3780/115/2011, în sensul admiterii acestuia în aceleaşi condiţii şi sub aceleaşi motive de fapt şi de drept invocate şi în Dosarul nr. 5971/30/2011, în care un astfel de recurs a fost respins.
De asemenea, a arătat că în considerente singurul element avut în vedere a privit desfiinţarea tuturor posturilor din organigrama angajatorului, în contradictoriu cu probele aduse la dosar ce releva că, în fapt, nu au avut loc disponibilizări în afara de persoana reclamantului, conform listei nominale de disponibilizare.
Aşadar, Curtea de Apel Timişoara a soluţionat discriminatoriu două situaţii similare, având acelaşi obiect, aceleaşi temeiuri juridice şi aceeaşi parte intimată.
Prin precizarea depusă la 15 ianuarie 2013, revizuientul a indicat şi art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că intimata ar deţine înscrisuri cuprinzând state de funcţii şi scheme de normare aferente lunii octombrie 2011. A arătat că aceste acte nu au fost înfăţişate de intimată, iar revizuientul nu a avut interes şi motiv să solicite prezentarea lor.
Prin decizia civilă nr. 199 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de revizuientul C.I. privind revizuirea deciziei civile nr. 1904 din 6 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale (întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi art. 322 pct. 5 C. proc. civ.), a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire (întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.) formulată în contradictoriu cu intimata CN C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională Căi Ferate T. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 C. proc. civ., a fost depăşit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la 6 septembrie 2012, iar cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. a fost înregistrată la 19 decembrie 2012, cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Pe de altă parte, în speţă revizuentul reclamă existenţa unei contrarietăţi între decizia civilă nr. 1904 din 6 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi sentinţa civilă nr. 918 din 26 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă (în Dosarul nr. 5971/30/2011).
Întrucât cele două hotărâri judecătoreşti despre care se afirmă că sunt contradictorii aparţin aceleaşi instanţe, Curtea de Apel Timişoara, competentă, conform dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ. coroborat cu art. 322 pct. 7 C. proc. civ., să soluţioneze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1495/59/2012 la secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., întrucât pentru a beneficia de această cale de atac hotărârea ce se cere a fi revizuită trebuie să se circumscrie situaţiilor limitativ prevăzute de textele de lege indicate.
La dosar s-a depus decizia civilă nr. 2137 din 26 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 918 din 26 martie 2012 pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.
În şedinţa publică din 27 septembrie 2013, Înalta Curte a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, urmând a o soluţiona, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate faţă de excepţia inadmisibilităţii, întrucât cea dintâi este legată de învestirea instanţei, în timp ce cealaltă excepţie vizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aşadar referitoare la calea extraordinară de atac exercitată ca atare.
Înalta Curte reţine, astfel, că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs” (art. 322 pct. 7 C. proc. civ.).
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la art. 322 pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Din actele dosarului rezultă că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la 6 septembrie 2012, iar cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost înregistrată la 19 decembrie 2012, cu încălcarea termenului prevăzut de dispoziţiile legale citate.
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va împli în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Revizuientul putea ca, începând cu 6 septembrie 2012, să exercite calea de atac a revizuirii în termenul prevăzut de art. 324 C. proc. civ. ori să indice cauzele ce l-au determinat să nu procedeze în acest sens decât la data de 19 decembrie 2012.
Cum în pricina de faţă aceste situaţie de excepţie nu a fost probată, respectiv invocată, Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 322 pct. 7, art. 324 alin. (1) şi art. 103 C. proc. civ., astfel cum au fost enumerate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire a deciziei nr. 1904 din 6 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale formulată de revizuientul C.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2013. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 4123/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
