ICCJ. Decizia nr. 4191/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4191/2013
Dosar nr. 49335/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 1 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul Centrul Român pentru administrarea drepturilor artiştilor interpreţi-C.R.E.D.I.D.A.M. în contradictoriu cu pârâta SC K.P. SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâta să achite: suma de 2.501,28 RON reprezentând remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu, în perioada cuprinsă între 1 august 2011-17 noiembrie 2011; suma de 773 RON reprezentând penalităţi legale de întârziere aferente remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 773 din 10 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că pârâta are sediul în municipiul C., judeţul Dolj, iar conform art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face la instanţa sediului ei principal. În speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 8 C. proc. civ. şi nici dispoziţiile art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
La data de 23 aprilie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, care la termenul de judecată din 11 iunie 2013 a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială, pe care a reţinut-o spre soluţionare.
Prin sentinţa nr. 110 din 11 iunie 2013, Tribunalul Dolj, secţia I civilă admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Dolj a reţinut incidenţa dispoziţiile art. 10 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cu care în materia răspunderii civile delictuale este competentă şi instanţa de la locul săvârşirii faptei, respectiv locul producerii prejudiciului, iar locul producerii prejudiciului este locul în care trebuie făcută plata.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 20 decembrie 2012, reclamanta a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la repararea prejudiciului cauzat, reprezentând plata remuneraţiei datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu şi la penalităţile legale de întârziere aferente remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi.
Conform dispoziţiilor art. 5 teza I C. proc. civ. „Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.”
Norma mai sus enunţată instituie regula potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanţei din circumscripţia teritorială în care îşi are sediul pârâtul.
Regula se fundamentează pe ideea de echitate şi anume, aceea că la iniţierea procesului nu se ştie cine are dreptate, fapt pentru care este firesc ca reclamantul să se deplaseze la instanţa de la domiciliul pârâtului.
Pe de alta parte, în favoarea pârâtului pledează prezumţia că nu are nimic a datora reclamantului.
Principiul consacrat de art. 5 C. proc. civ. este adaptat de legiuitor în mod corespunzător şi pentru acţiunile personale îndreptate împotriva persoanelor juridice.
În acest sens, art. 7 alin. (1) C. proc. civ. dispune că cererea îndreptată împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
Potrivit aceluiaşi text, cererea poate fi introdusă şi la instanţa locului unde persoana juridică de drept privat are reprezentanţă, dar numai „pentru obligaţiile ce urmează să fie executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta”.
În speţă, acţiunea este formulată de reclamantul Centrul Român pentru administrarea drepturilor artiştilor interpreţi-C.R.E.D.I.D.A.M. împotriva pârâtei SC K.P. SRL, persoană juridică de drept privat, cu sediul social în municipiul C., judeţul Dolj.
Totodată, este de reţinut că îndeplinirea obligaţiei de plată se poate realiza prin ordin de plată care nu presupune în mod necesar deplasarea la sediul reclamantului, instanţa competentă fiind cea de la sediul pârâtei, reglementată de art. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de considerentele mai sus prezentate, se constată că prezenta cererea de chemare în judecată este una personală prin care reclamantul încearcă valorificarea unui drept de creanţă.
Aşadar, subiectul activ al raportului juridic obligaţional urmăreşte să obţină, prin intermediul instanţei, concursul subiectului pasiv al acelui raport juridic, spre a-şi exercita dreptul de creanţă ce intră în conţinutul raportului juridic dedus judecăţii.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., soluţionarea pricinii este de competenţa Tribunalului Dolj, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4190/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4192/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
