ICCJ. Decizia nr. 4439/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4439/2013
Dosar nr. 5886/3/2012
Şedinţa de la 11 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul S.N.D. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere a chemat în judecată pârâţii Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând în principal anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea deciziei nr. x/2006, precum şi a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior deciziei atacate, iar în subsidiar anularea deciziei atacate şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administraţiei şi Internelor să emită o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să îi valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum şi obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de pensie cuvenite, actualizate cu data inflaţiei la data plăţii efective.
Prin Sentinţa civilă nr. 1641/LM/2011 din data de 23 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 conform cărora cererile îndreptate împotriva altor pârâţi decât CNPAS sau casele teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
A mai reţinut Tribunalul Hunedoara că în ceea ce priveşte Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor se constată că aceasta a fost înfiinţată în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată nu a fost emisă în conformitate cu acest act normativ.
Aşa fiind, prima instanţă învestită a reţinut că, în cauză, contestaţia nu este îndreptată împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii drept pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâţilor respectiv Tribunalul Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 8199 din data de 25 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Bucureşti a reţinut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Totodată a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI) se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate conform dispoziţiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispoziţiile tezei a doua a aceluiaşi articol celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, conform prevederilor celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000 contestaţiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI erau de competenţa instanţei de la sediul pârâtului, în speţă Tribunalul Bucureşti.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, astfel că suntem în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate.
Se constată totodată faptul că cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost introdusă la instanţa de la domiciliul reclamantului la data de 4 martie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogării exprese a Legii nr. 19/2000.
În conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Prin urmare prin Legea nr. 263/2010 competenţa de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost stabilită în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare şi ţinând cont de faptul că în ceea ce priveşte normele de procedură atât Legea nr. 19/2000 cât şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale raportat la C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în momentul în care o lege specială care reglementează un anumit domeniu şi care conţine şi norme de procedură cu privire la competenţă este înlocuită cu o altă lege, din momentul intrării în vigoare a noii legi se aplică prevederile acesteia, competenţa fiind cea stabilită de noua lege. Prin urmare începând cu data abrogării Legii nr. 19/2000 şi intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat în sensul că face trimitere la norma specială procedurală din noua lege care a înlocuit prevederile abrogate.
Faţă de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept reţinând că în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4343/2013. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 593/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
