ICCJ. Decizia nr. 593/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 593/2013
Dosar nr. 9556/3/2009
Şedinţa publică din 8 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă sub nr. 9556/3/2009, reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din României – Asociaţia pentru Drepturi de autor a chemat în judecată pârâtele Primăria Sector 5 Bucureşti şi SC L.A.E.I. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:
1. să fie obligate pârâtele, în baza prevederilor de la pct. 17 din Titlul II al Metodologiei publicate în M. Of. Partea I nr. 857 din 19 octombrie 2006 prin Decizia ORDA nr. 365/2006, să plătească UCMR-ADA, suma reprezentând 15% din bugetul de cheltuieli al spectacolelor Revelion 2008 şi 2009, organizate la Romexpo Bucureşti, la care se adaugă TVA în cota de 19%, suma reprezentând triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate de pârâte în cazul utilizării autorizate a operelor muzicale, prin comunicare publică în cadrul spectacolelor menţionate.
În subsidiar, s-a solicitat:
- să fie obligate pârâtele, în calitate de coorganizatoare ale spectacolelor Revelion 2008 şi 2009, ce s-au desfăşurat la Romexpo Bucureşti, la plata către UCMR-ADA, a remuneraţiei în cuantum de 5% din bugetul de cheltuieli, astfel cum prevede Metodologia publicată în M. Of., nr. 857 din 19 octombrie 2006, Partea I în baza Deciziei ORDA nr. 365/2006, Titlul II, precum şi la plata TVA în cota de 19% aferentă acestor remuneraţii ce reprezintă drepturi patrimoniale de autor pentru opere muzicale;
- pârâtele să fie obligate şi la plata penalităţilor reprezentând 0,2%/zi de întârziere, aferente remuneraţiei neachitate la termen, calculate de la data de 03 ianuarie 2008, respectiv de la data de 03 ianuarie 2009 până la data efectuării raportului de expertiză, potrivit pct. 13, Titlul II al Metodologiei publicate în M. Of., Partea I nr. 857 din 19 octombrie 2006 prin Decizia ORDA nr. 365/2006.
2. să se dispună obligarea pârâtelor ca, în conformitate cu prevederile art. 15 din Titlul II al aceleiaşi Metodologii, să comunice UCMR-ADA un raport, semnat şi stampilat de reprezentanţii legali ai acestora, cuprinzând: denumirea şi data de desfăşurare a spectacolelor Revelion 2008 şi 2009, organizate la Romexpo Bucureşti, precum şi denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecărei opere muzicale, comunicate public în cadrul acestor spectacole.
3. cu cheltuieli de judecată ce vor fi efectuate de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtele au organizat la Romexpo Bucureşti în data de 31 decembrie 2007 şi respectiv, 31 decembrie 2008 spectacolele Revelion 2008 şi Revelion 2009, fără a deţine autorizaţie - licenţă neexclusivă din partea UCMR-ADA.
În cadrul acestor spectacole au concertat mai mulţi artişti interpreţi şi formaţii (Tom Jones, Enrique Iglesias, Mihai Trăistariu, Marcel Pavel, Luminiţa Anghel, Andreea Bănică, Holograf, Voltaj etc.).
S-a învederat că, deşi UCMR-ADA a notificat pârâtele să încheie autorizaţia licenţă neexclusivă, care să le permită comunicarea publică legală a operelor muzicale în cadrul spectacolelor menţionate, acestea au refuzat obţinerea licenţei, astfel că aceste spectacole s-au desfăşurat fără respectarea prevederilor legale şi fără plata remuneraţiilor corespunzătoare (drepturi patrimoniale ale autorilor de opere muzicale).
Potrivit art. 1231 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, gestiunea colectivă este obligatorie pentru comunicarea publică a operelor muzicale.
Prin urmare, întrucât nu au deţinut autorizaţie - licenţă neexclusivă, pârâtele datorează UCMR-ADA suma de 15% (5% X 3), din bugetul de cheltuieli reprezentat de totalitatea cheltuielilor efectuate de pârâte sau de terţi pentru realizarea activităţii de utilizare a operelor muzicale incluzând, dar fără a se limita la: cheltuieli cu onorariile interpreţilor, cheltuielile cu cazarea, cu transportul, cheltuieli pentru locaţia spaţiului de desfăşurare, cheltuieli de sonorizare, cheltuieli de publicitate şi promoţie, cheltuieli de regie, cheltuieli pentru serviciul de pază şi alte cheltuieli de organizare, sumă la care se adaugă TVA.
În conformitate cu prevederile pct. 17 din Titlul II al Metodologiei publicate în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006, Partea I, prin Decizia ORDA nr. 365/2006, în cazul în care sunt comunicate public opere muzicale fără autorizaţie - licenţă neexclusivă, utilizatorul datorează UCMR-ADA triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate dacă utilizarea ar fi avut loc în mod legal.
Reclamanta a mai arătat că, întrucât pârâtele nu i-au comunicat bugetul de cheltuieli al spectacolelor menţionate, respectiv copii ale documentelor contabile nu poate cuantifica sumele pe care pârâtele i le datorează, acestea urmând a fi determinate prin expertiza judiciară contabilă ce se va administra în cauză.
În subsidiar, în cazul în care s-ar respinge al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv dacă pârâtele ar dovedi că au deţinut autorizaţie - licenţă neexclusivă, s-a solicitat să se dispună obligarea acestora la achitarea remuneraţiei reprezentând drepturi patrimoniale ale autorilor de opere muzicale, remuneraţie reprezentând 5% din bugetul de cheltuieli al spectacolelor Revelion 2008 şi Revelion 2009, care s-au desfăşurat în datele de 31 decembrie 2007 şi 31 decembrie 2008 la Romexpo Bucureşti, la care se adaugă TVA.
De asemenea, întrucât pârâtele nu au plătit nici până în prezent remuneraţia datorată, reclamanta arată că acestea datorează şi penalităţile aferente, respectiv 0,2%/zi de întârziere, penalităţi ce vor trebui calculate la 3 zile după data desfăşurării spectacolelor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 13 din Titlul II al Metodologiei publicate în M. Of., Partea I, nr. 857/2006, în baza Deciziei ORDA nr. 365/2006.
În plus, pentru a se asigura posibilitatea repartizării remuneraţiilor către titularii drepturilor patrimoniale de autor, pârâtele (potrivit prevederilor art. l.5 din Titlul II al Metodologiei) au obligaţia de a comunica UCMR-ADA un raport, semnat şi stampilat de reprezentanţii legali ai acestora, cuprinzând: denumirea şi data evenimentelor, precum şi denumirea, autorii şi durata de utilizare a operelor muzicale comunicate public în spectacolele Revelion 2008 şi Revelion 2009.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 13, art. 1231 lit. e), art. 130 lit. b), e) şi h) şi art. 1387 şi art. 139 din Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, Titlul II al Metodologiei publicate în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006, Partea I, prin Decizia ORDA nr. 365/2006.
Prin întâmpinarea formulată la 07 mai 2009, Primăria Sector 5 Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, utilizarea repertoriului muzical în cadrul spectacolelor „Revelion 2008” şi „Revelion 2009” nu a avut loc în scop lucrativ, iar motivaţia acestor evenimente a fost una de ordin strict social, respectiv în interesul comunităţii; de asemenea, preţul biletului de acces a avut caracter social şi, totodată, a reprezentat o parte din contravaloarea mesei festive de revelion, întrucât spectacolele au fost gratuite; pârâta a invocat Titlul II din Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, prin care se defineşte termenul de „utilizare” ca fiind comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ.
În consecinţă, Primăria Sector 5 Bucureşti a învederat că nu este utilizator de opere muzicale în sensul deciziei menţionate, ci este o autoritate a administraţiei publice locale conform dispoziţiilor Legii nr. 215/2001.
A mai arătat că, potrivit pct. 5.3.3 al Contractelor din 05 noiembrie 2007, 06 noiembrie 2007, 10 noiembrie 2008 şi 10 noiembrie 2008, încheiate cu cealaltă pârâtă, producătorul este răspunzător de achiziţionarea drepturilor necesare producerii şi prezentării evenimentului „Revelion 2008” şi răspunzător de achitarea drepturilor de autor şi conexe aferente organizării şi producerii evenimentelor.
Totodată, în raport de prevederile art. 123 din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor şi conexe şi-au exercitat drepturile recunoscute de lege în mod individual, prin contracte de cesiune încheiate cu producătorii celor două spectacole.
Au fost depuse la dosar, în copie: notificările din 14 decembrie 2007, 23 decembrie 2008; extrase din publicaţii şi capturi de pe site-urile de pe internet; contractele din 05 noiembrie 2007, 06 noiembrie 2007, 10 noiembrie 2008 şi 10 noiembrie 2008 încheiate între Primăria Sector 5 Bucureşti în calitate de beneficiar şi SC L.A.E.I. SRL în calitate de producător, cu anexe; facturi fiscale, chitanţe, ordine de plată etc.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză contabilă de către expert I.A.E., depus la dosar la 09 februarie 2010 şi cu privire la care părţile nu au formulat obiecţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 1415 din 04 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sector 5 Bucureşti şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea împotriva acesteia, ca formulată contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acţiunea promovată împotriva pârâtei SC L.A.E.I. SRL, care a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 3.260.613 RON, reprezentând triplul remuneraţiei datorate pentru organizarea spectacolelor Revelion 2008 şi 2009, a sumei de 1.057.872 RON penalităţi de întârziere şi a sumei de 739,15 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de comunicare a raportului cuprinzând denumirea şi data de desfăşurare a spectacolelor Revelion 2008 şi 2009, organizate la Romexpo Bucureşti, precum şi denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecărei opere muzicale comunicate public în cadrul acestor spectacole.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat următoarele:
Prin contractele din 05 noiembrie 2007, 06 noiembrie 2007, 10 noiembrie 2008 şi 10 noiembrie 2008 încheiate între Primăria Sector 5 Bucureşti, în calitate de beneficiar, şi SC L.A. E.I. SRL, în calitate de producător, s-au stabilit condiţiile realizării evenimentelor „Revelion 2008” şi „Revelion 2009” de către producător.
Potrivit art. 5.3.1, producătorul s-a obligat să organizeze, să promoveze şi să producă evenimentele menţionate, sens în care urma să desfăşoare următoarele activităţi: contractarea şi impresarierea artiştilor implicaţi, contractarea furnizorilor pentru asigurarea necesarului tehnic; asigurarea tehnicii necesare; asigurarea design-ului şi decorurilor necesare; asigurarea regiei, coregrafiei şi scenariului serii; prezentarea desfăşurătorului serii, a listei de participanţi şi a devizului de cheltuieli; orice alte activităţi conexe necesare.
Potrivit pct. 5.3.3 al Contractelor încheiate între părţi, „producătorul este răspunzător de achiziţionarea drepturilor necesare producerii şi prezentării evenimentelor; răspunde de achitarea drepturilor de autor şi conexe aferente organizării şi producerii evenimentelor”.
Tribunalul a reţinut că aceste evenimente au avut loc, astfel cum rezultat din extrasele publicaţiilor depuse la dosar şi din capturile de pe site-urile de internet, precum şi din facturile şi ordinele de plată depuse la dosar.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile pct. 17 din Titlul 2 al Metodologiei aprobate prin Decizia O.R.DA. nr. 365/2006.
S-a reţinut că potrivit pct. 1, 2 şi 3 din Titlul 2 al Metodologiei aprobată prin Decizia O.R.DA. nr. 365/2006 „prin utilizare, în sensul prezentului titlu, se înţelege comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, prin interpretarea directă de către artişti sau prin orice alt mijloc tehnic, prin fir ori fără fir, prin care muzica este prezentată în sine sau însoţeşte alte acţiuni, cum ar fi dansul, spectacolul de circ, sportul etc., în spaţii închise sau deschise, în care publicul plăteşte bilete de acces şi/sau consumaţii ori în care au loc acţiuni promoţionale, publicitare, demonstrative şi altele asemenea. 2. Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, oricare persoană juridică sau fizică autorizată care organizează activităţi de natura celor enumerate la pct. 1. 3. Utilizatorii au obligaţia să obţină din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puţin 5 zile înaintea oricărei utilizări prin comunicare publică a operelor muzicale (spectacol, concert etc.), autorizaţia de licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale şi să plătească remuneraţiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în prezentul titlu”.
Pe de altă parte, potrivit pct. 17 din Titlul 2 al Metodologiei aprobată prin Decizia O.R.DA. nr. 365/2006 „pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ fără autorizaţie prin licenţă neexclusivă din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, utilizatorii vor plăti acestuia, cu titlu de daune-interese, o sumă reprezentând triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată. În cazul în care nu se poate determina cuantumul remuneraţiei ce ar fi fost legal datorată de utilizatori, aceştia datorează triplul remuneraţiilor plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeaşi categorie”.
Potrivit pct. 7 şi 8 din Titlul II al Metodologiei aprobate prin Decizia O.R.DA. nr. 365/2006 „baza de calcul minimă în cazul spectacolelor, la care accesul publicului se face pe bază de bilete, organizate în incinte (săli de spectacole, grădini, stadioane etc.), la care se aplică procentele din coloana 1 a tabelului nr. I din prezentul titlu, este reprezentată de valoarea rezultată din înmulţirea numărului total de spectatori (inclusiv numărul de invitaţi) cu preţul mediu al biletelor puse în vânzare. Bugetul de cheltuieli, în sensul prezentei metodologii, reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de utilizator sau de terţi pentru realizarea activităţii ce utilizează operele muzicale incluzând, dar fără a se limita la: cheltuieli cu onorariile interpreţilor, cheltuielile cu cazarea, cu transportul, cheltuieli pentru locaţia spaţiului de desfăşurare, cheltuieli de sonorizare, cheltuieli de publicitate şi promoţie, cheltuieli de regie, cheltuieli pentru serviciul de pază şi alte cheltuieli de organizare”.
În raport de situaţia de fapt reţinută şi de dispoziţiile legale citate, tribunalul a apreciat că pentru organizarea evenimentelor menţionate, era necesară obţinerea unei autorizaţii/licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul celor două evenimente.
Conform celor cuprinse la pct. 5.3.3 din Contractele din 05 noiembrie 2007, 06 noiembrie 2007, 10 noiembrie 2008 şi 10 noiembrie 2008 încheiate între Primăria Sector 5 Bucureşti, în calitate de beneficiar, şi SC L.A. E.I. SRL, în calitate de producător, prima instanţă a apreciat că obligaţia de obţinere a autorizaţiei/licenţă neexclusivă şi de plată a drepturilor de autor şi conexe, revine producătorului evenimentelor, respectiv pârâtei SC L.A. E.I. SRL, motiv pentru care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sector 5 Bucureşti şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea faţă de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, în ce o priveşte pe pârâta SC L.A. E.I. SRL, tribunalul a reţinut că aceasta nu a îndeplinit obligaţiile de a obţine autorizaţia/licenţă neexclusivă şi de a plăti contravaloarea drepturilor de autor şi conexe, ceea ce atrage aplicabilitatea pct. 17 din Titlul 2 al Metodologiei aprobată prin Decizia O.R.DA. nr. 365/2006, respectiv obligaţia acesteia de a plăti triplul sumelor legal datorate cu titlu de remuneraţie pentru drepturile de autor şi conexe.
Din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că bugetul de cheltuieli pentru organizarea Revelioanelor 2008 şi 2009 a fost de 18.266.750,16 lei, din care remuneraţia de 5% este în cuantum de 913.337 lei la care se adaugă TVA de 173.534 lei, iar triplul remuneraţiei este de 2.740.011 lei, la care se adaugă TVA de 520.602 lei.
De asemenea, a rezultat că valoarea penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere conform pct. 13 din Titlul 2 al Metodologiei aprobată prin Decizia O.R.DA. nr. 365/2006, este de 1.057.872 RON.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, tribunalul a dispus obligarea pârâtei SC L.A. E.I. SRL, la plata sumei de 3.260.613 lei reprezentând triplul remuneraţiei datorate pentru organizarea spectacolelor de Revelion 2008 şi 2009, precum şi a sumei de 1.057.872 RON ce constituie penalităţi de întârziere.
În ceea ce priveşte cererea de comunicare a raportului cuprinzând: denumirea şi data de desfăşurare a spectacolelor Revelion 2008 şi 2009, organizate la Romexpo Bucureşti, precum şi denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecărei opere muzicale comunicate public în cadrul acestor spectacole, instanţa a respins-o ca lipsită de interes, reţinând că între înscrisurile privind organizarea evenimentelor menţionate, se regăseşte şi programul artistic, respectiv lista cuprinzând artiştii şi piesele difuzate.
În baza art. 274 C. proc. civ., s-a dispus obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 739,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau în onorariu de expertiză şi taxă judiciară de timbru; totodată, s-a constatat că în ce priveşte onorariul de avocat, solicitat cu prilejul concluziilor pe fond, nu s-a făcut dovada plăţii acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul obligării intimatelor pârâte în solidar la: plata sumei de 3.260.613 RON, reprezentând triplul remuneraţiilor datorate pentru organizarea spectacolelor Revelion 2008 şi 2009; plata sumei de 1.057.872 RON penalităţi de întârziere stabilite prin hotărârea primei instanţe şi comunicarea raportului cuprinzând denumirea şi data de desfăşurare a spectacolelor Revelion 2008 şi 2009, organizate la Romexpo Bucureşti, precum şi denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecărei opere muzicale comunicate public în cadrul acestor spectacole; cu plata integrală a cheltuielilor de judecată corespunzătoare celor două faze procesuale - fond şi apel.
În faza procesuală a apelului, s-a administrat doar proba cu înscrisuri, iar la termenul de dezbaterea pe fond apelului, apelanta reclamantă a precizat că, în condiţiile obligării pârâtelor la plata triplului remuneraţiilor, nu solicită obligarea şi la plata penalităţilor de întârziere.
Prin decizia civilă nr. 251A din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de reclamantă, s-a schimbat în parte sentinţa apelată, astfel: s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei sector 5; s-a dispus obligarea în solidar a celor două pârâte la plata sumei de 3.260.613 lei, reprezentând triplul remuneraţiei datorate pentru organizarea spectacolelor Revelion 2008 şi 2009; s-a dispus obligarea pârâtelor să comunice informaţiile necesare repartizării remuneraţiilor; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata penalităţilor de întârziere; s-a dispus obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în solidar, astfel: 739,15 lei pentru etapa de primă instanţă şi a sumei 3.119,65 lei, reprezentând onorariul avocaţial şi taxa de timbru, pentru etapa procesuală a apelului; au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 Bucureşti, invocată în primul motiv al apelului, a reţinut că reclamanta, în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, are ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune îi este încredinţată de către titulari.
În virtutea prerogativelor stabilite prin „Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale” (publicată în M. Of. nr. 857/19 octombrie 2006, urmare a Deciziei ORDA nr. 365 din 10 octombrie 2006), reclamanta eliberează utilizatorului de opere muzicale solicitant, autorizaţia licenţă neexclusivă şi încasează remuneraţiile datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale. Utilizarea neautorizată este sancţionată cu plata sumei reprezentând triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate (sub forma daunelor-interese).
Comunicarea publică a operelor muzicale poate fi în scop ambiental sau lucrativ, autorizaţia şi plata remuneraţiilor fiind obligatorii în ambele cazuri, cu facilităţi pecuniare în cazul utilizării ambientale. Distincţia între cele două categorii de utilizare este dată, conform definiţiilor cuprinse în Titlurile I şi II ale Metodologiei, pct. 1, în cazul comunicării publice a operelor muzicale în scop lucrativ - şi de plata de către public a unor bilete de acces şi/sau consumaţii, aşa cum este cazul şi în speţă, a apreciat curtea de apel; în aceste condiţii, s-a reţinut a fi nerelevantă apărarea intimatei-pârâte Primăria Sectorului 5 Bucureşti, privind motivaţia unui astfel de eveniment, prin considerente de ordin social, respectiv în interesul comunităţii, întrucât scopul lucrativ al comunicări publice a operelor muzicale este dat de obţinerea unor câştiguri materiale ori nemateriale (de imagine, credibilitate, etc.).
Astfel, în condiţiile în care operează prezumţia scopului lucrativ al comunicării, ca urmare a vânzării unor bilete de acces la spectacole, potrivit Titlului II pct. 17 din Metodologie, s-a apreciat că proba contrarie cade în sarcina pârâtei, ceea ce aceasta nu a făcut, astfel cum prevede art. 1169 C. civ.
Prin urmare, potrivit datelor speţei, s-a apreciat că intimata-pârâtă Primăria Sectorului 5 Bucureşti este utilizator de opere muzicale, conform definiţiilor cuprinse în Metodologia publicată în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006, fiind răspunzătoare, în solidar, alături de coorganizatorul intimata-pârâtă SC L.A. E.I. SRL, a cărui calitate procesuală pasivă a fost reţinută deja prin hotărârea instanţei de fond, ca derivând din clauzele contractuale.
Găsind întemeiat acest motiv de apel, instanţa de apel a constatat că se impune respingerea excepţiei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 Bucureşti.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a statuat că obligaţia de plata către reclamantă a sumei de 3.260.613 lei reprezentând triplul remuneraţiei datorate pentru organizarea spectacolelor Revelion 2008 şi 2009, va fi stabilită în solidar, în sarcina ambelor pârâte.
Cât priveşte comunicarea informaţiilor necesare repartizării remuneraţiilor, la care face referire cel de al doilea motiv de apel, instanţa de apel a constatat că potrivit obligaţiilor şi regulilor referitoare la gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi conexe, cuprinse în art. 127 alin. (1) lit. f), art. 130 alin. (1) lit. h) şi art. 134 lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 15 ale Titlului II al Metodologiei publicate prin Decizia ORDA nr. 365/2006, sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporţional cu utilizarea repertoriului fiecăruia.
Aceasta obligaţie a organismului de gestiune colectivă face necesară existenţa informaţiilor cu privire la utilizarea publică a operelor muzicale, în forma solicitată de către reclamantă, respectiv cu indicarea denumirii, autorilor şi duratei reale de utilizare a fiecărei opere muzicale comunicate public în cadrul spectacolelor în discuţie, Revelion 2008 şi 2009, organizate la Romexpo Bucureşti. Instanţa de apel a apreciat că nu se poate considera că publicarea unor astfel de informaţii parţiale în mass-media reprezintă ori echivalează cu îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în sarcina intimatelor pârâte prin normele juridice anterior invocate.
Ca atare, instanţa de apel a apreciat că se impune a fi stabilită în sarcina pârâtelor, obligaţia de comunicare către reclamantă a raportului cuprinzând datele evocate.
Pe de altă parte, luând în considerare precizarea apelantei-reclamante din etapa dezbaterilor în fond a apelului (în sensul că, în condiţiile obligării pârâtelor la plata triplului remuneraţiilor, nu solicită obligarea şi la plata penalităţilor de întârziere), precum şi posibilitatea de reexaminare în ansamblu a obligaţiei stabilite de prima instanţă, curtea de apel a constatat că se impune schimbarea soluţionării şi în această privinţă, prin respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata penalităţilor de întârziere.
În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta Primăria sector 5 Bucureşti a declarat recurs, prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, în primul rând, recurenta pârâtă a criticat soluţia dată de instanţa de apel asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Astfel, se arată de către recurentă că a depus toate diligentele pentru organizarea spectacolelor cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale privind drepturile de autor şi drepturile conexe. În acest sens, astfel cum s-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, Primăria sector 5 a încheiat contracte de cu un producător de astfel de spectacole (intimata pârâtă SC L.A. E.I. S.R.L) tocmai pentru ca aceasta societate, având experienţă în domeniul producţiei de spectacole, să organizeze spectacolele respective (Revelion 2008 şi respectiv, 2009) într-un cadru legal, cu obţinerea tuturor autorizaţiilor şi licenţelor aferente drepturilor de autor şi drepturilor conexe.
Recurenta susţine că şi-a respectat întocmai obligaţiile contractuale faţă de producătorul spectacolelor (intimata pârâtă SC L.A. E.I. S.R.L), astfel că şi aceasta, în baza aceloraşi raporturi contractuale, era ţinută să îşi respecte propriile sale obligaţii contractuale, între care şi cea privind obligaţia de a solicita şi obţine autorizaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, inclusiv cele emise de UCMR-ADA.
Potrivit punctului 5.3.3 al Contractului din 05 noiembrie 2007 încheiat între recurenta pârâtă (în calitate de beneficiar) şi cealaltă copârâta - SC L.A. E.I. S.R.L (în calitate de producător), cea din urmă este răspunzătoare de achiziţionarea drepturilor necesare producerii şi prezentării Evenimentului (Revelion 2008); răspunde de achitarea onorariilor şi a drepturilor de autor şi conexe, aferente organizării şi producerii Evenimentului; dispoziţii identice sunt stipulate şi la pct. 5.3.3 al Contractului din 06 noiembrie 2007, referitor la producerea şi prezentarea Spectacolului Seniorilor derulat cu aceeaşi ocazie (Revelion 2008), precum şi cu privire la plata onorariilor şi a drepturilor de autor şi conexe, aferente şi acestui eveniment; aceleaşi dispoziţii contractuale au fost reluate şi în contractele încheiat pentru organizarea Revelionului 2009, contracte din 10 noiembrie 2008 (pentru Revelion 2009) şi 10 noiembrie 2008 (Spectacolul Seniorilor).
În aceste condiţii, apare ca justă, temeinică şi legală soluţia pronunţată de prima instanţă, în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Sectorului 5 şi respingerea acţiunii in contradictoriu cu pârâta recurentă, întrucât din contractele anterior enumerate reiese în mod evident faptul că Primăria sector 5 a depus toate diligentele pentru respectarea legislaţiei în vigoare privind drepturile de autor şi drepturile conexe, prin încheierea de contracte de producţie cu producători cu experienţa în domeniu, care şi-au asumat obligaţia contractuală de a obţine autorizaţiile şi licenţele corespunzătoare organizării unor astfel de spectacole; pe de altă parte, recurenta consideră că a făcut dovada bunei sale credinţe, întrucât, la data încheierii acestor contracte şi ulterior, la cea a desfăşurării acestor spectacole avea deplina convingere că producătorul a obţinut toate autorizaţiile şi licenţele necesare pentru derularea acestor evenimente în condiţii de nelegalitate.
Se mai învederează de către recurentă că, în situaţia în care ar fi obligată la plata sumelor respective, ar suferi un prejudiciu cauzat de nerespectarea clauzelor contractuale de către producătorul SC L.A. E.I. S.R.L, astfel încât această pârâtă trebuie obligată de instanţă la repararea prejudiciului.
Potrivit clauzelor de la punctul 5.2 din Contractele menţionate: pentru neexecutare, executare tardivă sau incompletă, din culpa proprie, a obligaţiilor asumate, partea care se face vinovată de nerespectarea prevederilor contractuale va fi obligată la repararea, pe cheltuiala proprie, a prejudiciilor cauzate.
Recurenta mai învederează, în altă ordine de idei că, în cererea de chemare în judecată şi în motivele sale de apel, reclamanta arată faptul că pârâta Primăria Sector 5, în calitate de organizatoare a spectacolelor Revelion 2008 şi Revelion 2009, avea obligaţia să obţină de la UCMR - ADA autorizaţie - licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale, cu cel puţin 5 zile înaintea utilizării prin comunicare publică a operelor muzicale.
Or, în raport cu definiţia legală a noţiunii de utilizare (din cuprinsul Titlului II din Decizia ORDA nr. 365/2006), rezultă, în opinia recurentei, că aceasta nu are calitatea de utilizator, întrucât nu a organizat evenimentele respective în scop lucrativ, ci motivaţia acestor evenimente a fost una de ordin strict social, respectiv în folosul comunităţii; recurenta mai învederează că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 este o autoritate a administraţiei publice locale ce aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local Sector 5, emise în exercitarea atribuţiilor sale legale (printre care este şi aceea de a contribui la organizarea activităţilor ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi de agrement).
Prin urmare, acţiunea de organizare a spectacolelor respective a avut caracter social, fără scop lucrativ, iar preţul plătit de cumpărătorii biletelor nu reprezintă un venit (profit) al instituţiei recurente, ci contravaloarea meniului de revelion (sau o parte din acesta, în cazul Revelionului Seniorilor). Consumaţia a inclus (pe lângă meniul respectiv) şi o serie de alte produse (băuturi răcoritoare, apa, băuturi alcoolice), ce au fost puse la dispoziţia instituţiei pârâte recurente prin contracte de sponsorizare şi oferite gratuit participanţilor. În aceasta situaţie, reiese în mod evident faptul că biletele nu au fost vândute în scopul obţinerii vreunui profit, ci, dimpotrivă, acest preţ a acoperit doar o parte din consumaţia oferită în serile de Revelion; în plus, toate sumele obţinute din vânzarea biletelor nu au fost încasate de Primăria sector 5, ci de prestatorul de servicii de catering, reprezentând o parte din preţul serviciilor prestate.
În ceea ce priveşte capătul de cerere formulat de reclamantă de a i se înainta raportul privind operele muzicale comunicate public în spectacolele Revelion 2008 şi Revelion 2009, desfăşurate la Romexpo, raport care să cuprindă: denumirea şi data evenimentului, denumirea, autorii şi durata operelor muzicale utilizate, recurenta consideră că în mod nelegal şi netemeinic a fost admis de instanţa de apel, în condiţiile în care însăşi reclamata a depus la dosarul de primă instanţă mai multe articole din ziare, ce cuprind toate datele referitoare la desfăşurarea celor două evenimente.
Faţă de motivele invocate, recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii ca nefondat a apelului formulat de reclamantă.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs, depunând însă, cu jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie copii ale deciziilor civile nr. 5724 din 10 octombrie 2008 şi nr. 4851 din 10 aprilie 2009, ale acestei Secţii; recurenta pârâtă a depus la dosar şi concluzii scrise.
Recursul formulat este nefondat, potrivit celor ce urmează.
Principala critică a recurentei pârâte priveşte modalitatea de soluţionare de instanţa de apel a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţie susţinută prin invocarea a două apărări: pe de o parte, că Primăriei sector 5 Bucureşti nu i se poate atribui calitatea de organizator al spectacolelor Revelion 2008 şi Revelion 2009 derulate la Romexpo, iar pe de altă parte, că obligaţia de obţinere a autorizaţiei – licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale din cadrul acestor spectacole sub forma comunicării publice a operelor muzicale în scop lucrativ, precum şi cea consecutivă de achitare a remuneraţiilor datorate cu titlu de drepturi patrimoniale de autor revenea intimatei pârâte SC L.A. E.I. SRL, în virtutea obligaţiilor contractuale dintre cele două pârâte ale pricinii.
Înalta Curte reţine că cele două apărări ale recurentei se exclud, întrucât dacă s-ar infirma calitatea recurentei pârâte Primăria sector 5 Bucureşti de utilizator de opere muzicale, nu ar fi necesară evaluarea apărărilor privind debitorul obligaţiei de plată a remuneraţiilor datorate cu titlu de drepturi de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ, pentru că atare obligaţie revine doar debitorului utilizator.
Premisa de analiză a speţei a fost corect identificată de instanţa de apel care a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 1231 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată şi republicată, dreptul de comunicare publică a operelor muzicale este supus gestiunii colective obligatorii, iar organismul de gestiune colectivă desemnat în calitate de colector unic al drepturilor patrimoniale ale autorilor de opere muzicale este intimata reclamantă UCMR ADA.
Modalitatea de îndeplinire a acestei atribuţii legale de către reclamanta pricinii este guvernată de Metodologia adoptată, în condiţiile legii, în acest scop, publicată în baza Deciziei Directorului General al ORDA nr. 365 din 10 octombrie 2006 în M. Of. al României, Partea I, nr. 857 din 19 octombrie 2006, Titlul II din aceasta fiind dedicat comunicării publice a operelor muzicale în scop lucrativ.
Potrivit pct. 2 din Titlul II al Metodologiei anterior invocate, este utilizator, în sensul prezentei metodologii, oricare persoană juridică sau fizică autorizată care organizează activităţi de natura celor enumerate la pct. 1.
Or, pct. 1 din Titlul II al metodologiei prevede că „Prin utilizare, în sensul prezentului titlu, se înţelege comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, prin interpretarea directă de către artişti sau prin orice alt mijloc tehnic, prin fir ori fără fir, prin care muzica este prezentată în sine sau însoţeşte alte acţiuni, cum ar fi dansul, spectacolul de circ, sportul etc., în spaţii închise sau deschise, în care publicul plăteşte bilete de acces şi/sau consumaţii ori în care au loc acţiuni promoţionale, publicitare, demonstrative şi altele asemenea.”
Conform acestei definiţii cu valoare normativă, rezultă că pentru identificarea categoriei juridice de utilizare, în acest context, criteriul folosit este cel exemplificativ atât pentru indicarea modalităţii în care muzica poate fi prezentă pentru a se circumscrie noţiunii în discuţie, dar şi pentru definirea sintagmei de scop lucrativ.
Dacă în ce priveşte prezenţa muzicii cu prilejul derulării celor două evenimente – Revelion 2008 şi Revelion 2009 recurenta nu contrazice susţinerile intimatei reclamante (fiind depuse în acest sens la dosar chiar contracte încheiate cu artişti interpreţi care au avut prestaţii muzicale cu prilejul celor două spectacole), aceasta contestă însă scopul lucrativ al evenimentelor menţionate, indicând caracterul acestora preponderent social, în interesul comunităţii.
În raport cu definiţia legală anterior citată, Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod legal a înlăturat aceste susţineri ale recurentei întrucât scopul lucrativ nu presupune doar obţinerea unor profituri pecuniare, ci scopul lucrativ se verifică şi atunci când publicul nu plăteşte bilete de acces dar plăteşte consumaţii, ca în speţă (şi astfel cum recurenta însăşi a susţinut cu referire la meniul de revelion), după cum este suficient ca în locul în care se realizează comunicarea publică de opere muzicale acţiunile derulate să fie unele promoţionale, publicitare, demonstrative şi altele asemenea, chiar în absenţa unei plăţi în oricare dintre cele două forme –pentru acces sau consumaţie.
În consecinţă, în mod legal instanţa de apel a confirmat că spectacolele Revelion 2008 şi Revelion 2009 au implicat utilizarea de opere muzicale prin comunicare publică în scop lucrativ pentru care era necesară obţinerea autorizării sub forma licenţei neexclusive din partea intimatei reclamante UCMR ADA (pct. 3 Titlul II din metodologie).
De asemenea, Înalta Curte constată că în speţă se justifică şi calitatea recurentei de utilizator de opere muzicale, calitate ce decurge din cea de organizator al celor două evenimente (de natura celor ce se circumscriu noţiunii de utilizare) şi, ca atare, confirmă calitatea sa procesuală pasivă în cauză, cum legal a stabilit instanţa de apel.
Împrejurarea că recurenta pârâtă a perfectat contractele din 05 noiembrie 2007, 06 noiembrie 2007, 10 noiembrie 2008 şi 10 noiembrie 2008, în calitate de beneficiar, cu intimata pârâtă SC L.A. E.I. SRL, în calitate de producător, nu o exonerează pe recurentă de obligaţiile sale legale decurgând din calitatea de utilizator de opere muzicale (prin comunicare publică în scop lucrativ).
O atare soluţie este cuprinsă în dispoziţiile pct. 14 din Titlul II al metodologiei care instituie o obligaţie solidară în sarcina persoanelor fizice sau juridice care organizează sau produc împreună un spectacol, obligaţie având ca obiect obţinerea autorizaţiei prin licenţă neexclusivă de plată a remuneraţiei pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, care sunt consideraţi astfel coorganizatori.
Aceste obligaţii solidare (obţinerea autorizaţiei şi plata remuneraţiilor) se nasc în baza normei invocate (solidaritate legală pasivă, în acest caz întrucât implică pluralitatea de debitori), iar specificul lor este acela nu se divid între subiectele raportului juridic obligaţional (ca în cazul obligaţiilor conjuncte sau divizibile).
Cu toate acestea, prin invocarea clauzei contractuale de la 5.3.3 al contractului din 05 noiembrie 2007 (clauză identică şi în celelalte trei contracte încheiate între pârâtele cauzei), recurenta nu susţine divizibilitatea obligaţiilor menţionate ci existenţa unei obligaţii în sarcina exclusivă a copârâtei SC L.A. E.I. SRL.
Înalta Curte constată că un astfel de efect nu poate fi recunoscut contractelor evocate în raport cu intimata reclamantă care are calitatea de terţ faţă de acestea, dat fiind principiul relativităţii efectelor convenţiilor (art. 973 C. civ.).
Un atare efect însă ar fi putut fi generat doar prin încheierea unei novaţii cu schimbare de debitor, sens în care prevede în mod expres art. 1137 alin. (1) C. civ.: „codebitorii sunt liberaţi prin novaţiunea făcută între creditori şi unul din debitorii solidari”; acelaşi efect era posibil şi prin transformarea obligaţiei cu pluralitate de debitori pe calea delegaţiei perfectă (art. 1132 – 1133 C. civ.).
Prin urmare, novaţia subiectivă ca modalitate de transformare a obligaţiilor este o convenţie tripartită, astfel că ea nu poate fi încheiată doar între codebitorii solidari, fără ca şi creditorul să fie parte la convenţie şi să consimtă în acest sens, ceea ce este pe deplin valabil şi în cazul delegaţiei perfecte; or, în speţă, intimata reclamantă UCMR ADA a fost şi a rămas terţ faţă de aceste convenţii încheiate între codebitori, iar obligaţiile stipulate între părţi doar în sarcina intimatei pârâte, îi sunt inopozabile.
Nici calificarea aceloraşi contracte ca generând raporturi obligaţionale specifice contractului de mandat nu era de natură a permite concluzia susţinută de către recurentă în sensul stabilirii obligaţiilor reclamate prin formularea cererii de chemare în judecată doar în sarcina intimatei pârâte, pe de o parte, în baza aceleiaşi reguli a relativităţii efectelor convenţiilor, iar pe de altă parte că în virtutea contractului de mandat nu se sting obligaţiile mandantului însuşi, ci acestea, în îndeplinirea obligaţiilor sale este reprezentat de mandatar care acţionează atât pentru sine (codebitor solidar) cât şi în numele şi pe seama mandantului.
În consecinţă, într-o corectă aplicare a dispoziţiilor pct. 14 din Titlul II al metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică în scop lucrativ, instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei pârâte şi a dispus obligarea sa în solidar, în calitatea de coorganizator al celor două evenimente, împreună cu cealaltă pârâtă a cauzei, la plata remuneraţiilor legal datorate către intimata reclamantă în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale ale autorilor de opere muzicale din repertoriul protejat.
Argumentul soluţiei creării unui prejudiciu în patrimoniul recurentei nu poate fi reţinut în cazul nesocotirii unei obligaţii legale (utilizarea de opere muzicale prin comunicare publică în scop lucrativ, pentru care era ţinută la plata unor remuneraţii), după cum nu poate fi reţinut nici pentru stabilirea calităţii de debitor al acestor obligaţii exclusiv în sarcina intimatei pârâte pârâtă SC L.A. E.I. SRL, pentru cele deja arătate; în plus, raporturile dintre părţile contractante puteau fi eventual reglate prin promovarea unei cereri în răspundere civilă contractuală (art. 5.2 din contract) pe calea unei cereri de chemare în garanţie (potrivit art. 60 – 63 C. proc. civ.), de care însă recurenta nu a făcut uz în pricina de faţă.
Înalta Curte constată că şi capătul de cerere privind obligarea recurentei pârâte de a comunica intimatei reclamante raportul cuprinzând denumirea şi data evenimentului, denumirea, autorii şi durata operelor muzicale utilizate, a fost în mod legal soluţionat, într-o corectă aplicarea a dispoziţiilor de la pct. 15 din Titlul II din aceeaşi metodologie, întrucât cele depuse la dosar (articole din ziare, capturi ale unor site-uri de pe internet) nu reprezintă îndeplinirea acestei obligaţii legale; astfel, norma indicată prevede că acest raport se depune la sediul organismului de gestiune colectivă şi trebuie să cuprindă datele menţionate, date care trebui să fie complete şi precise (dat fiind scopul acestei obligaţii – repartizarea remuneraţiilor cuvenite fiecărui autor, în raport cu proporţia utilizării repertoriului său); totodată, aceste date trebuie a fi indicate în mod integral, iar nu doar unele dintre acestea, rigoare ce nu se poate regăsi şi este chiar improprie unor articole din mass media al căror scop, în genere, este unul de natură pur informativă ori publicitară.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata reclamantă în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Sectorului 5 Bucureşti împotriva deciziei nr. 251/A din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pe recurenta pârâtă Primăria Sectorului 5 Bucureşti la 3.100 lei către intimata reclamantă Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru drepturi de Autor UCMR-ADA reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3382/2013. Civil. Acţiune în declararea... | ICCJ. Decizia nr. 596/2013. Civil → |
|---|
