ICCJ. Decizia nr. 459/2013. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Contestaţie în anulare - Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 459/2013
Dosar nr. 4502/1/2012
Şedinţa publică din 05 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1241 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia I-a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.R.I., împotriva sentinţei nr. 171 din 24 ianuarie 2012 dată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, în dosarul nr. 4273/285/2011.
A fost respinsă astfel, în mod irevocabil, contestaţia formulată de C.R.I. împotriva deciziei nr. R/22610 din 12 aprilie 2011, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava prin care acestuia i s-a respins cererea vizând acordarea pensiei de invaliditate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că reclamantul i-a adresat cererea în discuţie pârâtei, în cursul lunii ianuarie 2011, când se afla în vigoare Legea nr. 263/2011, astfel că nu se mai puteau aplica la această dată dispoziţiile Legii nr. 19/2000.
În acest context, se arată, este lipsită de relevanţă, cât priveşte legea aplicabilă, data la care s-a stabilit diagnosticul privind starea de invaliditate.
Tot astfel, chiar decizia medicală nr. 382 din 17 ianuarie 2011 prin care contestatorului i s-a stabilit gradul de invaliditate, a fost emisă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2011.
Împotriva susmenţionatei decizii, dată în recurs, a formulat contestaţie în anulare, contestatorul C.I.R. care, fără a indica temeiul pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac, aduce critici care ţin exclusiv de soluţionarea în fond a litigiului arătând că decizia medicală asupra capacităţii de muncă a fost tardiv emisă, la 17 ianuarie 2011, din culpa serviciului de expertiză a capacităţii de muncă din cadrul Casei de pensii Suceava, situaţie în care trebuiau avute în vedere prevederile O.U.G. nr. 94/2010.
La termenul din 5 februarie 2013, înalta Curte a pus în discuţie necompetenţa sa materială în soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac, în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit textului mai sus citat, contestaţia în anulare, se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Regula enunţată astfel de legiuitor, este determinată de însăşi natura contestaţiei în anulare, de a constitui o cale extraordinară de atac de retractare iar nu de reformare.
Astfel, prin intermediul contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar obişnuit, situaţie în care - în toate cazurile - competenţa aparţine instanţei ce a pronunţat hotărârea, iar nu unei instanţe superioare.
Or, astfel cum sunt formulate, prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ. se constituie în dispoziţii de competenţă, care sunt de ordine publică.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, competenţa soluţionării cauzei urmează a fi declinată, în favoarea Curţii de Apel Suceava, instanţă care pronunţat hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa soluţionării cauzei având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I.R. împotriva deciziei nr. 1241 din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava - Secţia I Civilă în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 februarie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 458/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 460/2013. Civil. Actiune in raspundere... → |
---|