ICCJ. Decizia nr. 4645/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4645/2013
Dosar nr. 2754/100/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1552 din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosar nr. 2754/100/2009, s-a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de intimatul Primarul Oraşului Baia Sprie, s-a dispus respingerea contestaţiei formulată de petenţii K.N., K.B. şi S.T. împotriva Dispoziţiei nr. 349 din 4 martie 2009 emisă de intimatul Primarul Oraşului Baia Sprie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Decizia contestată a fost comunicată petenţilor prin avocat la data de 10 aprilie 2009 şi plângerea a fost înregistrată la data de 7 mai 2009 deci cu respectarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pe fondul plângerii, instanţa a reţinut următoarele:
Imobilul în cauză a fost expropriat în anul 1942, aşa cum reiese din înscrierea de sub B1, din C.F. nr. X Baia Sprie.
În perioada exproprierii (1942) teritoriul Transilvaniei şi al Maramureşului aparţinea de statul maghiar. Pe acest teren, statul maghiar, prin Întreprinderea Minieră de Stat a construit locuinţe pentru mineri.
La data formulării plângerii, casele sunt locuite de moştenitorii celor care le-au primit de la întreprinderea la care au lucrat şi sunt cumpărate şi intabulate pe aceştia, şi anume: la nr. a din Colonia D.V. (denumirea străzii) locuieşte familia numitului D.I., la nr. b, O.E., la nr. c, K.A., iar la nr. d, B.D., case construite în anul 1944 şi folosite pe tot parcursul anilor până în prezent, ceea ce dovedeşte că aceste terenuri nu au fost restituite petenţilor niciodată după data exproprierii din 1942.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.
Prin Decizia civilă nr. 143/A din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, s-a respins apelul declarat de reclamanţi.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că întrucât imobilul în litigiu a fost supus unei exproprieri anterior datei de 6 martie 1945, care constituie data începând cu care, în ipoteza unor preluări abuzive sau fără titlu de către Statul Român devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în mod corect prima instanţă a reţinut că acest act normativ nu este incident, astfel încât plângerea împotriva dispoziţiei de respingere pe acelaşi temei nu este întemeiată.
Sfera de cuprindere în timp a preluărilor abuzive este expres limitată la intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nicio preluare situată temporal anterior sau ulterior acestui interval neputând face obiectul unei pretenţii întemeiată pe dispoziţiile acestei legi.
Este adevărat că la data de 9 februarie 1974 imobilul a fost preluat de către Statul Român, însă preluarea s-a făcut de la Întreprinderea Minieră de Stat şi nu de la antecesorul reclamanţilor.
Critica vizând nelegala reţinere a faptului că topograficele în litigiu nu au făcut obiectul dezbaterii succesiunii din 1958 s-a considerat a fi nefondată.
Potrivit încheierii C.F. nr. Y, s-a dispus intabularea certificatului de moştenitor nr. x/1957 eliberat de notariatul de Stat Baia Mare, în urma dezbaterii succesorale după defunctul K.S. Dezbaterea succesorală a vizat numere top a, b, c, d şi e, în condiţiile în care imobilul ce face obiectul notificării este evidenţiat sub nr. top f, g, h şi i.
Reiese că la momentul dezbaterii succesiunii după antecesorul reclamanţilor, imobilele ce fac obiectul notificării nu au fost cuprinse în dezbaterea succesorală, acestea aflându-se la momentul respectiv în proprietatea Întreprinderii Miniere de Stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii K.N., S.T.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 1 iulie 2010.
La termenul de la 6 iunie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a depus la dosar dovada că recurentul-reclamant K.N. a decedat la data de 21 ianuarie 2010 şi că există indicii că ar fi decedat şi intimata-reclamantă K.B.
La 2 iulie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 21 octombrie 2013, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul de la 6 iunie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a depus la dosar dovada că recurentul-reclamant K.N. a decedat la data de 21 ianuarie 2010 şi că există indicii că ar fi decedat şi intimata-reclamantă K.B.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii K.N., S.T. împotriva Deciziei civile nr. 143/A din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4644/2013. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4646/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
