ICCJ. Decizia nr. 4644/2013. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4644/2013
Dosar nr. 3906/32/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la 2 august 2002, reclamanta K.E. a chemat în judecată Primăria municipiului Piatra-Neamţ, solicitând, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a suprafeţei de teren rămase libere din suprafaţa totală de 783 mp situată în Piatra-Neamţ, str. S. şi despăgubiri pentru casa de locuit expropriată de pe acest teren şi demolată.
Prin aceeaşi acţiune, reclamanta a solicitat să se dispună şi anularea oricărui act de înstrăinare (vânzare, cumpărare sau concesionare) a imobilului respectiv, act pe care îl consideră nevalabil şi lovit de nulitate absolută, deoarece se întemeiază pe acte normative a căror valabilitate a expirat şi permite folosirea abuzivă de către stat a terenului.
Judecătoria Piatra-Neamţ şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ (Sentinţa civilă nr. 5838 din 2 septembrie 2002), competent să judece în primă instanţă, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cererile întemeiate pe dispoziţiile acestui act normativ.
La rândul său, Tribunalul Neamţ a procedat, la termenul de judecată din 14 martie 2003, la disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare şi concesiune şi, apreciind că soluţionarea lui este de competenţa instanţei de drept comun, a pronunţat cu privire la acest capăt de cerere Sentinţa civilă nr. 138 C din 4 aprilie 2003, prin care a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Constatând prin aceasta existenţa unui conflict negativ de competenţă, tribunalul a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bacău, ca instanţă în drept să hotărască asupra conflictului ivit, potrivit art. 22 pct. 2 C. proc. civ.
Curtea de Apel a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei în favoarea Tribunalului Neamţ (Sentinţa civilă nr. 8 din 19 martie 2003).
Întrucât între timp Tribunalul Neamţ a soluţionat acţiunea principală a reclamantei, pe care a respins-o ca prematur formulată (Sentinţa civilă nr. 189 din 16 mai 2003), capătul de cerere având ca obiect anularea actelor juridice încheiate de Primăria municipiului Piatra-Neamţ a fost înregistrat separat, formându-se Dosarul nr. 1652/C/2001.
Având în vedere completările şi precizările făcute de reclamantă pe parcursul judecăţii, în cauză calitatea de pârâţi o au Primăria municipiului Piatra-Neamţ şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, iar obiectul litigiului îl constituie anularea oricăror acte de înstrăinare încheiate de Statul Român cu privire la terenul situat în Piatra-Neamţ, str. A.L. (fostă str. S.), expropriat împreună cu construcţia existentă pe el, în baza Decretului nr. 39/1973 şi constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei pentru executare de lucrări din 19 noiembrie 1975 emisă de fostul Consiliu popular judeţean Neamţ, în baza căreia, după punerea în aplicare a decretului de expropriere, a fost edificată pe terenul în litigiu Grădiniţa cu program săptămânal "V.F.".
De asemenea, la data de 20 ianuarie 2004, au formulat cerere de intervenţie numiţii P.B.T. şi H.E., care au solicitat, în interes personal, să fie respinsă acţiunea reclamantei, deoarece ei sunt moştenitorii defunctei P.E., născută P.B., şi nu reclamanta.
Prin Sentinţa civilă nr. 182/C din 20 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-au dispus următoarele: s-a respins ca lipsită de obiect acţiunea în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare sau concesionare pentru terenul situat în Piatra-Neamţ, str. S., judeţul Neamţ; s-a respins capătul de cerere privind anularea autorizaţiei pentru executare de lucrări din 19 noiembrie 1975 emisă de fostul Consiliu Popular al judeţului Neamţ pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Piatra-Neamţ şi a Inspectoratului Şcolar al judeţului Neamţ; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de P.B.T. şi H.E.; au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea actelor juridice al căror obiect l-au constituit imobilele din Piatra-Neamţ, str. B. şi str. B. (fostă T.) judeţul Neamţ şi restituirea în natură a acestor imobile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Este lipsită de obiect cererea generic formulată, prin care reclamanta a solicitat, la 2 august 2002, "anularea vânzării, cumpărării ori concesionării" terenului în litigiu, deoarece astfel de acte juridice nu s-a dovedit a fi fost încheiate.
Cât priveşte autorizaţia în baza căreia s-a construit pe teren o grădiniţă, cei doi pârâţi nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nici unul dintre ei nu este succesor de drepturi şi obligaţii al emitentului respectivului act juridic, al cărui continuator este Consiliul judeţean Neamţ.
Celelalte aşa-zise capete de cerere privind alte imobile decât cel în litigiu au fost respinse ca inadmisibile nu numai pentru că Tribunalul a fost învestit de Curtea de Apel Bacău cu soluţionarea lor, dar şi pentru faptul că ele formează obiectul unor alte dosare, aflate în diferite faze procesuale(unele chiar pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Cele mai sus reţinute au impus şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenţie deduse judecăţii, dată fiind respingerea acţiunii reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 31 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamantă.
În motivarea soluţiei sale, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii trebuie să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, or, Dosarul nr. 1652/C/2003 format după disjungere a avut ca obiect doar imobilul din str. A.L. (fostă str. S.) nu şi celelalte imobile pentru care reclamanta a formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001.
Cu privire la imobilele din str. B. şi str. B. (fostă T.), s-au pronunţat hotărâri irevocabile în alte cauze, iar în ce priveşte cele două contracte de vânzare-cumpărare menţionate în cererea de apel, acestea nu au făcut obiectul judecăţii la instanţa de fond, astfel că instanţa nu a putut analiza cererea de anulare a acestora, faţă de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta K.E.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 aprilie 2010.
La termenul de la 17 ianuarie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoştinţa instanţei că intimata-intervenientă H.E. a decedat.
La 10 august 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 21 octombrie 2013, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul de la 17 ianuarie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoştinţa instanţei că intimata-intervenientă H.E. a decedat.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 17 ianuarie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu arătarea moştenitorilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta K.E. împotriva Deciziei civile nr. 31 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4643/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4645/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
