ICCJ. Decizia nr. 4642/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4642/2013
Dosar nr. 3382/1/2013
Şedinţa publică din 21 octombrie 2013
Asupra cererii de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 7 iunie 2013 sub nr. 3382/1/2013, T.G. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 2186 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, solicitând anularea acesteia, întrucât este contradictorie Deciziilor nr. 5853 din 1 octombrie 2012 şi nr. 1447 din 18 martie 2013 ale aceleiaşi instanţe.
În dezvoltarea motivelor de revizuire, s-a învederat că începând cu data de 1 iulie 2005 a fost furat de toate drepturile de pensie cuvenite potrivit stagiului de cotizare de 45 ani, 8 luni şi 18 zile, întrucât experţii contabili nu au aplicat toate majorările prevăzute de lege.
Revizuentul mai susţine că Deciziile nr. 2186 din 15 aprilie 2013, nr. 5853 din 1 octombrie 2012 şi nr. 1447 din 18 martie 2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt netemeinice, nelegale şi contradictorii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 C. proc. civ.
La termenul din 21 octombrie 2013, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
În primul rând, trebuie arătat că, deşi revizuentul a indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 C. proc. civ., din cuprinsul cererii rezultă că invocă contrarietatea Deciziilor nr. 2186 din 15 aprilie 2013, nr. 5853 din 1 octombrie 2012 şi nr. 1447 din 18 martie 2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, însă în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
În speţă, revizuentul invocă contrarietatea unor hotărâri pronunţate în acelaşi dosar.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 5853 din 1 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de T.G. împotriva Deciziei civile nr. 4324 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, T.G. a formulat contestaţie în anulare, ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1447 din 18 martie 2013.
Revizuentul T.G. a formulat cerere de completare a dispozitivului acestei din urmă decizii, în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 2186 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Toate deciziile pretins potrivnice au fost pronunţate în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a municipiului Bucureşti.
Se constată astfel că cele trei decizii cu privire la care revizuentul susţine că ar fi contradictorii au fost pronunţate în acelaşi dosar, prin prima decizie soluţionându-se recursul, prin cea de-a doua decizie, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei din recurs, iar prin ultima, cererea de completare a dispozitivului acestei din urmă hotărâri, astfel că nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate în dosare diferite.
Aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
În atare situaţie, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.G. împotriva Deciziei civile nr. 2186 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 6336/1/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4641/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 4643/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
