ICCJ. Decizia nr. 4672/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4672/2013
Dosar nr. 1513/305/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 octombrie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 1513/305/2013, pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, la data de 15 martie 2013, petenta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CV nr. 00000001103 din 06 martie 2013, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal contestat.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.761 din 04 iunie 2013, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiorii de Vede.
În pronunţarea acestei sentinţe, s-a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională este cea în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Pentru a stabili care este locul săvârşirii contravenţiilor reţinute în sarcina petentei, în sensul dispoziţiei citate, trebuie avute în vedere, pe de o parte, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - pentru prima contravenţie, care impune angajatorului obligaţia de a încheia contracte individuale de muncă tuturor persoanelor pe care le primeşte la muncă. Or, această obligaţie poate fi executată numai la sediul angajatorului persoană juridică, şi nu la punctul de lucru al acesteia, care nu poate fi asimilat sediului. În mod corelativ, neîndeplinirea obligaţiei de a încheia contracte de muncă nu s-ar putea săvârşi altundeva decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia.
Situaţia este identică şi în cazul celei de-a doua contravenţii prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011, în acord cu care beneficiarul va înainta lunar, până cel târziu la data de 5 a fiecărei luni, către inspectoratul teritorial de muncă unde îşi are sediul un extras al Registrului de evidenţă a zilierilor conţinând înregistrările din luna precedentă. În mod corespunzător, neîndeplinirea acestei obligaţii, cu consecinţa întrunirii elementelor constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) coroborat raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011 va avea loc tot la sediul beneficiarului, şi nu la punctul său de lucru.
În cauză, petenta are sediul în loc. Scrioaştea, jud. Teleorman, iar în mun. Sf. Gheorghe are înregistrat doar un punct de lucru, pe str. Mică, astfel că, pentru considerentele expuse, s-a reţinut că locul săvârşirii faptelor contravenţionale reţinute în sarcina petentei este loc. Scrioaştea, unde se află sediul acesteia, iar nu mun. Sf. Gheorghe. Or, loc. Scrioaştea se află în raza teritorială a Judecătoriei Roşiorii de Vede.
Judecătoria Roşiorii de Vede, prin Sentinţa civilă nr. 2229 din 04 septembrie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiorii de Vede, sesizând Înalta Curte pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre cele două instanţe.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei se trimite judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. Nu există pentru părţi posibilitatea de a stabili ca litigiul să fie soluţionat de către o altă instanţă, fiind vorba astfel de o competenţă teritorială exclusivă.
Petenta a fost sancţionată contravenţional întrucât la punctul de lucru din localitatea Sf. Gheorghe au fost depistate mai multe persoane care nu aveau încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. De asemenea, petenta avea obligaţia să depună la ITM Covasna un extras al registrului de evidenţă a zilierilor, cu înregistrările din luna precedentă, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2011.
Potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii contravenţia constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unor contracte de muncă. Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condiţiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă şi folosirea muncii în lipsa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale constă în acţiunea imputată petentei, care foloseşte o astfel de muncă, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând muncă în afara condiţiilor impuse de lege.
Legiuitorul nu a înţeles să sancţioneze inexistenţa contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii şi în consecinţă contravenţia se săvârşeşte în locul în care au fost identificate persoanele prestând muncă fără forme legale.
În rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii şi constă în "primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi Cod".
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluţionare "locul săvârşirii contravenţiei" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanţa competentă a o soluţiona a fost stabilit sediul angajatorului deoarece la acel loc se săvârşeşte inacţiunea care constă în neîncheierea contractului de muncă (Judecătoria Roşiorii de Vede) şi, dimpotrivă, punctul de lucru unde s-a desfăşurat controlul inspectorilor I.T.M. Covasna, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfăşurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Sfântu Gheorghe).
A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Or, potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenţia constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condiţiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis conţinutul contravenţiei de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligaţia încheierii contractului de muncă, obligaţie care privită în sine nu atrage nicio consecinţă juridică dacă nu are ca rezultat şi folosirea muncii.
De aici rezultă că legiuitorul nu a sancţionat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii, şi, în consecinţă, contravenţia se săvârşeşte, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenţei contractelor de muncă constituie obiectul contravenţiei în litigiu, ci folosirea muncii în absenţa lor, situaţie care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând muncă fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora, în absenţa condiţiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul contravenţiei nu constă în verificarea condiţiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât şi oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiţia impusă de lege, aceea a existenţei contractului de muncă.
În consecinţă, dat fiind faptul că persoanele au fost surprinse la punctul de lucru din localitatea Sfântu Gheorghe al angajatorului, ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii fără forme legale aşa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii.
Competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale statuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 135 alin. (1) NCPC, aparţine Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru al societăţii petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4670/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4673/2013. Civil. Suspendare executare... → |
|---|
