ICCJ. Decizia nr. 47/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 47/2013
Dosar nr. 35356/301/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 15 ianuarie 2013
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 3 august 2012 sub număr 4214/270/2012, contestatoarea SC O.P. SA BUCUREŞTI a formulat contestaţie împotriva formelor de executare emise în Dosarul nr. 123/2010 al BEJ, în contradictoriu cu intimaţii BEJ B.J. şi S.G., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună suspendarea executării silite în dosarul mai sus-indicat, anularea Somaţiei nr. 123/2012 din data de 26 iulie 2012, anularea Procesului-verbal nr. 123/2012 din data de 26 iulie 2012, anularea raportului de expertiză extrajudiciară contabilă din data de 27 iulie 2012, anularea adresei de înfiinţare a popririi către B. şi înregistrată sub nr. X din 1 august 2012, anularea adresei de înfiinţare a popririi către B. şi înregistrată sub nr. Y din 1 august 2012, anularea tuturor actelor de executare silită, a somaţiilor emise, a proceselor-verbale de cheltuieli de executare şi a rapoartelor de expertiză, precum şi a actelor de executare ulterioare acestora, restabilirea situaţie anterioare executării prin restituirea sumelor executate, potrivit art. 4042 C. proc. civ., obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esenţă că executarea silită este nelegală întrucât suma de bani stabilită prin titlu executoriu, Decizia civilă nr. 935 din 6 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, a fost executată silit prin poprire asupra conturilor bancare aparţinând SC O. SA, deschise la terţul poprit B. SA Bucureşti, la data de 19 iulie 2012.
Intimatul S.G. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.
La dosar a depus întâmpinare şi intimatul BEJ B.J., care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin Sentinţa nr. 2944 din 23 august 2012 Judecătoria Oneşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află sediul terţului poprit.
Prin Sentinţa civilă nr. 16670 din 30 octombrie 2012 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Instanţă a reţinut în urma analizei actelor ce compun dosarul de executare al BEJ B.J., că din nici un act din dosar nu a rezultat că a fost înfiinţată poprirea asupra vreunui cont al contestatoarei deschis la un terţ poprit aflat în raza teritorială a Sectorului 3 Bucureşti, deşi, O.P. SA figurează cu mai multe conturi active deschise la B. Sucursala Unirea Bucureşti şi că împotriva contestatoarei au fost efectuate atât acte de executare specifice executării silite prin poprire, dar şi a executării silite imobiliare în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Oneşti.
Cum prin acţiunea introductivă, contestatoarea a indicat că solicită anularea actelor de executare silită din Dosarul nr. 123/2012 al BEJ B.J., iar prin capătul opt al cererii de chemare în judecată a cerut şi anularea tuturor actelor de executare silită, a somaţiilor emise, a proceselor-verbale de cheltuieli de executare şi a rapoartelor de expertiză, precum şi a actelor de executare ulterioare acestora, instanţa a reţinut că în mod cert contestatoarea SC O.P. SA a înţeles să conteste inclusiv executarea silită imobiliară pornită împotriva sa în dosarul de executare nr. 123/2012 al BEJ B.J.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a înaintat cauza, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Oneşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În cauză, Judecătoria Oneşti, a fost sesizată cu o cerere prin care contestatoarea SC O.P. SA Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii BEJ B.J. cu sediul în Moineşti, judeţul Bacău şi S.G., a formulat contestaţie la executare împotriva executării care face obiectul Dosarului nr. 123/2010 al BEJ B.J., solicitând anularea tuturor formelor de executare şi restabilirea situaţiei anterioare executării.
Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Conform art. 3734 alin. (1) C. proc. civ., când, privitor la aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe executări silite, instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv adresa de înfiinţare a popririi din data de 26 iulie 2012, primită la data de 27 iulie 2012 de Sucursala Bacău, procesul-verbal de situaţie încheiat la data de 30 iulie 2012 şi somaţia imobiliară din data de 6 august 2012, rezultă că în cauză primele acte de executare au fost întocmite de către B.E.J. B.J. cu sediul în Moineşti.
Mai mult decât atât, actele de executare silită imobiliară privesc un imobil în suprafaţă de 450 mp din intravilanul oraşului Slănic Moldova, jud. Bacău şi vila R. situată în oraşul Slănic Moldova, jud. Bacău.
Cum contestaţia este îndreptată împotriva actelor de executare, prin care se invocă nesocotirea anumitor reguli de procedură a executării silite şi săvârşirea unor acte de executare nelegale, solicitându-se desfiinţarea acestor acte, se constată că, competenţa aparţine instanţei de executare în raza căreia s-a început executarea, respectiv a Judecătoriei Oneşti.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) şi art. 3734 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 635/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 459/2013. Civil → |
|---|
