ICCJ. Decizia nr. 4890/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4890/2013
Dosar nr. 6171/303/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei emis de intimată la data de 25 martie 2011, a fost sancţionată contravenienta SC C.I. SRL pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 30 octombrie 2010 a circulat, fără a deţine rovinietă valabilă, pe DN 7 Km 188 + 900 m, în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti la data de 26 aprilie 2011, contravenienta SC C.I. SRL a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, Centrul de studii tehnice rutiere şi informatică.
Prin Sentinţa nr. 497 din data de 17 ianuarie 2012, Judecătoria sector 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reţinând că soluţia se impune în raport de prevederile art 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborate cu art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora plângerea se soluţionează de către judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 6 martie 2012, cu termen de judecată la data de 1 martie 2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 904 din 1 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 Bucureşti, reţinând că soluţia se impune în raport cu prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 astfel cum au fost completate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin Sentinţa nr. 6467 din 25 iunie 2013, Judecătoria sector 6 Bucureşti, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Brezoi, reţinând că raportului juridic dedus judecăţii îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 15/2002 în forma avută anterior modificării prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, respectiv prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 101, potrivit căruia: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Dispoziţiile art. 101mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Soluţia se impune şi în raport de interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal (nu şi în materia contravenţională) şi cu indicarea instanţelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi curţile de apel.
În cauza supusă analizei, se constată că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 26 aprilie 2011, caz în care competenţa materială de soluţionare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cum, contravenţia a fost săvârşită în localitatea Seaca, Judeţul Vâlcea, aflată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4879/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4891/2013. Civil → |
|---|
