ICCJ. Decizia nr. 4892/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4892/2013
Dosar nr. 1707/1/2013
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1919 din 16 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-au respins recursurile declarate de reclamanţii O.V., O.V.M., O.F.M. şi de pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei civile nr. 387A din 7 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare reclamanţii O.V., O.V.M. şi O.F.M., la data de 18 martie 2013, invocând dispoziţiile art. 318 teza întâi C. proc. civ. În motivare au arătat că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale constând în omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra capătului de cerere principal, care se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 267 C. proc. civ. şi încadrarea în art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în sensul de a se renunţa la judecată şi nicidecum la dreptul pretins.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Textul are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Este, deci, vorba despre acea greşeală, pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia pronunţată.
Exempli gratia, sunt greşeli materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ.: respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de data înregistrării la instanţă, deşi din plicul ataşat la dosar rezultă că recursul a fost depus la oficiul poştal înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanţa de plată a taxei de timbru, ori nu s-a observat că pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea; anularea greşită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deşi la dosar se găsea procura dată reprezentantului părţii; pronunţarea asupra legalităţii unei alte hotărâri decât cea recurată etc.
Textul citat vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziţii legale ori de rezolvare a unui incident procedural. În doctrină s-a arătat că a da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi, ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziţie (cale de atac ce funcţiona în trecut numai atunci când judecata avusese loc în lipsa părţii), astfel încât contestaţia în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs, care, cel puţin, se adresează unei instanţe superioare.
Aşadar, numai o greşeală materială esenţială şi evidentă poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare. În consecinţă, împrejurările invocate de contestatori în sensul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 267 C. proc. civ., reprezintă o critică vizând greşeli de judecată şi nu greşeli de fapt, involuntare, în legătură cu un aspect formal al judecării recursului, ce pot fi remediate pe calea contestaţiei în anulare.
În considerarea celor ce preced, contestaţia în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii O.V., O.V.M. şi O.F.M. împotriva Deciziei nr. 1919 din 16 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 67/3/1999.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4891/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4909/2013. Civil → |
|---|
