ICCJ. Decizia nr. 4893/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4893/2013
Dosar nr. 35696/3/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 35696/3/2007, la data de 17 octombrie 2007, reclamanţii T.C. şi S.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând valoarea de circulaţie a terenului imposibil de restituit în natură, în suprafaţă de 15.000 m.p., situat în Galaţi, în condiţiile stipulate de art. 1073 C. civ.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, în anul 2000, au formulat o acţiune în restituire în natură sau prin echivalent, privind terenul în suprafaţă de 15.000 m.p., proprietatea autorilor lor, teren naţionalizat de către Statul Român, prin preluarea abuzivă, fără titlu, teren dobândit de autoarea reclamanţilor S.C.M., prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Covurlui sub nr. AA din 29 martie 1947.
Reclamanţii au arătat că acţiunea a format obiectul Dosarului nr. 15327/2000 al Judecătoriei Galaţi, iar în urma judecării cauzei în mai multe cicluri procesuale, Tribunalul Galaţi a pronunţat sentinţa civilă nr. 1213 din 29 iunie 2007, prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galaţi şi a respins acţiunea în despăgubiri ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, întrucât calitatea procesuală pasivă revine Statului Român.
Au mai precizat reclamanţii că li s-a stabilit irevocabil dreptul de proprietate asupra terenului, faptul că acesta este imposibil de restituit în natură, precum şi faptul că trebuie acordate despăgubiri în echivalent, respectiv contravaloarea terenului.
La data de 19 noiembrie 2007, reclamanţii T.C. şi S.E., au formulat în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cerere de suspendare a judecării cauzei, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei civile având ca obiect plata de despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură, înregistrată sub nr. 2566/121/2007, aflată pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 noiembrie 2007, Tribunalul a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii, faţă de lipsa părţilor la strigarea pricinii şi având în vedere că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 12 iulie 2007, reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen de judecată la data de 23 septembrie 2008.
La data de 23 septembrie 2008, reclamanţii au solicitat suspendarea judecării cauzei, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabila a Dosarului nr. 2566/121/2007.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 septembrie 2008, Tribunalul a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării prezentei cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 2566/121/2007 aflat pe rolul Tribunalului Galaţi.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 08 noiembrie 2010.
Litigiul pentru care s-a dispus suspendarea, a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 319/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 07 februarie 2011, reclamanţii au depus în temeiul art. 132 C. proc. civ., cerere de întregire a acţiunii, prin care, arătând că în prezent executarea silită a hotărârii anterioare prin care au obţinut obligarea Consiliului Local la plata despăgubirilor, este blocată, au solicitat să fie introduşi în cauză, în calitate de pârâţi, Municipiul Galaţi, Consiliul Local al Municipiului Galaţi, Primăria Municipiului Galaţi şi Primarul Municipiului Galaţi, pentru ca, în urma administrării probelor, să se stabilească de către instanţă cui revine efectiv obligaţia de a face, respectiv plata sumei de 4.200.000 euro şi cheltuielile de judecată şi executare, stabilită irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în sarcina debitorului Consiliul Local Galaţi.
Prin încheierea de şedinţă din data de 07 februarie 2011, Tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Municipiului Galaţi, a Consiliului Local al Municipiului Galaţi, a Primăriei Municipiului Galaţi, a Primarului Municipiului Galaţi.
La data de 05 septembrie 2011, pârâtul Consiliul Local Galaţi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1), art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, arătând că în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean; în schimb, consiliul local al unui municipiu este un organ deliberativ, fără personalitate juridică. A mai arătat pârâtul că nu este proprietarul bunului solicitat, acesta fiind Statul Român.
La data de 12 septembrie 2011, reclamanţii au formulat, în temeiul art. 132 C. proc. civ., o nouă cerere de întregire a acţiunii, în cuprinsul căreia, faţă de modalitatea în care decurgea executarea silită a titlului executoriu obţinut în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Galaţi, au solicitat obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale aferente sumei datorate de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 (data depunerii acţiunii introductive la Judecătoria Galaţi) şi până la plata efectivă integrală a sumei, precum şi constatarea obligaţiei de plată a sumei la care debitorul a fost obligat, respectiv faptul că această obligaţie revine Municipiului Galaţi, Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăriei Municipiului Galaţi şi Primarului Municipiului Galaţi, urmând a se stabili în urma administrării probatoriului cui revine calitatea procesuală pasivă.
La data de 12 septembrie 2011, pârâţii Municipiul Galaţi, reprezentat de Primarul Municipiului Galaţi, Primarul Municipiului Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi au formulat întâmpinare, solicitând instanţei respingerea cererii de întregire a acţiunii în sensul introducerii lor în cauză ca formulată în afara termenului prevăzut de art. 132 C. proc. civ. şi a acţiunii întregite a reclamanţilor S.E. şi T.C. ca inadmisibilă şi aflată sub putere şi autoritate de lucru judecat.
Întrucât acţiunea a fost introdusă în contradictoriu cu Statul Român în anul 2007, iar cererea de întregire a acţiunii este formulată în 2011, peste termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., pârâţii au apreciat că reclamanţii nu îşi mai pot completa cererea, introducând în cauză alte părţi şi schimbând petitul acţiunii.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 804/2009 a Tribunalului Galaţi, modificată în parte prin decizia civilă nr. 45/2010 a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu Consiliul Local Galaţi.
Faţă de cele decise în acel litigiu, apare ca vădit inadmisibilă prezenta acţiune, în care, prin completare, se solicită instanţei să stabilească „cui îi revine obligaţia de a face”, întrucât din dispozitivul sentinţei şi deciziei indicate rezultă în mod clar cine este debitorul obligaţiei de a face.
Faptul că sentinţa este imposibil de executat nu creează premisa reclamanţilor de a o executa în contra altor persoane cărora nu li s-a stabilit nici o obligaţie prin dispozitivul acesteia, ci constituie o sancţiune pentru iniţierea unei acţiuni contra unui pârât altul decât titularul obligaţiei.
În ceea ce priveşte acţiunea reclamanţilor şi obiectul acesteia, pârâţii au considerat că faţă de Municipiul Galaţi şi Primarul Municipiului Galaţi se impune invocarea excepţiei puterii de lucru judecat respectiv a autorităţii de lucru judecat pentru 2 considerente principale, şi anume; deşi Municipiul Galaţi, prin sentinţa dată în fond a fost cuprins în dispozitivul acesteia, prin decizia civilă nr. 45/2010 a Curţii de Apel Galaţi s-a decis înlăturarea din cauză a Municipiului Galaţi, decizie menţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 319/2011. Prin urmare, în ceea ce priveşte Municipiul Galaţi există autoritate de lucru judecat, acesta neputând fi chemat în judecată pentru aceleaşi pretenţii de mai multe ori.
S-a mai arătat că, deşi Primarul Municipiului Galaţi a fost cuprins în dispozitivul sentinţei de fond, nu ca parte distinctă, ci doar ca reprezentant al Municipiului, şi faţă de acesta există putere de lucru judecat, întrucât pretenţia cu privire la care este chemat în judecată a fost recunoscută reclamanţilor faţă de altă persoană.
În ceea ce priveşte chemarea în judecată a Primăriei Galaţi, pârâţii au invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a acesteia, noţiunea de primărie fiind definită de art. 77 din Legea nr. 215/2001 ca o structură funcţională şi nu ca o entitate de sine stătătoare.
Prin sentinţa civilă nr. 2120 din 28 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galaţi, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Municipiul Galaţi, prin Primarul Municipiului Galaţi, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Municipiului Galaţi şi a respins primul capăt al cererii modificatoare, formulat în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă. A admis excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea capăt al cererii modificatoare şi a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere. A admis primul capăt al cererii modificatoare formulată de reclamanţii T.C. şi S.E. şi a obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galaţi la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 şi până la plata efectivă şi integrală a debitului principal. A respins ca neîntemeiat primul capăt al cererii modificatoare formulată de reclamanţii T.C. şi S.E., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi Primarul Municipiului Galaţi şi a luat act că reclamanţii nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte modificarea acţiunii de către reclamanţi prin cererile depuse la 07 februarie 2011, respectiv la 12 septembrie 2011, că modificarea cererii de chemare în judecată (sub aspectul obiectului şi al cadrului procesual pasiv) nu a fost tardiv formulată, având în vedere că judecata fusese suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar cererea de întregire a acţiunii depusă la data de 07 februarie 2011 a fost formulată la prima zi de înfăţişare, în înţelesul prevederilor art. 132 raportat la art. 134 C. proc. civ.
De asemenea, s-a constatat că prin cererea depusă la data de 12 septembrie 2011 reclamanţii nu şi-au modificat obiectul acţiunii, întrucât solicitarea de obligare a pârâţilor la plata dobânzii legale reprezintă o micşorare a câtimii obiectului cererii iniţiale, potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Prin urmare, Tribunalul s-a considerat învestit a se pronunţa asupra cererii reclamanţilor, astfel cum a fost modificată la data de 07 februarie 2011 şi precizată la data de 12 septembrie 2011.
Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galaţi reţinând că acţiunea formulată de reclamanţii S.E. şi T.C., înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 18 decembrie 2000, după parcurgerea mai multor cicluri procesuale, a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 804 din 14 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 2021/121/2009, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 45A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 804 din 14 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a fost obligat pârâtul Consiliul Local Galaţi (Municipiul Galaţi) reprezentat de Primarul Municipiului Galaţi la plata sumei de 4.200.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 1,5 ha teren intravilan situat în Municipiul Galaţi, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 45A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Galaţi şi Municipiul Galaţi, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 804 din 14 mai 2009, care a fost schimbată în parte, în sensul înlăturării din dispozitiv a obligării Municipiului Galaţi la plata despăgubirilor, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. În considerentele deciziei menţionate s-a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Galaţi este întemeiată, întrucât reclamanţii nu au înţeles să se judece în contradictoriu cu această parte, în timp ce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Galaţi a fost apreciată ca neîntemeiată.
Examinând dispozitivul sentinţei civile nr. 804 din 14 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 45A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, instanţa de fond a apreciat că obligaţia de a achita reclamanţilor S.E. şi T.C. suma de 4.200.000 euro cu titlu de despăgubiri, revine pârâtului Consiliul Local Galaţi.
Aşadar, având în vedere că s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătoreşti menţionate entitatea care are calitatea de debitor al obligaţiei de plată a sumei de 4.200.000 euro către reclamanţi, Tribunalul a constatat că este inadmisibil cel de-al doilea capăt al cererii modificatoare din prezenta cauză, prin care reclamanţii solicită să se stabilească de către instanţă cui revine obligaţia de plată a acestei sume, respectiv să constate că obligaţia de plată a sumei revine Municipiului Galaţi, Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăriei Municipiului Galaţi şi Primarului Municipiului Galaţi (această din urmă acţiune în constatare fiind totodată inadmisibilă şi faţă de prevederile art. 111 C. proc. civ., reclamanţii având la dispoziţie acţiunea în realizare, respectiv cererea de obligare a pârâţilor la plata sumei menţionate, cerere ce a fost soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 804 din 14 mai 2009).
Faţă de obiectul primului capăt al cererii modificatoare formulate de reclamanţi (obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 şi până la plata efectivă a sumei), Tribunalul a constatat că legitimarea procesuală pasivă aparţine pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galaţi, acesta având calitatea de debitor al sumei de 4.200.000 euro.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă ca neîntemeiată de către prima instanţă, care a apreciat că nu este întrunită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, potrivit art. 1201 C. civ., între acţiunea de faţă (astfel cum a fost modificată) şi cererea soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 45A/2010 a Curţii de Apel Galaţi şi irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, obiectul primului capăt de cerere al prezentei acţiuni modificate este reprezentat de obligarea pârâţilor Municipiul Galaţi, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local Galaţi, Primăria Municipiului Galaţi şi Primarul Municipiului Galaţi la plata dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, în timp ce obiectul acţiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2021/121/2009 era reprezentat de restituirea terenului în suprafaţă de 1,5 ha situat în comuna F., jud. Galaţi, respectiv plata despăgubirilor constând în valoarea de piaţă a imobilului imposibil de restituit în natură.
Tribunalul a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Municipiului Galaţi, faţă de prevederile art. 77 raportate la art. 21 din Legea nr. 215/2001 constatând că primăria este o structură funcţională, iar unitatea administrativ-teritorială este reprezentată în justiţie de primar.
Analizând pe fond primul capăt al cererii modificate, Tribunalul a constatat că prin sentinţa civilă nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 45A/2010 a Curţii de Apel Galaţi şi irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit în sarcina debitorului Consiliul Local Galaţi obligaţia de plată către reclamanţi a sumei de 4.200.000 euro.
Având în vedere că debitorul din titlul executoriu (Consiliul Local Galaţi) nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumei de 4.200.000 euro către reclamanţii-creditori, în baza dispoziţiilor art. 1088 C. civ., Tribunalul a dispus obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galaţi la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro, începând cu data de 18 decembrie 2000 (data introducerii cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2021/121/2009 al Tribunalului Galaţi) şi până la plata efectivă şi integrală a debitului principal.
A fost respins ca neîntemeiat primul capăt al cererii modificatoare formulat de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Municipiul Galaţi şi Primarul Municipiului Galaţi, întrucât s-a apreciat că obligaţia de plată a dobânzii legale aferente sumei de 4.200.000 euro revine debitorului acestei sume, astfel cum acesta a fost stabilit în mod irevocabil, respectiv Consiliului Local al Municipiului Galaţi. În acest sens, a fost considerată întemeiată apărarea pârâţilor Municipiul Galaţi şi Primarul Municipiului Galaţi, referitoare la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 804 din 14 mai 2009 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 45A/2010 a Curţii de Apel Galaţi şi irevocabilă prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte debitorul obligaţiei de plată către reclamanţi a sumei de 4.200.000 euro.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul Consiliul Local Galaţi şi reclamanţii T.C. şi S.E.
Pârâtul Consiliul Local Galaţi a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că punerea în aplicare a sentinţei civile nr. 804/2009, pronunţată în contradictoriu cu Consiliul Local Galaţi nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, nefiind o unitate administrativ-teritorială, reprezentată în instanţă, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, ci un organ deliberativ, fără personalitate juridică, ce nu poate sta, în astfel de cazuri, în judecată.
A susţinut că nu refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, ci că Trezoreria Galaţi (terţul poprit) tehnic nu are cum să procedeze la o poprire asupra unei entităţi care nu are cont deschis la aceasta. În plus, instituţia nu este proprietarul bunului solicitat şi nici nu a fost, acesta fiind Statul Român, lucru pe care reclamanţii îl cunoşteau şi totuşi au insistat să se judece cu un neproprietar.
În concluzie, pârâtul a apreciat că nu poate fi sancţionat deoarece culpa pentru neexecutarea debitului nu aparţine Consiliului Local Galaţi.
Reclamanţii au criticat respingerea de către prima instanţă a acţiunii în constatare ca inadmisibilă, arătând că au solicitat, pe calea acţiunii în constatare, în condiţiile în care executarea silită directă şi efectivă a titlului executoriu este imposibilă (fapt ce contravine practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului) datorită poziţiei organelor Statului Român, să se constate cui revine obligaţia de a achita debitul.
În speţă, obligaţia de plată, conform titlului executoriu irevocabil, sentinţa civilă nr. 804 din 14 mai 2009 pronunţat de Tribunalul Galaţi, revine Consiliului Local al Municipiului Galaţi.
Debitorul însă, nu poate fi executat silit, direct, fiindcă „nu are patrimoniu”, „nu are personalitate juridică”, „nu răspunde în cadrul unei executări silite” etc.
Cum toate aceste persoane (pârâte) se sustrag de la plată, refuzând să execute plata de bunăvoie, ori să o prevadă în buget, deşi obligaţii pozitive există în sarcina tuturor pârâţilor atât conform Legii nr. 215/2001, cât şi conform O.G. nr. 22/2001, dar şi conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului la care România a aderat încă din 1994, pentru ca dreptul reclamanţilor să fie unul efectiv este necesar ca instanţa să constate, că obligaţia de plată – „a face” poate fi executată direct asupra bugetului Municipiului Galaţi în caz contrar o condamnare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului fiind previzibilă.
La data de 30 octombrie 2012, recurentul pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat recalificarea ca apel a căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 282 şi 2821 C. proc. civ. şi a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Consiliului Local Galaţi şi excepţia tardivităţii cererii de modificare a acţiunii depusă la data de 07 februarie 2011.
Prin încheierea din 30 octombrie 2012, Curtea a calificat drept apel calea de atac promovată de părţi în prezenta cauză, în raport de valoarea obiectului pricinii, care depăşeşte suma de 100.000 RON, prevăzută de art. 2821 C. proc. civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 28 ianuarie 2013, apelantul pârât a invocat excepţia prescripţiei dreptului material de a cere dobânzile aferente perioadei 18 decembrie 2000 (momentul promovării cererii în revendicare) până la momentul plăţii efective la care apelantul pârât a fost obligat în mod irevocabil, prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia nr. 93A din 12 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul reclamanţilor, a admis apelul declarat de apelantul pârât Consiliul Local Galaţi, a schimbat în parte sentinţa apelată, a admis excepţia tardivităţii formulării cererilor modificatoare, a desfiinţat în parte sentinţa şi a trimis spre rejudecare cererea iniţială formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 132 şi 134 C. proc. civ., legea de procedură distinge două categorii de cereri: de întregire şi de modificare a cererii iniţiale.
Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare in judecata, precum: părţile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
În lumina celor arătate, Curtea de apel a apreciat că cererea reclamantului din 07 februarie 2011 nu reprezintă o cerere de întregire a acţiunii iniţiale sau o cerere precizatoare, pentru a se afla în situaţia prevăzută de art. 132 alin. (2) pct. 3 şi 4 C. proc. civ., ci o evidentă cerere modificatoare a acţiunii, pentru că, prin intermediul ei, reclamantul a lărgit cadrul procesual pasiv, introducând în cauză pârâţii noi, alături de pârâtul iniţial, iar prin cererea depusă la dosar la data de 12 septembrie 2011 a fost schimbat obiectul acţiunii, reclamantul formulând noi capete de cerere.
Întrucât norma procedurală înscrisă în art. 132 alin. (1) C. proc. civ. conţine prevederi ce sunt statornicite în interesul pârâtului, ei i se conferă şi un caracter imperativ în măsura în care pârâţii Municipiul Galaţi, reprezentat de Primarul Municipiului Galaţi, Primarul Municipiului Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi nu au consimţit expres sau tacit la modificarea acţiunii ulterioară primei zile de înfăţişare, ci, din contră, s-au opus modificării într-un mod neechivoc, invocând inadmisibilitatea acestei cereri, formulată cu încălcarea art. 132 C. proc. civ.
În literatura de specialitate s-a reţinut că „a putea pune concluzii”, în sensul art. 134 C. proc. civ., înseamnă că partea este în măsură să îşi exprime poziţia, punctul de vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv.
Cu alte cuvinte, a apreciat instanţa de apel, a putea pune concluzii nu înseamnă a se pune concluzii pe fondul cauzei, ci a avea posibilitatea să se pună concluzii asupra oricărui aspect procedural.
Concluziile care pot fi puse la prima zi de înfăţişare nu se identifică şi nu se confundă cu concluziile în fond, finale, care se pun înainte de închiderea dezbaterilor.
În speţă, instanţa de apel a constatat că cererea modificatoare a fost formulată de către reclamant cu mult după „prima zi de înfăţişare”, instanţa de fond dând o interpretare eronată acestei sintagme.
Astfel, la termenul din 19 noiembrie 2007, când instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., cadrul procesual era stabilit, părţile erau legal citate şi aveau cunoştinţă reciprocă de pretenţii şi apărări, ceea ce permitea acestora să pună concluzii (prima zi de înfăţişare). Faptul că acestea au lipsit de la judecată, ceea ce a determinat suspendarea cauzei conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ., nu presupune modificarea primei zile de înfăţişare.
În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că neefectuarea modificării la prima zi de înfăţişare, trebuia sa atragă sancţiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini, instanţa de fond rămânând învestită cu acţiunea în forma ei iniţială, pe care trebuia să o analizeze în limitele stabilite de reclamant prin această cerere.
Reţinând că instanţa de fond, considerându-se învestită exclusiv cu cererile modificatoare, nu a mai analizat capătul de cerere iniţial formulat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel, în temeiul art. 296 C. proc. civ. a admis apelul declarat de apelantul pârât Consiliul Local Galaţi, a schimbat în parte sentinţa apelată, a admis excepţia tardivităţii formulării cererilor modificatoare, a desfiinţat în parte sentinţa şi a trimis spre rejudecare cererea iniţială formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Având în vedere soluţia faţă de cererile modificatoare, motivele de apel formulate de către reclamant, precum şi celelalte excepţii invocate, care privesc exclusiv aceste cereri, nu au mai fost analizate de către instanţa de apel, apreciindu-se că această analiză este de prisos.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii T.C. şi S.E. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
În recursul declarat, reclamanţii au solicitat modificarea deciziei atacate, menţinerea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte obligaţia Consiliului Local al Municipiului Galaţi la plata dobânzii legale. În plus, au solicitat admiterea apelului lor şi constatarea că obligaţia de plată a sumelor datorate de către Consiliul Local al Municipiului Galaţi, în măsura în care nu sunt achitate de bunăvoie şi nu pot fi executate silit direct şi efectiv, revine Municipiului Galaţi, prin Primarul Municipiului Galaţi, sau, după caz, celorlalte părţi, Primăria Municipiului Galaţi, prin Primarul Municipiului Ga laţi, Primarului Municipiului Galaţi, Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Au fost dezvoltate următoarele motive de recurs:
1. Art. 304 pct. 6 C. proc. civ.: instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, soluţia fiind pronunţată ultra petita, în condiţiile în care recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului Galaţi nu a cuprins niciun motiv în sensul admiterii excepţiei tardivităţii modificării cererii la instanţa de fond.
Prin recursul, ulterior calificat apel, s-a criticat sentinţa atacată exclusiv pentru că punerea în aplicare a sentinţei nr. 804/2009 nu întruneşte „condiţiile de admisibilitate”, punându-se în discuţie, exclusiv calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al Municipiului Galaţi.
Mai mult, întâmpinarea a fost tardiv depusă, recurenţii invocând această excepţie admisă de Curtea de Apel prin încheierea din 30 octombrie 2012.
În aceste condiţii, susţin recurenţii, instanţa de apel nu a fost învestită cu motivul de apel privind tardivitatea modificării acţiunii introductive în faţa instanţei de fond, motiv ce se circumscrie art. 304 pct. 9 (ca motiv de recurs) şi art. 287 alin. (2) ca motiv de completare (după recalificare în apel), fiind un motiv de ordine privată ce nu poate fi avut în vedere din oficiu, ci poate fi invocată numai de către pârât, in limine litis.
2. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: cererea modificatoare din 12 septembrie 2011 este făcută la prima zi de înfăţişare şi chiar dacă ar fi peste, nefiind invocată tardivitatea cu privire la aceasta în condiţiile art. 108 în termen legal, fiind o excepţie de ordine privată, tardivitatea nu mai poate fi constatată în calea de atac.
Susţin recurenţii că, atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apei, excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare a acţiunii, a fost invocată la rândul ei tardiv, cu nerespectarea prevederilor art. 108 alin. (1) şi (3) C. proc. civ..
În faţa instanţei de fond, i mediat după demararea acţiunii introductive, au formulat o cerere de suspendare a judecaţii conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., dar instanţa a suspendat cauza la primul termen de judecată, astfel că prima zi de înfăţişare nu a avut loc. Consideră că pricina a fost suspendată pe baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. greşit, cât timp şi-au manifestat voinţa în termen, solicitând instanţei prin cerere, suspendarea cauzei cu dovezile aferente conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Deşi eronată măsura suspendării, ulterior pentru a evita perimarea, au solicitat repunerea pe rol pentru a fi suspendată corect de această dată pricina, pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1, suspendare dispusă la 23 septembrie 2008.
Chiar şi aşa, cât timp suspendarea se face la prima zi de înfăţişare, odată cu repunerea pe rol, se reia judecata din acelaşi moment procesual, anume prima zi de înfăţişare, altfel înseamnă că, după reluarea judecăţii, niciuna dintre părţi nu avea dreptul să propună probe ori să invoce excepţii relative (tardivitatea modificării acţiunii) ceea ce nu poate acceptat din punct de vedere procedural.
Arată că, la 07 februarie 2011 au formulat o cerere de întregire a acţiunii. La acea dată la care instanţa a repus cauza pe rol şi a dispus citarea părţilor nou introduse în cauză, nu are loc prima zi de înfăţişare, părţile nou introduse nefiind citate.
La 09 mai 2011 s-a pus în vedere a se depune acţiunile introductive spre a fi comunicate noilor pârâţi, astfel încât aceştia să formuleze apărări, neavând loc prima zi de înfăţişare.
La 12 septembrie 2011 au depus cererea de modificare a acţiunii, intitulată greşit întregire, la aceeaşi dată, invocându-se prin întâmpinare, tardivitatea primei cereri de modificare a acţiunii, însă numai cu privire la modificarea cadrului procesual din data de din 07 februarie 2011, în referire exclusivă la introducerea in cauză a altor persoane.
Nu s-a invocat excepţia tardivităţii modificării acţiunii, niciodată, în ceea ce priveşte modificarea acţiunii în sensul solicitării dobânzilor aferente de la Consiliul Local al Municipiului Galaţi din 12 septembrie 2011.
Dimpotrivă, la 12 septembrie 2011, dată la care au modificat cererea introductivă în ceea ce priveşte cererea dobânzilor, în locul principalului, de la Consiliul Local al Municipiului Galaţi, a depus întâmpinare Municipiul Galaţi, invocând tardivitatea cererii modificatoare din 7 februarie 2011, prin care cadrul procesului a fost extins.
De altfel, nu puteau în mod firesc să invoce tardivitatea cu privire la o cerere care nu le fusese comunicată.
În încheierea din 12 septembrie 2011, se menţionează expres că toate părţile au fost citate cu cererea modificatoare (din 12 septembrie 2011), iar ulterior comunicării acestei modificări, părţile au invocat excepţia tardivităţii modificării acţiunii cu privire la modificarea din 12 septembrie 2011.
La 7 noiembrie 2011, atunci când părţile legal citate, fiind comunicate toate actele de procedură, ambele cereri de întregire/modificare, au propus probe, are loc prima zi de înfăţişare şi instanţa păşeşte la judecarea pe fond într-un singur termen conform art. 132 şi 134 C. proc. civ. Întrucât modificarea acţiunii nu este ulterioară primei zile de înfăţişare, nu se poate reţine tardivitatea modificării.
Susţin recurenţii reclamanţi că nu s-a invocat tardivitatea relativ la cererea formulată la 12 septembrie 2011 în faţa instanţei de fond, ci numai faţă de cererea formulată la 7 februarie 2011, de către Municipiul Galaţi şi nu de către Consiliul Local al Municipiului Galaţi, astfel că nu se pot formula noi apărări direct în apel.
În plus, este corectă şi reţinerea instanţei de fond, în sensul că, solicitând în locul principalului numai accesoriul, obiectul este diminuat.
În recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului Galaţi, nu există niciun motiv privind admiterea excepţiei tardivităţii modificării cererii la instanţa de fond. Aşadar, nefiind invocată prin recurs şi neexistând o completare a motivelor de apel după calificare, această excepţie de ordine privată nu se poate analiza, fiind tardiv invocată chiar şi în faţa instanţei de apel.
În plus, tardivitatea cererii modificatoare formulată în faţa instanţei de fond, poate fi invocată exclusiv pe calea motivelor de apel, fiindcă vizează o chestiune de drept dezlegată de către instanţa de fond care este o critică propriu-zisă a acestei hotărâri şi nu pe calea unei întâmpinări la apelul reclamanţilor.
Mai mult, excepţia tardivităţii invocată prin întâmpinare vizează exclusiv modificarea din 07 februarie 2011 şi nu pe cea din 12 septembrie 2011, însă chiar şi aşa această excepţie de ordine privată nu putea fi analizată de către Curte cât timp a fost admisă excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării.
3. Hotărârea instanţei de apel este nulă potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 şi art. 129 C. proc. civ.
Niciuna dintre părţi nu a invocat în apel motivul de desfiinţare reţinut probabil din oficiu de către Curtea de Apel, motiv pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Aşadar, Curtea nu a fost învestită de către părţi cu acest motiv de apel sau recurs.
Curtea nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor vreun motiv de apel, ce atrage desfiinţarea din oficiu, aşadar hotărârea este dată cu nerespectarea contradictorialităţii, lipsind părţile de dreptul de a se apăra sau formula puncte de vedere.
Subsidiar, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 314 C. proc. civ., recurenţii critică şi soluţia de respingere a celui de-al doilea capăt al cererii modificatoare, prin care reclamanţii au solicitat să se stabilească persoana căreia îi revine obligaţia de „a face”, respectiv de a plăti suma datorată de către Consiliul Local al Municipiului Galaţi. În cazul în care se va aprecia de către instanţa de recurs că în discuţie sunt numai probleme de corectă aplicare a legii conform art. 314 C. proc. civ. recurenţii reclamanţi aduc următoarele argumente:
Este admisibilă acţiunea în constatare dedusă judecăţii, prin care se solicită ca instanţa să stabilească în sarcina cărei persoane cade obligaţia plăţii sumei de bani datorată de către Consiliul Local al Municipiului Galaţi, suma consfinţită prin hotărâre judecătorească irevocabilă (constatare deplin valabilă în ce priveşte plata sumei de bani reprezentând dobânzile acordate chiar de către instanţa de fond).
În acest sens reclamanţii arată că deţin o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, nr. 804 din 14 mai 2009, (în apel – nr. 45A din 10 februarie 2010 – Curtea de Apel Galaţi) conform căreia debitorul Consiliul Local al Municipiului Galaţi are a plăti suma de 4.200.000 euro, stabilindu-se că Municipiul Galaţi nu are calitatea de debitor în raportul obligaţional dedus judecăţii.
Odată epuizată calea acţiunii în realizare (care face inadmisibilă acţiunea în constatare conform art. 111 C. proc. civ.) acţiunea în constatare devine admisibila, întrucât nu mai pot recurge iarăşi la o acţiune în realizare, conform principiului non bis in idem, dar şi pentru că există deja o hotărâre pronunţată cu autoritate de lucru judecat, favorabilă creditorilor.
Arată că hotărârea judecătorească nr. 804 din 14 mai 2009 pronunţată de către Tribunalul Galaţi, deşi irevocabilă, nu a putut fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite directe deşi executarea a debutat în iulie 2010, pe motiv că debitorul Consiliul Local al Municipiului Galaţi nu are patrimoniu, deci nu poate fi executat silit, celelalte componente ale administraţiei neavând nicio răspundere.
Imposibilitatea executării hotărârii este direct şi nemijlocit legată de prevederile Legii nr. 215/2001 şi ale O.G. nr. 22/2002, deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consfinţit faptul că executarea silită efectivă a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, este o componentă esenţială a liberului acces la justiţie, fiind chiar scopul final urmărit de întreg procesul civil.
Cât timp obligaţia de plată nu poate fi realizată pe calea executării silite, ci numai prin fapta debitorului, care poate plăti debitul de bunăvoie direct sau alocând resursele necesare în buget conform O.G. nr. 22/2002, aceasta obligaţie este una „de a face”, care în opinia recurenţilor revine ex lege, atât Consiliului Local al Municipiului Galaţi cât şi Municipiului Galaţi, iar în subsidiar Statului Român ca garant general al executării hotărârilor irevocabile.
În astfel de condiţii, obligaţia de a face poate constitui obiectul unei acţiuni în constatare, prin care se tinde a se stabili că deşi debitorul este o persoană (instituţie publică locală - parte a aparatului administrativ), obligaţia de a face revine întregului aparat administrativ (Primarul Municipiului, Primăria, Municipiul - unitate administrativ-teritorială), bugetul efectiv fiind constituit la nivelul unităţii administrativ teritoriale, din acest buget achitându-se obligaţiile întregului aparat administrativ local - conform Legii nr. 215/2001.
Din bugetul local, constituit conform Legii nr. 215/2001 pe numele Municipiului Galaţi - unitate administrativ-teritorială, se achită inclusiv obligaţiile Consiliului Local al Municipiului Galaţi.
Instanţa de fond, dar şi cea de apel au reţinut în mod greşit ca neîntemeiată (folosind noţiunea de inadmisibil) cererea în constatare pe motiv că este irevocabil stabilit ca debitor al acestei obligaţii, Consiliul Local al Municipiului Galaţi, o altă persoană neputând fi obligată la plată.
Singura persoană juridică de drept public care deţine buget, este Municipiul Galaţi, căruia îi revine în mod firesc, în conlucrare cu debitorul Consiliul Municipiului Galaţi, obligaţia de a prevedea suma în buget şi de a o plaţi conform O.G. nr. 22/2002.
În motivarea recursului său, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, susţine că hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), având în vedere următoarele motive:
În mod eronat, a reţinut instanţa de apel că cererea reclamanţilor din 07 februarie 2011, calificată drept modificatoare, a fost tardiv formulată şi că la termenul din 19 noiembrie 2007 erau îndeplinite condiţiile pentru a fi considerată „prima zi de înfăţişare”.
În acest sens, arată că, la termenul din 19 noiembrie 2007, când instanţa de fond a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reclamanţii formulaseră deja în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. cerere de suspendare a cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 2566/121/2007, aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
Prin urmare, chiar dacă părţile ar fi fost prezente la termenul din 19 noiembrie 2007, cauza tot ar fi fost suspendată, dar în baza altui temei de drept (art. 244 pct. 1 C. proc. civ.), aşa cum s-a întâmplat de altfel la termenul din 23 septembrie 2008.
Reclamanţii au insistat în cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât la acel moment executarea silită începută de către aceştia era blocată, debitorul afirmând că titlul executoriu invocat nu poate fi executat.
În consecinţă, cererea de întregire a acţiunii formulată de reclamanţi la data de 07 februarie 2011 a fost depusă la dosarul cauzei la prima zi de înfăţişare după repunerea cauzei pe rol (în urma suspendării).
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Nu este fondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., care viza împrejurarea că instanţa de apel s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv tardivitatea cererii modificatoare.
Astfel, excepţia de tardivitate a modificării acţiunii iniţiale a fost invocată la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2012, ce reprezintă prima zi de înfăţişare în faţa instanţei de apel, de către apelantul Consiliul Local Galaţi, prin înscrisul intitulat întâmpinare depus la acel termen la dosar, termen la care şi calea de atac a fost recalificată ca fiind apel.
Acest înscris, depus în termenul prevăzut de art. 287 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., a fost apreciat de către instanţa de apel ca un motiv de apel asupra căruia s-a pronunţat cu prioritate, întrucât constituia o excepţie procesuală, fără a da înscrisului eficienţa juridică a unei întâmpinări, considerând că, din perspectiva acestui act procedural, a fost tardiv depusă la dosarul cauzei, faţă de dispoziţiile art. 289 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, instanţa de apel a fost legal învestită să analizeze excepţia de tardivitate a modificării acţiunii introductive de instanţă, formulată în termenul prevăzut de lege pentru depunerea motivelor de apel, nefiind un motiv de ordine privată pe care l-ar fi analizat din oficiu, cu încălcarea principiului disponibilităţii şi nici o apărare nouă în apel.
De asemenea nu poate fi reţinută nici incidenţa cazului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv nulitatea hotărârii pentru încălcarea principiului contradictorialităţii, de vreme ce, fiind formulat ca motiv de apel, nu se impunea dezbaterea distinctă a excepţiei, recurenţii intimaţi fiind cei care aveau obligaţia procesuală de a formula apărări raportat la criticile dezvoltate în apel. De altfel, la termenul de judecată în fond a apelului, s-au pus concluzii şi asupra acestei excepţii.
Recurenţii reclamanţi au mai criticat şi faptul că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat pe critica referitoare la inadmisibilitatea acţiunii în constatare reţinută de instanţa de fond, critică formulată în apelul declarat de aceştia.
Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la nesoluţionarea pe fond a apelului reclamanţilor, întrucât apelul acestora viza cererea modificatoare, cerere ce a fost considerată tardiv formulată, de către instanţa de apel, fiind de prisos cercetarea fondului.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., comună ambelor recursuri, Înalta Curte apreciază că nu este fondată.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a făcut distincţie între cererile precizatoare/întregitoare şi cele modificatoare ale unei acţiuni introductive de instanţă, apreciind că o cerere modificatoare nu se poate formula decât până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar, partea adversă având dreptul de a se opune unei modificări peste termen.
Prima modificare de acţiune, din data de 7 februarie 2011, a privit extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză de noi pârâţi.
A doua modificare de acţiune din data de 12 septembrie 2011, a privit înlocuirea obiectului acţiunii, din solicitarea de plată a creanţei principale, într-o cerere de acordare de dobânzi, raportată la creanţa principală stabilită într-un litigiu distinct, început anterior, ce s-a desfăşurat paralel cu acest litigiu, timp în care cauza pendinte a fost suspendată.
Prin urmare nu se poate aprecia că modificarea obiectului acţiunii reprezintă doar o reducere a câtimii pretenţiilor în condiţiile în care, în fapt, această cerere este o schimbare a petitului acţiunii, respectiv a raportului juridic obligaţional dedus judecăţii şi a temeiului juridic aplicabil.
La data de 12 septembrie 2011, primul termen după comunicarea cererii modificatoare din 7 februarie 2011, pârâţii Municipiul Galaţi, reprezentat de Primarul Municipiului Galaţi, Primarul Municipiului Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi se opun acestei modificări, susţinând tardivitatea acesteia.
Înalta Curte reţine că opoziţia la modificarea acţiunii din 7 februarie 2011 fost formulată la primul termen de judecată, 12 septembrie 2013, ce a urmat comunicării către pârâţi a acestei modificări. Efectul pe care opunerea exprimată de oricare dintre pârâţi, cu consecinţa admiterii excepţiei de tardivitate a modificării de acţiune, îl are asupra acţiunii, profită tuturor celor aflaţi în litisconsorţiu procesual, întrucât nu este posibilă divizarea raportului juridic dedus judecăţii în sensul că modificarea acţiunii ar fi opozabilă numai acelor pârâţi care nu s-au opus, iar cei care şi-au exprimat opoziţia ar trebui să participe la soluţionarea raportului juridic litigios iniţial.
Datorită acestui efect, este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că excepţia de tardivitate a modificării acţiunii a fost invocată la fond de pârâţii Municipiul Galaţi, reprezentat de Primarul Municipiului Galaţi, Primarul Municipiului Galaţi şi Primăria Municipiului Galaţi şi ca motiv de apel de către Consiliul Local, singurul dintre pârâţi, căzut în pretenţii, care avea interes procesual să continue judecata cauzei prin promovarea căii de atac.
În ceea ce priveşte stabilirea momentului până la care putea fi formulată o cerere modificatoare, respectiv prima zi de înfăţişare la instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 132 şi 134 C. proc. civ., atunci când a apreciat că aceasta nu se confundă cu momentul la care părţile pun concluzii în dezbateri şi că a avut loc la termenul la care instanţa de fond a dispus suspendarea cauzei, indiferent de temeiul juridic în baza căruia a pronunţat o astfel de soluţie de suspendare. Aceasta pentru că nici soluţia de suspendare a cauzei nu se putea dispune decât la prima zi de înfăţişare ca sancţiune procesuală aplicată părţilor care, legal citate, nu s-au prezentat pentru a-şi susţine punctele de vedere asupra litigiului.
Cum cererile modificatoare au fost formulate după repunerea cauzei pe rol, învestirea instanţei cu soluţionarea lor s-a făcut după epuizarea momentului procesual definit de prima zi de înfăţişare.
Recurenţii reclamanţi au mai susţinut că nu s-a contestat tardivitatea celei de-a doua cereri, de modificare a obiectului acţiunii, însă prin constatarea tardivităţii cererii iniţiale, pârâţii introduşi ulterior în cauză au pierdut calitatea de părţi în proces, la reluarea judecăţii cererii iniţiale urmând ca Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, să îşi dezvolte propriile apărări.
În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat în subsidiar în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de recurenţii reclamanţi, referitor la greşita respingere ca inadmisibilă a acţiunii în constatare, faţă de împrejurarea că aceasta constituie obiectul cererii modificatoare, apreciată ca tardivă, nu mai poate fi analizată pe fond.
Faţă de toate aceste considerente, apreciind că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică şi că nu sunt incidente disp. art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenţi la plata sumei de 1.786,88 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Consiliul Local Galaţi, reprezentând cheltuieli suportate cu deplasarea consilierului juridic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii T.C. şi S.E. şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 93A din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurenţi la 1.786,88 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Consiliul local Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4889/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4894/2013. Civil → |
|---|
