ICCJ. Decizia nr. 4910/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4910/2013
Dosar nr. 1094/46/2013
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
La data de 4 martie 2013, U.T.S.M.C. - Regionala C.F. Craiova, pentru membrii săi de sindicat: P.I R., P.I.M.M., P.I.N., P.M.N., P.A.M., P.D.I., P.G.D.D., P.N.P., P.C.C.M., P.I.L., P.C.A., P.M.M., P.T.A.D., P.Ş.N. şi P.I.D., în contradictoriu cu SC C.N.C.F. "C.F.R." SA şi Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. Craiova a solicitiat revizuirea Deciziei civile nr. 551 din 2 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1257/90/2011, susţinând că este potrivnică Deciziei nr. 520 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-au susţinut următoarele:
U.T.S.M.C. Regionala C.F. Craiova, a acţionat în numele şi pentru membrii de sindicat în vederea obligării intimatelor SC C.N.C.F. C.F.R. SA şi Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. Craiova la plata actualizată cu indicele de inflaţia la data plăţii efective către fiecare salariat, membru de sindicat a următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 şi 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariului pe luna decembrie a anului pentru care se acordă în baza prevederilor art. 32 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2007 - 2008 şi 2009 - 2010 prelungite prin acte adiţionale; a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paşti pe anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare în baza prevederilor art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2007 - 2008 prelungit prin acte adiţionale; premierea acordată de Ziua Feroviarilor pentru anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, în baza prevederilor art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2007 -2008 prelungit prin acte adiţionale şi contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna februarie 2009 în echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat înmulţit cu 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă, în baza prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Prin Decizia civilă nr. 520/2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1264/90/2011, a fost admis în parte recursul U.T.S.M.C. - Regionala C.F. Craiova declarat împotriva sentinţei civile nr. 1492 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea, care a fost modificată în parte în sensul că intimata a fost obligată să plătească salariaţilor nominalizaţi în acţiune şi prima de Paşte, de Ziua Feroviarului pe anul 2009 precum şi, în raport de perioada lucrată, contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009 - 05 iunie 2010, prin hotărârea de la fond intimata fiind obligată să plătească salariaţilor salariul suplimentar pentru perioada octombrie 2007 - 2009 echivalent cu salariul de bază pe luna decembrie a anului pentru care se acordă 2007 - 2008 şi 2009 -2010.
Prin Decizia nr. 551 din 02 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1257/90/2011, instanţa de recurs a dispus admiterea recursului declarat de SC C.N.C.F. C.F.R. SA - Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. Craiova împotriva sentinţei civile 1485/2011 a Tribunalului Vâlcea şi a modificat sentinţa, iar pe fond a respins acţiunea formulată de subscrisa U.T.S.M.C. - Regionala C.F. Craiova în numele altor salariaţi.
S-a susţinut că, aşa fiind, există două hotărâri judecătoreşti definitive, date în aceeaşi pricină şi în care figurează aceeaşi pârâtă între care există contrarietate, fiind îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Intimata SC C.N.C.F. C.F.R. SA - Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. Craiova, în baza a două hotărâri definitive, este, pe de o parte, obligată să acorde drepturile salariale solicitate unor salariaţi, iar pe de altă parte în baza altei hotărâri definitive nu mai are această obligaţie, faţă de alţi salariaţi, chiar dacă este vorba de aceeaşi situaţie şi chiar dacă aceşti din urmă salariaţi îndeplinesc aceleaşi condiţii, în baza aceloraşi clauze contractuale.
S-a susţinut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.pr.civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care sa fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauza sa să fie pronunţate în dosare diferite; sa existe tripla identitate de/părţi, obiect si cauza.
S-a mai susţinut că în cauză se poate vorbi şi de o încălcare a Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 2000/78/ CE din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament în domeniul angajării, potrivit căreia se produce o discriminare atunci când se aplică reguli diferite la situaţii similare.
Astfel, în cazul în care regulile nu sunt aceleaşi pentru toţi se încalcă şi principiul egalităţii între cetăţeni stabilit prin Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 27 din 10 aprilie 2013, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din 30 octombrie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie pe care o va admite şi va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, se pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii este potrivnică cu hotărârea pronunţată în altă cauză, prin care drepturile salariale prevăzute în contractele colective de muncă solicitate au fost acordate altor salariaţi, creându-se o situaţie discriminatorie între salariaţii SC C.N.C.F. C.F.R. SA - Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. Craiova.
Prin urmare, în deciziile pretinse a fi contradictorii, părţile nu sunt identice, chiar dacă există identitate de obiect şi cauză astfel că, prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul lucrului judecat.
Or, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare poate releva, eventual, premisele unei jurisprudenţe neunitare la nivelul instanţei indicate în cerere, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu poate fi cenzurată de Înalta Curte, cum nu pot fi cenzurate în acest cadru procesual nici susţinerile privind încălcarea Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 2000/78/ CE din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament în domeniul angajării sau încălcarea principiului egalităţii între cetăţeni stabilit prin Legea nr. 48/2002.
Astfel fiind, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, o va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de U.T.S.M.C. Regionala C.F. Craiova pentru revizuienţii P.I.R., P.I.M.M., P.I.N.A., P.M.N., P.A.M., P.D.I., P.G.D.D., P.N.P., P.C.C.M., P.I.L., P.C.A., P.M.M., P.T.A.D., P.S.N. şi P.I.D. împotriva Deciziei nr. 551 din 2 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1257/90/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4909/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4911/2013. Civil → |
|---|
