ICCJ. Decizia nr. 5013/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5013/2013
Dosar nr. 828/1/2001
Şedinţa publică din 05 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii G.M. şi R.V., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin Primar şi D.G.F.P. Constanţa, înregistrată la data de 24 septembrie 1998 pe rolul Judecătoriei Constanţa, s-a solicitat lăsarea în deplină proprietate şi paşnică posesie a imobilului situat în Constanţa, str. C., (actual B-dul D.), compus din teren în suprafaţă de 314, 25 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 8630 din 20 mai 1999 a Judecătoriei Constanţa s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi s-a declinat cauza, spre soluţionare, Tribunalului Constanţa.
Prin sentinţa nr. 435 din 22 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii G.V., G.I., G.V.A., moştenitori ai defunctei reclamante G.M. şi de R.V., împotriva pârâţilor Consiliul local al municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin Primar, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de D.G.F.P. Constanţa.
Prin decizia nr. 289 din 24 noiembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii G.V., G.I., G.V.A. şi R.V. împotriva sentinţei nr. 435 din 22 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii R.V., G.V., G.I. şi G.V.A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casație și Justiție la data de 19 februarie 2001 şi care a primit termen de judecată la 30 octombrie 2001.
Judecata recursului a fost suspendată la data de 30 octombrie 2001 , în baza dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la cererea reclamanţilor G.V., G.I., G.V.A., care, prin petiţia depusă la dosar la data de 08 octombrie 2001, au solicitat suspendarea cauzei ca urmare a formulării notificării înregistrate sub nr. 1358 din data de 09 august 2001, depusă la Primăria municipiului Constanţa. La cererea de suspendare a cauzei a fost anexată copia notificării înregistrate sub nr. 1358 din data de 09 august 2001.
S uspendarea cauzei a fost menţinută prin încheierile din 07 februarie 2006 (când s-a reţinut că subzistă motivele care au dus la suspendarea judecăţii în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nefiind soluţionată notificarea formulată în baza acestei legi) şi 18 octombrie 2011 (când s-a constatat că nu a fost încă finalizată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001).
La data de 04 octombrie 2013, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare, se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an.
Perimarea se înfăţişează astfel, ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor, în soluţionarea litigiului.
Ea are un caracter mixt, de sancţiune şi de prezumţie tacită de desistare, având ca elemente definitorii rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii.
Astfel, măsura de suspendare a judecăţii s-a dispus la 30 octombrie 2001, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vederea soluţionării pretenţiilor reclamanţilor asupra imobilului în litigiu în procedura reglementată de actul normativ amintit.
Se constată că, prin sentinţa civilă nr. 2412 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 5375/118/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare în termenul legal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii G.V., G.I., G.V.A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar, s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti, potrivit procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul compus din teren în suprafaţă totală de 314,25 m.p. şi construcţie în suprafaţă de 26,58 m.p., situat în Constanţa, fosta str. C., actual Bd. D., şi în incinta Spitalului Municipal Constanţa. Totodată, a fost obligat Primarul municipiului Constanţa să emită dispoziţie în acest sens şi să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Aşadar, se reţine că acţiunea în justiţie a reclamanţilor, formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin care s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti, potrivit procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul în litigiu, Primarul municipiului Constanţa fiind obligat să emită dispoziţie în acest sens şi să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor primar, s-a definitivat cu mult timp în urmă, fără ca aceştia să manifeste ulterior stăruinţă în continuarea soluţionării recursului a cărui judecată se suspendase tocmai pentru a nu fi lăsată fără eficienţă procedura specială demarată de părţi.
În aceste condiţii, lipsa de stăruinţă a părţilor, care, după definitivarea procedurilor judiciare menţionate, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii, este sancţionată cu perimarea cererii de recurs.
Considerând că a avut loc o suspendare a cursului perimării în sensul art. 250 alin. (1) C. proc. civ., cât timp s-au desfăşurat procesele pe temeiul Legii nr. 10/2001, în acelaşi timp, se constată că termenul de când se apreciază că pricina a rămas în nelucrare din vina părţii începe să curgă de la 06 mai 2011, data la care a rămas irevocabilă, prin nerecurare, sentinţa civilă nr. 2412 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 5375/118/2010.
Or, de la acest moment, recurenţii-reclamanţi nu au îndeplinit niciun act de procedură, întreruptiv al cursului perimării, de natură să demonstreze ieşirea din pasivitatea procesuală.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata perimat recursul declarat de reclamanţii R.V., G.V., G.I. şi G.V.A. împotriva deciziei nr. 289 din 24 octombrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cauza având ca obiect recursul declarat de reclamanţii R.V., G.V., G.I. şi G.V.A. împotriva deciziei nr. 289 din 24 octombrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5012/2013. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 5022/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
