ICCJ. Decizia nr. 5010/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5010/2013
Dosar nr. 1058/2/2011
Şedinţa publică din 05 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8741din data de 24 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în rejudecare, după un prim ciclu procesual, a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia formulată de reclamantul D.N.C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 164440 din 03 februarie 2006. Totodată, a fost respins capătul de cerere vizând obligarea la plata diferenţelor de pensie pentru perioada 1990-02 iunie 2005, ca fiind împlinit termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă, pentru rest, acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul-reclamant D.N.C.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, soluţionând recursul declarat de recurentul-reclamant D.N.C., prin decizia civilă nr. 5969, pronunţată la data de 05 octombrie 2011, l-a admis şi, în consecinţă, a casat, însă numai în parte, sentinţa recurată şi a reţinut cauza pentru rejudecarea acesteia pe fond, din sentinţa atacată fiind menţinută doar dispoziţia privind respingerea capătului de cerere vizând obligarea la plata diferenţelor de pensie pentru perioada 1990-02 iunie 2005, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune.
Rejudecând cauza , în fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale , a pronunţat decizia nr. 4031 din 14 iunie 2012, prin care a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare a sporurilor de 1% şi de 0,5%, prevăzute de art. 12 din Legea nr. 3/1977, precum şi a sporurilor de conducere adjunct şef brigadă mijlocie pentru perioadele 01 ianuarie 1987-31 iulie 1988; 01 august 1988-01 iunie 1990; a sporului de vechime pentru perioada 01 iunie 1985-01 iunie 1990 şi a indemnizaţiei de conducere în valoare de 207 lei pentru perioada 01 decembrie 1987-01 august 1988 şi de 405 lei până la 01 iunie 1990.
De asemenea, a fost obligată pârâta şi la plata, către reclamant, a diferenţelor de drepturi astfel rezultate, ce i se vor acorda acestuia începând cu data de 03 iunie 2005.
A fost respinsă, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei nr. 4031 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs reclamantul D.N.C.
Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii”.
Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
În speţă, decizia civilă nr. 4031 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs, fiind deci o hotărâre irevocabilă.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior şi la considerentele expuse, recursul declarat de reclamantul D.N.C. împotriva deciziei nr. 4031 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.N.C. împotriva deciziei nr. 4031 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5009/2013. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 5011/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
