ICCJ. Decizia nr. 5078/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5078/2013
Dosar nr. 8493/2/2012
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Prin cererea iniţială înregistrată la data de 15 noiembrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 8493/2/2012 revizuentul S.D.E. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, motivat de faptul că decizia atacată cuprinde dispoziţii potrivnice care nu pot fi aduse la îndeplinire, considerând a fi incidente dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
La data de 1 martie 2013 revizuentul şi-a precizat cererea arătând că temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 7 C. proc. civ.
Sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul a susţinut că obiectul revizuirii îl reprezintă următoarele hotărâri potrivnice: Sentinţa civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Intimatul A.R.G.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire.
Raportat la temeiul de drept al cererii, prin Decizia civila nr. 515/R din 8 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în majoritate, s-a decis disjungerea cererii de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de revizuentul S.D.E. împotriva Hotărârilor civile nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. de către revizuentul S.D.E., prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel a dispus respingerea acesteia, ca nefondată.
Examinând lucrările dosarului în raport de motivele învederate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care revizuentul îşi întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei instanţe de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri definitive dată de o instanţă de acelaşi grad sau grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, dispoziţii aplicabile şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs, iar una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se judecă de această instanţă.
Fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituţia puterii lucrului judecat şi nu acela al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării autorităţii de lucru judecat.
Întrucât suportul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile înscrise în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl constituie respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, pentru a statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire, axată pe un atare temei de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), hotărârile respective să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii lucrului judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
Dintre aceste condiţii, interes pentru speţa dedusă judecăţii este cea referitoare la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ce conturează elementele autorităţii de lucru judecat, precum şi aspectul referitor dacă excepţia puterii lucrului judecat a fost examinată în dosarul în care a fost pronunţată Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a cărei revizuire se cere.
Prin revizuirea de faţă se invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi Sentinţa civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Examinând prima hotărâre (pronunţată în Dosarul nr. 20.455/3/2010 având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001), respectiv Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, se constată că instanţa a dispus respingerea excepţiei lipsei de interes a recursului declarat de recurentul intervenient S.D.E., respingând, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul Municipiul Bucureşti, prin primarul General şi de recurentul-intervenient S.D.E. împotriva Sentinţei civile nr. 392 din 27 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-interveniente C.M.A. şi C.S.
Totodată, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A.R.G.A. împotriva aceleiaşi sentinţe în contradictoriu cu recurentul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi intimatele-interveniente C.M.A. şi C.S., modificând în parte sentinţa recurată, în sensul că:
A dispus obligarea pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primarul General să restituie în natură reclamantului, terenul în suprafaţă de 147,60 mp identificat prin raportul de expertiză B.C. între pct. a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, ş, t, ţ, u, v, x, z, aa, bb, reprezentând curtea imobilului situat în Bucureşti, sector 2, str. F.
A dispus obligarea pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General să emită dispoziţie motivată prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 313,39 mp identificat prin acelaşi raport de expertiză şi pentru restul apartamentelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, măsuri reparatorii ce se vor acorda în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În cea de a doua hotărâre (pronunţată în Dosarul nr. 9107/1997 având ca obiect revendicare pe dreptul comun, anulare contracte de vânzare-cumpărare şi ieşire din indiviziune), respectiv prin Sentinţa civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti (definitivă, prin Decizia nr. 1738/A/2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi irevocabilă, prin Decizia civila nr. 3870/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă) s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii şi în consecinţă s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A.R.G.A. împotriva pârâţilor C.G.M.B., C.A., P.M., C.E. şi C.S., S.D.E., M.M. şi N., SC A. SA Bucureşti şi C.P. şi C.R.
Totodată au fost respinse excepţiile privind lipsa de interes şi excepţia lipsei de obiect, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat. Au fost respinse cererile reconvenţionale formulate de pârâţii C.E. şi C.S., de pârâţii M.M. şi M.N. şi pârâtul S.D.E., ca fiind lipsite de interes. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a C.G.M.B. şi SC A. SA, ca fiind rămasă fără obiect.
Verificând însă lucrările Dosarului nr. 20.455/3/2010 ( în care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 392 din 27 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă), Înalta Curte constată că, în cursul judecării cauzei la fond, intervenientul S.D.E. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la Sentinţa civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 9107/1997, justificat de faptul că prin respectiva hotărâre s-ar fi stabilit cu putere de lucru judecat împrejurarea că reclamantul A.R.G.A. nu ar avea calitate de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a cotei de 5/8 din imobilul situat în Bucureşti, str. F., sector 2, susţinând că există identitate de obiect, părţi şi cauză cu cererea ce face obiectul Dosarului nr. 20.455/3/2010.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 14 februarie 2011 în Dosarul nr. 20.455/3/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., arătând că nu există identitate de părţi, obiect şi cauză. Tribunalul a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti acţiunea reclamantului în revendicarea cotei de 5/8 a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât reclamantul nu avea calitatea de proprietar exclusiv asupra fracţiunii materiale din bun, pe când în dosarul în care s-a invocat excepţia, tribunalul a reţinut că notificarea poate fi formulată de un singur coproprietar potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, tribunalul arată că în Sentinţa civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 9107/1997 nu s-a analizat calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la restituire, acţiunea fiind respinsă prin admiterea unei excepţii, concluzionându-se că nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat a unei acţiuni întemeiate pe un alt temei juridic şi în care legea permite formularea cererii chiar de un singur coproprietar.
Faţă de cele expuse, în analiza hotărârilor evocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu întruneşte cerinţele de admisibilitate întrucât instanţa de fond în soluţionarea Dosarului nr. 20455/3/2010 a verificat şi s-a pronunţat pe excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la Sentinţa civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, statuând irevocabil că nu se verifică în cauză tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două dosare, soluţionate, în final, prin hotărârile pretins a fi contradictorii.
În consecinţă, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire atât timp cât condiţia privind tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. a fost verificată în Dosarul nr. 20455/3/2010 soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 392 din 27 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa respingând irevocabil excepţia autorităţii de lucru judecat, astfel că nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ce are drept scop salvgardarea efectului negativ al puterii de lucru judecat în sensul interzicerii reluării unei judecăţi definitive cu privire la acelaşi obiect, între aceleaşi părţi şi întemeiate pe aceeaşi cauză, drept pentru care cererea va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de revizuentul S.D.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5075/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5079/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
